Rezistența anticomunistă în Valea Almăjului

Țara Almăjului, așezată în sud-vestul României între munții Semenic și Almăj, este locuită de o populație mile­na­ră, pur românească. Oameni harnici și iubitori de libertate, almăjenii nu s-au supus străi­nilor cu ușurință, însă atunci când nu au mai putut rezista se răsculau ori se retrăgeau în munți. Luptători pentru limbă și neam, și-au pus în slujba realizării idealului de unitate națională averile și chiar viața lor.

Cunoscute sunt răscoalele antihabsburgice din secolul 18, dar și grupurile de haiduci conduși de Pătășanu, care au speriat curtea imperială a lui Iosif al II-lea. O pleiadă de luptători pentru limbă și neam s-a pus atunci în slujba realizării idealului de unitate națională, cu averi cu tot și chiar cu viața lor. Au participat în mare număr și cu entuziasm la evenimentele pentru înfăptuirea Marii Uniri, iar odată realizat acest vis, au slujit cu credință România Mare, dând numeroase jertfe pentru apărarea ei.

Cunoscute sunt faptele de arme ale voluntarilor almăjeni în tânăra armată română din vara anului 1919, în luptele împotriva Ungariei lui Bella Kun. Cu mari sacrificii umane și materiale au fost alungați agresorii din Transilvania și apoi lichidat comunismul unguresc, prin ocuparea întregii Ungarii. Cu eforturi deosebite, România a lichidat comunismul unguresc, ceea ce nu au reușit să realizeze cele cinci națiuni în Rusia acelorași ani, împotriva bolșevicilor lui Lenin, ori poate nu au vrut. Sunt cunoscute și faptele de arme ale almăjenilor în armata română, condusă de mareșalul Ion Antonescu, împotriva comunismului sovietic din anii 1941-1944. Se constată că sentimente antirusești și anticomuniste au fost de mult în societatea românească, de aici ideea organizării unei rezistențe armate față de ocupantul sovietic.

După 23 august 1944, intențiile Moscovei de a impune un regim comunist în România au provocat o puternică reacție de apărare din partea românilor. Dar de acum, sprijinirea pe față a unei mișcări de rezistență înarmată nu era posibilă. „Forțele politice au preferat să acorde un sprijin tacit unor inițiative particulare” (Troncotă, C.). Românii doreau un conflict între anglo-americani și sovietici. Confruntând dorința lor cu o certitudine, nu au luat în calcul adevăratele coordonate ale geopoliticii determinate de înțelegerile de la Yalta. Amăgiți cu venirea americanilor, au încercat să realizeze o mișcare națională de rezistență, formată din militari și civili, pe întreg teritoriul țării. Partea de sud a Banatului a avut inițiator și organizator pe profesorul Filon Verca din Caransebeș, ajutat în acțiunile sale de organizațiile regionale Frățiile de Cruce ale elevilor și studenților. Primele acțiuni au constat în întocmirea planurilor de rezistență și procurare de armament. Descoperiți, însă, și urmăriți de securitate se retrag în munți.

Luptătorii de la Teregova-Domașnea

La Teregova, în iarna 1948-1949, notarul Ionescu Gheorghe, împreună cu avocatul Spiru Blănaru, comandorul Domăș­neanu Petre și economistul Vasile Vălușescu, organizați în structuri militare de către colonelul Uță Ion, fostul prefect al județului Severin, declanșează lupta armată anticomunistă, rezistență ce a cunoscut o puternică influență și în localitățile de pe Valea Almăjului. Aici, rezistența anticomunistă, acțiunile de partizani au fost organizate de localnicii cuprinși în organizații anticomuniste, cât și de membrii grupărilor de la Teregova-Domașnea în frunte cu colonelul Uță Ion, care au găsit adăpost în satele almăjene și în munții Semenic și Almăj. Aveau obiectivele: destrămarea institu­țiilor nou-create, răsturnarea regimului comunist, critici la adresa guvernului, a cotelor, a acțiunilor poli­țienești ale regimului, a abuzurilor noilor guvernanți. Doreau și sperau să răscoale satele, să înarmeze oamenii, ca în legătură cu celelalte organizații din țară și cu sprijinul americanilor să răstoarne regimul și să alunge pe ruși, ceea ce era o utopie. Pentru atingerea acestui scop s-au unit toate forțele partidelor politice: legionari, liberali și țărăniști.

