Scriptura şi practica baptismală

Botezul a reprezentat întotdeauna poarta de intrare în viaţa creştină. În materialul de astăzi vom analiza mai întâi apariţia Tainei Botezului şi integrarea mărturisirii de credinţă atât în perioada nou-testamentară cât şi în stadiul pregătitor al catehumenatului. Vom porni, aşadar, de la Sfânta Scriptură şi vom încheia cu un exemplu ceva mai detaliat referitor la integrarea mărturisirii de credinţă în cadrul Tainei Botezului, la Cartagina, în jurul anului 255 d.Hr. Considerăm necesară reluarea mărturiilor scripturistice în această privinţă şi datorită faptului că în Sfânta Scriptură găsim iniţierea tuturor Tainelor şi primele mărturii asupra lor. Interesul nostru principal nu va fi acela de a detalia Taina Botezului, ci de a observa cu multă atenţie cum a fost integrată în aceasta obligativitatea mărturisirii adevăratei credinţe.

Botezul lui Ioan şi porunca Mântuitorului

Nu vom insista asupra prefigurării Botezului în Vechiul Testament pentru că lucrul acesta nu ne ajută prea mult în analiza desfăşurată acum. Vom începe direct cu „botezul pocăinţei“ efectuat de Sfântul Ioan Botezătorul în Iordan. Sfântul Apostol Marcu precizează: „Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor“ (Mc. 1:4). Până astăzi avem specificat în Crez următorul aspect: „Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor“. Este destul de clar că Sfântul Ioan Botezătorul a adus o prefigurare a Botezului creştin, lucru mărturisit şi de el însuşi: „Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc“ (Lc. 3:16). Întrebarea crucială este dacă putem descoperi în mărturiile legate de botezul lui Ioan vreun argument care să susţină existenţa unei mărturisiri de credinţă. În mod direct nu beneficiem de acest aspect, dar indirect există o dovadă care ne poate ajuta în acest sens. „Deci zicea Ioan mulţimilor care veneau să se boteze de el: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam“ (Lc. 3:7-8). Bineînţeles, versetele acestea nu par a susţine la prima vedere existenţa unei mărturisiri de credinţă, dar nu trebuie să ne grăbim în afirmarea unei concluzii. Sfântul Ioan spune foarte clar că sunt necesare chiar şi pentru acest „botez“ roade vrednice de pocăinţă. Aceste roade pot fi părerea de rău, părăsirea păcatelor şi urmarea virtuţilor. Ştim că mulţimile îşi mărturiseau păcatele înainte de a fi botezate de Sfântul Ioan Botezătorul. Şi totuşi, versetul mai conţine un amănunt nu foarte clar la prima vedere: urmarea dreptei credinţe. Sfântul Ioan Botezătorul le cere iudeilor să nu fie mândri că sunt singurul popor care crede în adevăratul Dumnezeu. Ceea ce le cere este să lepede mândria şi să aibă o credinţă curată. Indirect, iudeilor li se cere o mărturisire de credinţă. Nu o mărturisire de credinţă în existenţa lui Dumnezeu, ci în faptul că mărturisindu-L pe Dumnezeu trebuie să rămână smeriţi. Pe de altă parte, Ioan nu vorbeşte nicăieri de Sfânta Treime, dar mărturiseşte fiecare Persoană. La Botezul Domnului, Sfânta Treime este prezentă, dar Ioan, cu mult înainte de acest eveniment, mărturisise dumnezeirea Fiului întrupat şi descoperise ucenicilor săi şi mulţimilor faptul că Acesta va boteza cu „Duh Sfânt şi cu foc.“ Sfântul Ioan Botezătorul prefigurează cu o subtilitate deosebită ceea ce Mântuitorul va dezvălui direct Apostolilor după Înviere: necesitatea botezării în numele Sfintei Treimi. Iată cuvintele Domnului: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“ (Mt. 28:19). Nici aici nu se specifică absolut nimic despre necesitatea unei mărturisiri de credinţă, dar, din nou, versetul ascunde o cheie. Neamurile trebuie învăţate prin propovăduire, dar conţinutul propovăduirii trebuie crezut pentru a putea fi botezate. La finalul Evangheliei după Marcu, Mântuitorul spune următoarele: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi“ (Mc.16:16). Desigur, faptul că un om crede în ceva implică în mod direct şi faptul că mărturiseşte acel lucru. Pentru persoanele care nu sunt convinse de acest aspect, vom oferi un exemplu suplimentar: botezul famenului etiopian de Sfântul Apostol Filip.

