Repatrierea, mai dulce ca mierea

Dacă urmăreşti postările lui Gelu Vlaşin de pe Facebook, ai putea să le aduni sub titlul „Viaţa fericită la ţară”. Cunoscut în lumea literară din România începând cu 1999, poetul născut la Telciu, Bistriţa-Năsăud, s-a afirmat şi pe pământ spaniol, unde a emigrat în 2001. La puţină vreme de la izbucnirea pandemiei provocate de coronavirus, s-a repatriat pe meleagurile natale, cu tot cu familie.

Gelu Vlaşin debutase în 1999, în „România literară”, cu o prezentare a criticului Nicolae Manolescu, primise câteva premii valoroase, dar n-o ducea prea bine, fapt care l-a îndemnat să caute un trai mai bun în Spania. „Munceam în vreo trei locuri, de dimineața și până seara târziu, și de abia reușeam să-mi plătesc chiria în București și ­să-mi cumpăr ceva de mâncare. Am plecat din România când nu mai existau nici un fel de orizonturi, nici un fel de perspectivă, nici un viitor, la fel cum au procedat sute de mii de români”, povesteşte Gelu.
 
„Experienţa spaniolă mi-a schimbat întreaga existenţă”

Ca orice artist, a fost atras mai întâi de locurile care iradiau cultură: „Primul lucru a fost să-l salut pe Cervantes, la el acasă, în Alcala de Henares, și apoi să o caut pe Dulcineea prin El Toboso. Apoi fabulosul Muzeu Prado, Circulo de Bellas Artes, Muzeul „Regina Sofia”, Parcul Retiro, El Escorial, Muzeul Thyssen, Palatul Regal, ­Puerta del Sol, Plaza Mayor, Cibeles, Templul Debod - asta ca să menționăm doar câteva locuri emblematice din Madrid. Dar mai apoi am fost în multe alte locuri din Spania: Toledo, Aranjuez, Sevilla, Zaragoza, Cuenca, Bilbao, Segovia, Cordoba, Cadiz, Marbella, Malaga, Santiago de Compostela, Albacete, Granada, Fuenjirola şi altele”.

Spania, prin marea ei comunitate românească, i-a oferit şi o scenă largă pentru acţiunile sale culturale. Gelu Vlaşin a găsit în mijlocul parohiilor româneşti deschiderea necesară pentru a realiza evenimente, la care şi în România se pricepea foarte bine. „Acolo, principalul punct de reper pentru comunitatea românească este biserica. În jurul acestui punct de reper se întâmplau și numeroase activități culturale, și cenaclul, și prezentările de carte. Erau spații puse gratuit la dispoziția comunității. Foarte multe dintre proiectele și evenimentele pe care le organizam erau în spațiile care aparțineau diferitelor biserici românești. Ne întâlneam nu numai cu ocazia sărbătorilor creștine”, mai povesteşte poetul, care între timp a publicat peste 15 cărţi.

Doar trecând în revistă lista evenimentelor organizate de el, îţi dai seama că la Madrid s-a simţit în elementul său. „Experiența spaniolă mi-a schimbat radical întreaga existență. Am învățat extrem de multe lucruri de la acești iberici senzațional de toleranți, extrem de primitori și nemaipomenit de solidari. Lor le datorez și numeroasele trăiri existențiale la nivel artistic, lor le datorez până și faptul că am cunoscut-o pe Cristina, soția mea, tot ei sunt cei care au reușit să mă facă să visez cu ochii deschiși, să cred în visul meu și să ajung să mi-l îndeplinesc. Tot lor le datorez și faptul că din punct de vedere material am reușit să am suficientă stabilitate încât să pot visa în continuare cu ochii deschiși, să pot avea speranțe de viitor.”

A promovat cultura română în Peninsula Iberică

Printre reuşitele artistice ale lui Gelu Vlaşin, prin care a promovat cultura română în Peninsula Iberică, amintim: a înfiinţat Clubul de lectură Diverbium din Madrid (2011); a iniţiat şi coordonat proiectul Biblioteca Românească „Lucian Blaga” din Madrid (2012); a organizat mai multe concursuri de literatură; împreună cu Cristina Vlaşin a susţinut sesiuni de poetry performance în Madrid şi alte oraşe spaniole; a organizat în capitala Spaniei o serie de concerte pentru Grigore Leşe şi Grupul Obârşii (2007); tot acolo a organizat expoziția itinerantă de artă plastică „Excelsior - 10 pictori români contemporani” în care au fost expuse lucrări de Mihai Sârbulescu, George Mircea, Horea Paştina, Paul Gherasim, Doina Mihăilescu, Cristian Paraschiv, Simion Crăciun, Bogdan Vladuţă, Ioana Crăciun Dobrescu şi Gheorghe Ilea (2008); a organizat un festival de poezie la Madrid în care a invitat doi poeţi români: Ioan Es. Pop şi Claudiu Komartin (2009); a iniţiat conferinţe şi simpozioane în cadrul unor proiecte finanţate de Ministerul Culturii din Spania: Cărţi pentru Convieţuire, Forul Intercultural Convergențe (2012); a coordonat Caravana culturii române în Spania - România din Diasporă (2013); a coordonat proiectul Diverbium - Dialoguri Interculturale Itinerante (2014); a reprezentat România la importante festivaluri literare din Spania (2014-2017) şi la Congresul Internațional PEN din Ourense 2016 (Spania); a reprezentat România la Târgul de carte din Madrid (2018, 2019); cartea sa, „Ultima suflare”, tradusă în limba spaniolă, ed. Huerga y Fierro Editores, a fost lansată în 20 de orașe din Spania; a înființat la Madrid revista Kryton, pentru românii de pretutindeni (2018).