Componența acestor organiza­ții și grupuri „subversive” anticomuniste era foarte variată: elevi, studenți, țărani, ofițeri și subofi­țeri, preoți, juriști, profesori și meseriași. La începutul lunii februarie 1949, masivul grup de la Teregova, după luptele grele de la Pietrele Albe de pe Semenic, cu trupele de securitate, a hotărât să se împartă în grupări mai mici și să se deplaseze spre alte zone. Astfel, colonelul Uță Ion se retrage din pădurile din hotarul Pârvovei și de aici spre Borlovenii-Noi, pe valea Brezoviței, de la poalele Semenicului, în speranța că vor scăpa de urmărirea miliției și a trupelor de securitate. Grupul format din opt persoane, în frunte cu colonelul Uță, este găzduit câteva zile la coliba lui Iosif Puiu din Pârvova. De aici merg la sălașul lui Dionisie Careba din Borlo­venii-Noi, lângă apa Țerovei. Nu sunt mulțumiți și cer lui Careba Dionisie să-i ducă la un loc mai ascuns, coliba lui Careba Mihai de pe valea Brezoviței, pe care Fus o cunoștea. Avea multe arme și muniție.

Un alt grup, format din Gheorghe Ionescu - notar public la Teregova, Vasile Valușescu din Prigor, Bejan Petru - student din Pădureni, și Ghimboașă Iancu - țăran din Teregova, vine la începutul lunii martie 1949 în Munții Almăjului, pe Valea Putnei, care era bine cunoscută de Vasile Valu­șescu. Lor li se alătură, în vara lui 1949, Purdela Emil și Pitic Iosif din Gârbovăț care, urmăriți de miliție din primăvară, cer să fie primiți în organizația din Teregova, condusă de Ionescu, și sunt acceptați. Timp de doi ani au colindat prin pădure, de la stână la stână. În octombrie 1949 și-au săpat în pământ un adăpost la locul numit Iovârnata, în Munții Almăjului, format din două camere și depozit de lemne. Au captat un izvor în cameră, iar fumul de la sobă ieșea la 120 m printr-o scorbură. Iarna 1949-1950 au petrecut-o în acest adăpost. În toamna anului 1950 se despart și sunt prinși, pe rând.

Organizația anticomunistă din Valea Almăjului

În vara anului 1948 se formează organizația anticomunistă din Valea Almăjului condusă de profesorul de istorie de la Bozovici, Doru Blaj, care urma să se integreze organizației bănățene, condusă de Traian Blaj, fostul prefect al poliției din Oravița, și avocatul Costea din Bocșa. Organizația era de tip piramidal, nu se cunoșteau între ei decât șefii direcți. Sunt înscriși ca membri oameni din toate satele almăjene. La Bănia a fost luat jurământul de către preotul Pavel Bogoevici, în biserică, pentru membrii din Gârbovăț și Bănia. Un membru marcant a fost croitorul Traian Șchiopu din Bozovici, în casa căruia s-a ținut cea mai importantă ședință din vara anului 1948. Acum se propune contactarea organizației din Teregova pentru a realiza unitatea luptei anticomuniste. În acest scop este trimis la Teregova tânărul Brebu Gheorghe. Întâlnirea are loc în clădirea Ocolului Silvic cu fiii preotului Coriolan Buracu și Ileana Valușescu din Prigor. Nu au ajuns la înțelegere, Florin Buracu spunea că nu este momentul. Erau urmăriți peste tot. Organizația anticomunistă din Almăj avea scopul înarmării populației. Acțiunea trebuia să înceapă de la Oravița prin atacarea garnizoanei militare și sustragerea de armament și muniție. Nu s-a realizat obiectivul deoarece au fost descoperiți și au început arestările.

Din Lăpușnicul Mare au fost deportate patru familii în Bărăgan, pe motivul că erau rude cu marele anticomunist român, social-democratul Eftimie Gherman, care a reușit să fugă în Apus. În acele clipe grele pentru poporul român, locuitorii Almăjului și-au dovedit din plin atitudinea anticomunistă și antirusească, prin opoziția față de noile autorități sub diferite forme. Vestite sunt versurile cântecului ce cu multă îndrăzneală era cântat de tinerii satelor: „Foaie verde lemnu’ mic; Am trăit în Semenic; Fără casă, făr’ nimic; Cu capul pe rădăcină; Cu carabina în mână. Fără perină la cap; Cu rucsac și automat; Fără perină la spate; Cu rucsac și cu grenade. Automat, să nu mă minți! Când trag, tu să te aprinz!” Iată cum lupta de partizani a intrat și în folclorul românesc. (Prof. Pavel Panduru)