Recunoștință față de înaintași la Biserica Bărbătescu Nou

Biserica „Schimbarea la Față”-Bărbătescu Nou din București a menținut prin timp tradiţia vrednicilor ctitori. Aici, valorile neamului și cinstirea înaintașilor reprezintă un testament spiritual păstrat cu sfinţenie. Biserica în stil moldovenesc, ridicată în Capitală de Regele Carol I, este un simbol al unității tuturor românilor și al recunoștinței față de strămoși. Istoria se construieşte zi de zi, atât din marile evenimente, cât şi prin participarea cotidiană cu propria viaţă la destinul naţional.

Intrarea în această biserică, cunoscută și sub numele de „Cuțitul de Argint”, se face direct din strada cu același nume. Până să parcurgi aleea care duce la sfântul lăcaș, descoperi în curte un cimitir care te îndeamnă să te gândești la moarte și la ceea ce facem zilnic pentru a câștiga viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu. Adesea, am văzut aici persoane care îngrijeau mormintele sau aprindeau lumânări pentru cineva drag.

În demersul nostru de-a afla despre recunoș­tin­ța față de înaintași ne-a însoțit părintele Florentin Marian Dorobanțu, parohul Bisericii „Schim­barea la Față”-Bărbătescu Nou. El ne-a vorbit despre simbolurile pe care le poartă această biserică și despre importanța cimitirului pentru credincioși. „Pe lângă faptul că oamenii vin și participă la slujbele Bisericii, curtea a devenit un adevărat loc de rugăciune pentru că mulți i-au adus aici pe cei dragi plecați din lumea pământească trecătoare în lumea cea neîmbătrânitoare, așa încât din biserică rugăciunea se continuă la locul de veci al celor dragi trecuți la Domnul. Aș putea spune despre curtea bisericii în care se află cimitirul că este asemenea unei cununi de rugăciuni, pe care o împodobește de fiecare dată tot cel ce vine să verse o lacrimă așteptând mângâierea de la Hristos Mântuitorul nostru, Cel care a învins moartea”, ne-a spus părintele Dorobanțu.

Biserica, memorie spirituală și culturală

Ceea ce surprinde la această biserică este faptul că deși are o istorie relativ recentă, poartă în existența ei simboluri naționale fundamentale. Aflată în imediata vecinătate a centrului Bucureştiului, pe Dealul Filaretului, cunoscut odinioară pentru viile sale, prima bisericuță de aici a primit, iniţial, numele Mitropolitului Filaret, care avea în zonă un loc tainic de rugăciune și retragere. Mai târziu, i s-a adăugat denumirea de „Bărbătescu Nou” prin desprinderea de Parohia Bărbătescu, pentru ca la începutul secolului 20 să primească și să se încetăţenească numele de „Cuţitul de Argint”. Istoricul devenirii acestei biserici este în strânsă interdependenţă cu dezvoltarea zonei Filaret, de la malurile heleşteului lui Şerban Vodă Cârnu, unde erau constrânşi de domnie să se retragă oamenii mai nevoiaşi din oraş, până la formarea cochetului cartier interbelic. Indiferent de vremuri, Dealul Filaret şi-a păstrat farmecul său aparte de spaţiu de recreere a bucureştenilor. Aici se aflau fântâna Mitropolitului Filaret al II-lea, vestita grădină Trocadero, pentru ca mai apoi să se amenajeze în acest teritoriu Parcul Carol I. Începuturile existenței Bisericii „Schimbarea la Față” nu se cunosc cu exactitate. Istorici de marcă ai Bucureştiului, între care Ionescu Gion, susţin ca moment al întemeierii anul 1796, ctitori fiind soţii Pavel şi Stanca Udrea. Preotul Marin Dumitrescu propune anul 1792, probabil prin analogie cu data construirii fântânii cu arhitectură orientală de către Mitropolitul Filaret al II-lea.

