Primul loc de odihnă veşnică al Mitropolitului Nicolae Colan

Galerie foto (5) Galerie foto (5) An omagial

Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 22 Decembrie 2021

În cimitirul din localitatea Răşinari, judeţul Sibiu, găsim mormintele unor mari personalităţi ale neamului românesc şi ale Bisericii Ortodoxe din Transilvania. Lângă mausoleul Sfântului Ierarh Andrei Şaguna se află primul mormânt al Mitropolitului Nicolae Colan (1893-1967), osemintele sale fiind mutate mai târziu în cripta ierarhilor de la Mănăstirea „Brâncoveanu”-Sâmbăta de Sus.

Răşinariul a fost ani buni un adevărat centru al Ortodoxiei din Ardeal, dar şi o vatră de cultură românească în vremuri grele pentru românii din Transilvania. Bisericile de aici au fost adevărate catedrale pentru românii ortodocşi din Ardeal, pentru episcopii sârbi care au păstorit românii din Transilvania în deceniile în care Mitropolia Ardealului nu a mai existat, dar şi pentru ierarhii de după reînfiinţarea ei în 1864. Spre exemplu, Sfântul Andrei Şaguna a fost foarte legat de satul din Mărginimea Sibiului, a slujit aici adesea şi tot aici şi-a dorit să fie înmormântat, sub streaşina catedralei sale, Biserica „Sfânta Treime”. Răşinărenii au fost alături de aceşti ierarhi, punându-le la dispoziţie locuinţă şi cele necesare slujirii.

Trebuie menţionat că cimitirul Răşinariului a existat iniţial la biserica veche din sat, închinată Sfintei Cuvioase Parascheva. Cimitirul a fost mutat pe actualul loc, pe dealul „Copăcele”, unde se află Biserica „Sfânta Treime”. Conform monografiei parohiale, odată cu regularizarea pieţei comunale, cimitirul a fost mutat pe dealul „Copăcele”, unde se află biserica menţionată, iar osemintele strânse cu ocazia lucrărilor de amenajare a pieţei au fost reînhumate în cimitirul nou, central, la 14 octombrie 1872, după toată rânduiala bisericească. În anul 2011, prin grija Consiliului parohial, „mormântul strămoşilor” a fost restaurat. Alături de ei îşi dorm somnul de veci şi cei din cimitirele situate în zonele Fântânele şi Trainei şi în satul Prislop.

Teolog şi om de cultură

Lângă mausoleul ridicat la 1877 pe cripta Sfântului Ierarh Andrei Şaguna se află primul mormânt al Mitropolitului Nicolae Colan al Ardealului. Osemintele sale au fost mutate la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, în cripta de sub pergola pregătită aici pentru a le adăposti pentru veşnicie, alături de osemintele altor mitropoliţi ai Ardealului.

Mitropolitul Nicolae Colan a păstorit la Sibiu în perioada 1957-1967. S-a născut la 28 noiembrie 1893, în Araci, judeţul Covasna, localitate care s-a numit în trecut Arpătac, după cum menţionează părintele academician Mircea Păcurariu în Dicţionarul Teologilor Români. În perioada 1906-1914 a studiat la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, iar în perioada 1914-1917, la Institutul Teologic din Sibiu. În anul 1920 îşi lua licenţa la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, iar în perioada 1921-1922 a urmat o specializare la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii din Berlin.

A ocupat funcţia de secretar arhiepiscopesc la Sibiu, unde în anul 1922 devenea profesor de Noul Testament la Academia Teologică „Andreiană”. A fost rector al instituţiei în perioada 1928-1936, în paralel fiind şi membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului, în Consiliul eparhial şi în Congresul Naţional Bisericesc, secretar general al Asociaţiei Clerului „Andrei Şaguna”, membru în Comitetul Central al ASTRA, preşedinte al Reuniunii Meseriaşilor Români din Sibiu, delegat la Congresul ecumenist de la Lausanne din 1927, redactor al Revistei Teologice, fondator şi redactor al revistei „Viaţa ilustrată” (Sibiu-Cluj, 1934-1940). A editat anuarele Academiei Teologice din Sibiu în perioada 1928-1936. În 1934 a fost hirotonit diacon şi mai apoi preot. Un an mai târziu avea să devină protopop.

