Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Satul românesc, o prezență continuă în educație

Satul românesc, o prezență continuă în educație

Data: 09 Oct, 2019

Satul românesc, atât de prezent în literatură, pictură și alte arte, este și o prezență continuă în educație. Sursă de modele de învă­țători și dascăli, originea devenirii unor nume mari așezate pe frontispiciul cultural și științific al țării noastre, păstrător al tezaurului de învățătură transmisă din generație în generație, satul este punctul de plecare în multe povești personale de succes ale unor oameni care s-au format moral și educațional în satul românesc. 

Triada familie - şcoală - Biserică din orice comunitate sătească și „sănătatea” acestei relații definitorii pentru comunitatea rurală sunt reperele care ne pot seta anumite așteptări de la satul respectiv. Într-un sat cu familii funcționale, cu o școală prezentă și cu o Biserică activă ne putem aștepta la realizări cu totul spectaculoase, întrucât fundamentul este bine așezat: ancorele familiei, educația dată de școală și morala creștină sunt o bază de pornire în viață pe care se vor așeza toate celelalte: oportu­nități și perspective de educație și dezvoltare profesională, integrare socială, o viață cu bune repere pentru momentele grele și decizii complicate. 

Familia, de obicei lărgită, constituia sursa de educație morală, alături de Biserică. Aceasta oferea reperele de comportament dezirabile în comunitate, opera cu noțiuni precum bună-cuviință, respect, demnitate, pe care astăzi le considerăm complicat de asumat, necesitând ample dezbateri despre formarea caracterului și cum să furnizăm programe speciale în acest scop. 

Școala de la sat, alături de Biserică, punea primele baze ale edu­cației sistematice, continuând-o pe cea din familie. Literația de astăzi o regăsim în școala de la sat de odinioară: cititul și scrisul erau îmbinate cu lectura Scripturii, care devenea „conținut” plin de sensuri, solicitând elevii la înțelegerea profundă și practicarea îndemnurilor de comportament. 
Satul românesc a constituit, de-a lungul timpului, o adevărată școală în sine, un mediu educațional complet, un ecosistem: țăranul român transfera către urmașii săi atât abilități practice, meșteșuguri, acel „know-how” („să știi să faci”) pe care astăzi îl dorim atât de mult și îl prețuim la profesioniștii din jurul nostru, cât și o întreagă filosofie existențială despre viață, sensul acesteia în raport cu eternitatea, sensul comunității, fundamentele valorice, cadrul relațional interpersonal, criterii pentru înțelegerea umanității în complexitatea și varietatea ei, modalități concrete de raportare la situații critice, la decizii complicate și... la sine. 

Astăzi, satul românesc se ­confruntă cu multiple provocări: ­depopulare, marginalizare în raport cu viața urbană, disparități între comunități mai bogate și mai bine articulate instituțional, comunitar și altele care sunt lipsite de resurse pentru a depăși praguri de sărăcie și degradare morală. În aceste schimbări continue, determinate de ritmuri alerte economice și tehnologice, mobilitate și oportunități de muncă internaționale la îndemână, pe fondul unei vulnerabilități sociale tot mai profunde, este nevoie să repornim abordarea la „firul ­ierbii”, sat cu sat, cu fiecare comunitate în parte. Să construim și să întărim parteneriatele funcționale, între buna guvernanță, școală și Biserică, aplecându-ne spre sprijinirea familiei și accesibilizarea educației de calitate pentru fiecare copil. Aici, ajutorul oferit de Biserica Ortodoxă, prin misiunea sa so­cial-educa­țio­nală desfășurată la nivel de parohii, s-a dovedit, în foarte multe situații, principala resursă pentru reușita unor copii. 

Satul rămâne unitatea teritorială cea mai mică, în sens administrativ. Dar poate că el este și „celula stem” de la care se poate însănătoși o societate. Pentru ca această celulă să-și facă treaba, într-o exprimare medicală, Biserica și școala constituie doi piloni importanți în restaurarea sănătății sale interne: educație și virtuți; abilități și atitudine; suflet, minte și corp. 

Sper ca această cooperare ce s-a dovedit benefică de-a lungul timpului să fie rodnică și în continuare, căutând împreună cele mai bune soluții pentru revigorarea satului românesc și a celor care viețuiesc în el: familii și copiii lor. 

*Titlul aparține redacției