Expoziția Națională Jubiliară din 1906

Proiectul Expoziției Naţionale Jubiliare din 1906, idee datorată lui Take Ionescu, a determinat prefacerea întregii zone a Filaretului, printre care şi ridicarea unei noi biserici, care se dorea a fi reprezentativă pentru stilul arhitectonic românesc. Astfel, vechea bisericuță, ce suferise de-a lungul timpului diverse modificări, a fost înlocuită cu o replică a Bisericii „Sfântul Nicolae”-Domnesc din Iași, ctitorie a Domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt. Expoziția jubiliară din 1906 avea drept scop sărbătorirea a 1.800 de ani de la cucerirea Daciei de către Traian, a 402 ani de la moartea lui Ștefan cel Mare şi a 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I.

Din 1906 a început o nouă etapă în istoria Bisericii „Cuţitul de Argint”. Biserica veche fiind demolată, s-a construit o alta lângă temelia celeilalte. Ca un simbol al unităţii naţionale s-a ales de către organizatorii expoziţiei, coordonaţi de comisarul guvernului, dr. Constantin Istrati, zidirea unei biserici în stil moldovenesc. Modelul oferit de Biserica „Sfântul Nicolae”-Domnesc din Iași, ctitorită în perioada 1491-1492 de către Ștefan cel Mare, a fost ales și pentru rolul pe care domnitorul l-a avut în istoria Moldovei. Aici s-au desfășurat, secole de-a rândul, ceremoniile de ungere a domnitorilor Moldovei, de la Despot Vodă la Alexandru Ioan Cuza. Biserica din Iaşi nu s-a păstrat în forma sa inițială, fiind reconstruită între anii 1888 şi 1904, după planurile arhitectului Lecomte de Noüy.

Prin ridicarea Bisericii „Schimbarea la Față”, Regele Carol I a arătat recunoștință față de istorie și făuritorii ei. „Biserica «Sfântul Nicolae»-Domnesc din Iași a fost ridicată de către Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt la împlinirea a 40 de ani de domnie. În 1906, când a fost sfințită biserica cu hramul «Schimbarea la Față», Regele Carol I sărbătorea tot 40 de ani de domnie. Și ca simbol al unirii celor două provincii românești a realizat aici pe Dealul Filaretului această copie a bisericii din Iași. Astfel că biserica noastră este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură din București prin istoria ei și valoarea de simbol pe care o poartă. Regele Carol I a fost aici cu ocazia Expoziției Naționale Jubiliare din 1906. Mai mult, există mărturii că a botezat copii în acest sfânt lăcaș”, a adăugat părintele Dorobanțu.

Crucea lui Antonie Vodă Ruset (1677)

Biserica, în lungime de 22,65 m şi lăţime de 10,6 m, a fost zidită din piatră masivă până la jumătate, continuă în partea superioară cu cărămidă roșie aparentă și este înfrumusețată cu ornamente de ceramică tradiţională. Pereţii exteriori au trei rânduri de firide pictate. Primul conţine 44 de chipuri de sfinți în mărime naturală. Rândul al doilea cuprinde 88 de proroci și sfinți, iar în cel de al treilea sunt pictate succesiv Sfânta Cruce și potirul, cu diverse ornamente.

O cruce mare din piatră, datată 1677, având ornamente și inscripții chirilice, sculptată de Radu zugravul, a fost adusă în curtea bisericii în 1906. Despre această cruce, părintele paroh ne-a spus că a fost adusă tot pentru a simboliza legătura dintre Moldova și Țara Românească: „Regele Carol I a adus o cruce a domnitorului Antonie Vodă Ruset (Rosetti), care s-a aflat, inițial, în fața Bisericii «Sfântul Nicolae»-Domnesc din Iași. Antonie Vodă Ruset este domnitorul care a mutat capitala și Mitropolia Moldovei de la Suceava la Iași”.

Pictura bisericii, realizată în perioada 1909-1910 de către Costin Petrescu, a fost distrusă în urma incendiului din 1976. Astfel că sfântul lăcaş a fost repictat, în anii 1992-1993, de către pictorii Dimitrie Bănică, Gheorghe Bondoc şi Florin Paraschivescu, prin purtarea de grijă a preotului Ion Turcu, parohul din acea perioadă, fiind resfințită la 14 februarie 1993. „Pe pereții interiori sunt reprezentați ctitorii bisericii, și mă refer îndeosebi la Regele Carol I. Alături de acesta este pictat și Domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, deoarece ambii au reușit să lase românilor biserici impresionante din punct de vedere cultural și arhitectural. În cursul acestui an sperăm să începem restaurarea bisericii și a crucii lui Antonie Vodă Ruset accesând fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană”, a completat părintele paroh. Actuala biserică mai păstrează câteva icoa­ne care au aparținut bisericii vechi, pe al cărei loc s-a ridicat actualul sfânt lăcaş.