În toţi anii petrecuţi în Spania a cunoscut mulţi artişti spanioli, cu care a rămas în legătură: „Cel mai mult mă bucură prietenia legată cu unul dintre cei mai buni tineri poeți din Spania, Escandar Algeet, dar și relația mea extrem de apropiată cu editorii mei, Charo Fierro și Antonio Huerga, care mi-au publicat în limba spaniolă două dintre cărțile la care țin cel mai mult: «Ultima suflare» (El último aliento) și «Ayla»”.

Eforturile şi devoţiunea cu care a lucrat în Spania n-au trecut neobservate. Administraţia prezidenţială i-a conferit, în 2012, Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler „pentru promovarea culturii româneşti în lume şi implicarea sa constantă în strângerea legăturilor dintre românii aflaţi peste hotare”, iar primăria comunei natale Telciu i-a acordat titlul de cetăţean de onoare.
 
Când poezia a întâlnit muzica

În 2007, s-a căsătorit cu Cristina Maria, artist de jazz şi profesoară de muzică, şi au împreună doi copii: Darius şi David. Cristina a făcut parte din consiliul de administrație al unei academii private de muzică din Madrid, unde a predat vioară, pian, canto și inițiere muzicală. „Alături de Trio Vergotis (pian, vioară și violoncel), făceam parte dintr-un proiect foarte drag mie, Rumania, visiones musicales, adică România, viziuni muzicale, prin care doream să arătăm și o altă față a muzicii românești. În repertoriu existau lucrări de Enescu, Dimitrescu, Paul Constantinescu, romanțe, poeme cântate pe versurile lui Gelu și muzica mea”, se confesează artista. La Madrid, a avut șansa să lucreze cu un compozitor desăvârșit, Carlos Hoff, pentru care a înregistrat melodia „Alexandros”, care se poate asculta pe albumul „Singularity”, apărut în 2017. Oferă şi acum lecţii de muzică prin intermediul tehnologiilor care permit conectarea la distanţă. Artista a creat şi un site bogat în informaţii despre istoria muzicii: despremuzica.ro.

O familie care „tranzbordează” de fericire

Din 2020, de când s-au mutat în România, copiii familiei Vlaşin sunt mai fericiţi ca niciodată, aleargă şi se joacă pe dealurile din jurul casei lor din zona comunei bistriţene Telciu, numită Tranzbordare. Gelu ne-a povestit cum arată o „zi-lumină” din noua lor viaţă: „Ne trezim dimineața ca să ne ocupăm la prima oră de pregătit copiii pentru școală. Merg singuri până la stradă unde vine microbuzul școlii să-i ducă vreo 4 km, la școala din Telciu. Apoi dăm de mâncare la porci și deschidem găinile. Alimentăm centrala cu lemne ca să avem suficientă căldură pentru activitatea din interior. Ne așezăm apoi la masa din sufragerie, sau când este mai cald ieșim afară pe terasă, și ne luăm micul dejun şi cafeluța nelipsită. Apoi ne începem activitățile: Cristina cu orele de pian, vioară, canto, iar eu cu atelierele de scriere creativă, administrarea rețelelor sociale, pregătirea viitoarelor proiecte, gestionarea activităților de la RoZoom Press, care este o platformă de jurnalism independent, pe care am înființat-o împreună cu încă patru jurnalişti români din străinătate. Apoi ne pregătim să-i primim pe copiii noștri care vin de la școală, urmează altă repriză la animalele din gospodărie, tăiat lemne, reparat garduri, pregătit terenul din spatele casei pe care am plantat zmeură, mure și coacăze - în jur de 1.000 de fire. Mai tăiem vreun cocoș pentru supă, mai adunăm ouă, mai punem câte-o cloșcă, deja avem una cu 15 pui, mai luăm câte-o zacuscă sau dulceață din beci, mai o duzină de mere, mai câte-o murătură. Și apoi mai dăm câte o plimbare în sus pe dealurile înalte dinspre Dosul Craiului și până pe Cicere - așa, ca un fel de sport de relaxare. Avem o viață minunată și suntem extrem de fericiți în această ipostază de trăit la sat, în mijlocul naturii”.

Şi Cristina este mulţumită de noua lor viaţă, mai ales când îşi vede băieţii plini de energie: „Se duc bucuroși la școală, le place, sunt încântați de doamna învățătoare și de profesori, de colegi… E minunat că pot petrece atâta timp afară la aer curat, e o binecuvântare. În plus, îi au lângă ei pe bunici, sunt fericiți!”, mărturiseşte artista.

Aventura emigrării în Spania şi a revenirii în România a familiei Vlaşin ar putea să inspire mulţi români care nu mai au curajul să revină în ţara natală. Gelu Vlaşin le-ar spune celor care încă vor să emigreze din ţară să evalueze situația foarte bine înainte să facă acest pas. „Azi nu mai este România din anul 2001, când nu se întrezăreau la orizont ceva speranțe. Nici decalajele salariale nu mai sunt atât de mari. Faptul că azi încă mai există exod se datorează nu atât de mult banilor, cum era odată, cât mai ales decalajelor la nivel de infrastructură, servicii sociale și medicale sau birocrație. Ar trebui schimbată în primul rând percepția populației faţă de instituțiile statului”, este de părere scriitorul, care s-a întors în satul natal şi este fericit.