Episcop la Cluj

La 29 aprilie 1936, Nicolae Colan era ales Episcop al Vadului, Feleacului şi Clujului. A fost hirotonit arhiereu în 31 mai 1936 şi întronizat la Cluj în 29 iunie 1936. În cei peste 20 de ani de păstorire la Cluj a lăsat în urma sa multe realizări, în special pe plan academic, îndrumând în vremuri grele activitatea Academiei Teologice. În perioada 1940-1945, în timpul ocupaţiei horthyste, a predat cursuri de Noul Testament şi a coordonat gazeta eparhială „Renaşterea”. A pus bazele colecţiilor de lucrări teologice „Cărţile vieţii” (1937) şi „Veniţi de luaţi lumină” (1941). A tipărit Noul Testament în două ediţii, în 1942 şi 1945, după Biblia Sfântului Ierarh Andrei Şaguna.

A înfiinţat o şcoală de cântăreţi bisericeşti la Nuşeni-Cluj şi un liceu ortodox în Cluj-Napoca. Trebuie amintit faptul că, în perioada 1938-1939, a fost ministru al Educaţiei naţionale, Cultelor şi Artelor. De asemenea, în 1938 a fost ales membru de onoare, iar în 1942 a fost ales membru titular al Academiei Române, dar regimul comunist i-a retras această demnitate. În 1948 a făcut parte din delegaţia Bisericii noastre la Conferinţa panortodoxă de la Moscova.

Păstor bun şi patriot luminat

La 23 mai 1957 a fost ales Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului, iar în discursul rostit după alegerea sa a spus: „Îmi dau seama că voi pleca să cârmuiesc creştineasca turmă ortodoxă a marilor mei înaintaşi Ilie Iorest şi Sava Brancovici, ierarhii mărturisitori ai dreptei credinţe, trecuţi de curând în rândul sfinţilor bineplăcuţi lui Dumnezeu. Sunt conştient mai departe că mă duc să vestesc Evanghelia Domnului în cetatea în care au propovăduit-o marii mitropoliţi Andrei Şaguna şi Nicolae Bălan, cari s-au săvârşit din viaţă ca nişte patriarhi binecuvântaţi de Dumnezeu cu bătrâneţe bune. (...) Aceşti înţelepţi înaintaşi mă obligă să-mi rostuiesc lucrarea misionară în alvia tradiţiei sfintei noastre Biserici, tradiţie care mă va feri şi de aici înainte de primejdia rătăcirilor ispititoare. Dar tot atât de limpede îmi dau seama că sunt chemat să propovăduiesc Evanghelia Domnului în mijlocul POPORULUI ROMÂNESC DE ASTĂZI, popor trecut prin focul unei învolburate revoluţii” (text publicat în Telegraful Român nr. 23-26 din 15 iunie-1 iulie 1957).

A fost întronizat la 26 mai 1957. În cei zece ani de păstorire la Sibiu a îndrumat activitatea clerului, a Institutului Teologic şi a publicaţiilor bisericeşti de aici. Prin grija sa, Catedrala Mitropolitană din Sibiu a fost pictată.

A publicat peste cinci sute de studii, articole, recenzii, note, pastorale, cuvântări, conferinţe în „Telegraful Român”, „Lumina satelor”, „Renaşterea”, „Transilvania” şi alte publicaţii. A trecut în veşnicie la 15 aprilie 1967. „Mitropolitul Nicolae a îmbinat preocuparea pentru problemele religioase ale credincioşilor cu atenţia pentru problemele sociale. Această sinteză a fost posibilă datorită înţelegerii ce a avut pentru măreţul ideal al libertăţii şi unităţii naţionale a poporului român şi pentru aspiraţiile lui spre o viaţă demnă”, nota Telegraful Român în articolul din 15 aprilie 1967, dedicat înmormântării Mitropolitului Nicolae Colan.