Cimitirul păstrează memoria celor trecuți la Domnul

Istoricii menționează faptul că până la 1905 cortegiile funerare veneau din centrul orașului spre cimitirul Bellu pe un drum mai scurt: Calea Rahovei, apoi pe strada 11 Iunie, după care traversau Dealul Filaretului (actualul Parc Carol), urcând pe aleea care acum trece pe lângă fântâna „Gh. Gr. Cantacuzino”, Biserica „Cuțitul de Argint”, Arenele Romane și abia apoi ieșeau în Calea Șerban Vodă. Acel drum ce străbătea Dea­lul Filaretului se numea „Drumul morților”, deoarece pe acolo erau duși spre locul de înmormântare mulți oameni ai orașului. După 1905, când pe Dealul Filaretului a început amenajarea Parcului Carol, cortegiilor funerare li s-a interzis traversarea acelui teren.

Despre modul cum a luat naștere cimitirul Parohiei Bărbătescu Nou, părintele Florentin Dorobanțu ne-a relatat: „În 1992, părintele Ion Turcu, parohul de atunci, împreună cu comitetul parohial, cu acordul forurilor bisericești, au înființat acest cimitir din dorința de a strânge fondurile necesare restaurării și pictării bisericii, afectată de un incendiu. Prin cumpărarea de locuri de înhumare în acest cimitir, credincioșii din parohia noastră au sprijinit refacerea picturii, unii au fost și ostenitori în cadrul activităților desfășurate aici. Toți acești binefăcători ai bisericii noastre sunt pomeniți la fiecare Sfântă Liturghie în rândul ctitorilor, binefăcătorilor și ostenitorilor, așa încât rugăciunea credincioșilor se împletește cu cea a preoților”.

Printre personalitățile care sunt înmormântate aici menționăm: pr. prof. Ion Mircea, pr. Ion Turcu, pr. Gheorghe Rezei (ctitorul bisericii ortodoxe din Tășnad), prof. dr. Ovidiu Băjenariu, campionul european la rugby Dan Coravu, pictorul Dumitru Bănică și mulți alți credincioși.

Recunoștința față de înaintași ne inspiră pentru un viitor mai bun

Cinstirea înaintașilor „este deosebit de importantă, prin aceasta noi arătăm că suntem recunoscători pentru ceea ce suntem. Aducem cinstire părinților, bunicilor, străbunicilor și tuturor celor care au existat înaintea noastră pentru ceea ce ne-au lăsat ca moștenire materială și spirituală. Comuniunea nu se rupe niciodată în Sfânta Biserică și ei sunt pomeniți mereu. Ne îngrijim ca Dumnezeu să treacă cu vederea greșelile lor, mulțu­mind pentru ceea ce noi suntem astăzi ca efort al înaintașilor”, a completat părintele Dorobanțu.

Și pentru că cinstirea și recu­noș­tința înainta­șilor ne inspiră pen­tru un viitor mai bun, Biserica „Schimbarea la Față”-Bărbătescu Nou are o bogată activitate cu tinerii, de care se ocupă părintele Gheorghe Popa, slujitor la această biserică. „Avem parteneriate încheiate cu mai multe școli și grădinițe, care își desfășoară activitatea în parohia noastră, având o bună colaborare cu profesorii de religie. Înainte de pandemie, elevii erau aproape zilnic prezenți în  biserica noastră, fiind implicați în activități care răspundeau nevoilor specifice vârstei lor, coordonatorul activi­tă­ților fiind părintele Gheorghe Popa, împreună cu care slujesc la această biserică”, a mai spus preotul paroh.

În Biserica „Schimbarea la Față”-Bărbătescu Nou, cu uşa permanent deschisă și cu preoţii aflaţi mereu în întâmpinarea credincioşilor, omul modern îşi poate odihni o clipă sufletul. Apoi porneşte mai departe. O nouă pagină de istorie se scrie în fiecare zi.