Botezul famenului etiopian

Precum ştim, famenul etiopian era un mare dregător în ţara sa şi tocmai se întorcea acasă, citind pe îndelete cartea proorocului Isaia. Sfântul Apostol Filip mânat de Duhul Sfânt s-a apropiat de el şi i-a tâlcuit câteva versete. „Iar Filip, deschizând gura sa şi începând de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus. Şi, pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat? Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă. Şi el, răspunzând, a zis: Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Şi a poruncit să stea carul; şi s-au coborât amândoi în apă, şi Filip şi famenul, şi l-a botezat“ (Fapte 8:35-38). Credinţa este considerată o condiţie de bază pentru primirea Botezului, dar ea include totodată o mărturisire. Nu este suficient să afirmăm că Dumnezeu există, trebuie să fim convinşi şi să mărturisim din toată inima acest lucru. Mărturisirea famenului este elocventă, el declarând foarte clar: „Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu“. Acum vom face o trecere rapidă în secolul al III-lea la Cartagina, unde găsim un exemplu al mărturisirii credinţei efectuat de un catehumen înainte de a fi botezat, care rezumă practic tot ceea ce a fost afirmat până acum.

Crezul în cadrul Bisericii din Cartagina - secolul al III-lea

În cadrul acestui exemplu vom observa un fragment din slujba Botezului, aflat fără îndoială la începutul serviciului liturgic şi în care preotul îi adresa trei întrebări esenţiale catehumenului. Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu termenul de catehumen, trebuie specificat doar că acesta reprezenta o persoană aflată în perioada de pregătire pentru primirea Tainei Botezului. În zilele noastre, cel puţin în ţările majoritar ortodoxe, catehumenii adulţi se întâlnesc foarte rar, pentru că aproape toată populaţia este botezată la o vârstă fragedă. În perioada primelor trei veacuri, însă, majoritatea celor care se botezau erau adulţi. Prima întrebare a preotului suna astfel: „Crezi în Dumnezeu-Tatăl, Cel Atotputernic, Făcătorul cerului şi al pământului?“ Catehumenul răspundea simplu: „Cred.“ Acesta era, de altfel ,răspunsul său şi la celelalte două întrebări. Cea de-a doua întrebare se referea la credinţa în Hristos: „Şi crezi în Iisus Hristos, Fiul Său Unul-născut?“ Cea de-a treia întrebare rezuma mai multe aspecte: „Şi crezi în Duhul Sfânt, în iertarea păcatelor, în învierea trupului şi în viaţa veşnică?“ Primul lucru care trebuie remarcat este că, luate împreună, cele trei întrebări rezumă într-un mod simplu credinţa în Sfânta Treime. Prima dintre ele se referă la Tatăl, a doua la Fiul, a treia la Duhul Sfânt. Completarea interesantă apare la cea de-a treia întrebare. Deja aici sunt incluse alte trei aspecte fundamentale ale mărturisirii de credinţă: iertarea păcatelor, învierea trupului şi viaţa veşnică. Toate versetele scripturistice amintite anterior sunt practic reformulate aici. Ceea ce apare nou sunt cele trei aspecte suplimentare cuprinse în ultima întrebare. De aceea, în următoarele materiale vom discuta în amănunt formulele de credinţă amintite de Sfinţii Părinţi în primele trei veacuri creştine. Acestea ne vor oferi cheia pentru această formulare cuprinsă în slujba botezului în Cartagina, în secolul al III-lea. Scopul acestui material a fost să arate într-un mod simplu cât de mult se bazează mărturisirea de credinţă în cadrul Botezului pe Sfânta Scriptură. Practic, după aproape trei secole, esenţa mărturisirii de credinţă urmează fidel versetele centrale ale Noului Testament. Istoric, Crezul Ortodox nu începe cu anul 325, la Niceea. Primele sale elemente încep să apară încă din perioada Sfântului Ioan Botezătorul. Cât despre prima mărturisire de credinţă în cadrul Botezului, ea este observabilă încă din cadrul „botezului pocăinţei“ efectuat de Sfântul Ioan Botezătorul. Ne vom strădui să subliniem cât mai mult această corelare între mărturia Scripturii şi mărturia Părinţilor Bisericii în următoarele materiale care vor trata, aşa cum am precizat deja, mărturisirea de credinţă în scrierile Părinţilor din primele trei veacuri creştine.