Sfântul Maslu, Taina vindecării

În Biserica Ortodoxă Română, 2024 este „Anul omagial al pastoraţiei şi îngrijirii bolnavilor”. Taină de mare folos pentru creştinii ortodocşi bolnavi este Sfântul Maslu. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel scrie că „Taina Sfântului Maslu reprezintă lucrarea principală a Bisericii pentru bolnavi şi suferinzi”, pornind de la textul biblic în care Sfântul Apostol Iacov îndeamnă pe creştinul aflat în suferinţa adusă de boală „să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica şi, de va fi făcut păcate, se vor ierta lui” (Iacov 5, 14-15).

 Acesta este motivul instituirii acestei Sfinte Taine, care are ca scop vindecarea, „şi anume de a vindeca omul bolnav sufleteşte şi trupeşte prin mărturisirea prealabilă a păcatelor în Taina Spovedaniei şi, apoi, prin primirea Sfintei Împărtăşanii, pentru desăvârşirea vindecării primite de la Mântuitorul Iisus Hristos”, după cum arată Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Pentru vindecare omul are nevoie de credinţă. De aceea Sfântul Iacov spune că „rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav”. Mitropolitul Górtinei şi Megalopólisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Ieremia, spune că „rugăciunea credinţei înseamnă rugăciunea Bisericii”, pentru că „rugăciunea preoţilor la Taina Sfântului Maslu, ca de altfel la toate Tainele, este rugăciune a Bisericii”. Tot mitropolitul grec scrie că despre Taina Sfântului Maslu aflăm şi din Sfintele Evanghelii: „La Marcu citim că Sfinţii Apostoli ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau (Marcu 6, 13). Despre această Taină Sfântă avem, de asemenea, mărturii şi de la Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti. Cu deosebire vorbesc limpede despre Taina Sfântului Maslu Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul Chiril al Alexandriei. Sfântul Ioan Gură de Aur a întocmit chiar și rugăciuni pentru vindecarea celor bolnavi şi rugăciunile acestea au intrat în slujba Maslului”.

La îndemnul Domnului Iisus Hristos Sfinţii Apostoli săvârşesc Taina Sfântului Maslu împlinind cuvintele Mântuitorului: „Pe bolnavi mâinile veţi pune şi se vor face sănătoşi” (Marcu 16, 18). Urmând pilda Sfinţilor Apostoli, în Taina Sfântului Maslu noi cerem lui Hristos să-i izbăvească pe cei bolnavi: „Unule, Cel ce eşti grabnic spre ajutor, Hristoase, arată de sus grabnică cercetare robilor Tăi celor ce pătimesc; izbăvindu-i de boli şi de durerile cele amare; ridică-i ca să Te laude şi să Te slăvească neîncetat, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni”.

Sfântul Maslu este de la începuturile creştinismului o Taină a Bisericii, în care prin rugăciunile preoţilor şi prin ungere cu untdelemn sfinţit credincioşii aflaţi în suferinţă dobândesc vindecare de bolile trupeşti şi sufleteşti.

Când rostesc rugăciunea de sfinţire a untdelemnului la Taina Sfântului Maslu, preoţii mărturisesc că acesta este pentru a fi uns cel bolnav „spre tămăduire şi izbăvirea de toată patima şi întinăciunea trupului şi a sufletului şi de toată răutatea”.

În Biserica noastră, această Taină este săvârşită nu doar pentru cei grav bolnavi, ci tuturor celor care doresc să participe la ea. Maslul se oficiază atunci când este nevoie. În multe parohii unde sunt mai mulţi slujitori există obiceiul de a se săvârşi săptămânal.

În îndrumarea de la începutul slujbei Sfântului Maslu din Molitfelnic scrie că „această Sfântă Taină este folositoare tuturor creştinilor bolnavi de boală trupească sau sufletească, dăruindu-le tămăduire trupului şi iertare sufletului”.

Catehismul ortodox ne învaţă că „Sfântul Maslu este Taina care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea trupului cu untdelemn sfinţit, împărtăşeşte credinciosului harul lui Dumnezeu pentru tămăduirea bolilor trupeşti şi sufleteşti, pentru iertarea păcatelor şi pentru întărirea sufletului”.

În timpul Sfântului Maslu se citeşte rugăciunea ce precede ungerea celui bolnav cu untdelemn sfinţit şi în care preoţii cer lui Dumnezeu, pe care-L numesc „Doctorul sufletelor şi al trupurilor”, „să vindece toată boala şi să răscumpere din moarte”, tămăduind pe cel căruia i se administrează această Sfântă Taină, pentru a fi izbăvit „de neputinţa trupească şi sufletească”.

În legătură cu numărul preoţilor care slujesc la Taina Sfântului Maslu, părintele Ene Branişte scrie: „Conform tradiţiei vechi a Bisericii, formulată adesea în scris prin hotărâri canonice ale autorităţii bisericeşti, pentru săvârşirea Tainei Sfântului Maslu trebuie de regulă şapte preoţi, după numărul celor şapte daruri ale Duhului Sfânt, despre care vorbeşte prorocul Isaia (11, 2-3)”. De aceea Maslul „cuprinde şapte pericope apostolice şi şapte citiri din Evanghelie, precum şi şapte rugăciuni deosebite pentru binecuvântarea untdelemnului şi tămăduirea bolnavului, câte una pentru fiecare preot, motiv pentru care această taină mai e cunoscută la greci şi sub numele de taina celor şapte preoţi (Heptapadion)”, dar în practică, „la nevoie pot sluji Sfântul Maslu şi mai puţini preoţi, de obicei cinci sau trei, pentru numărul Treimii, cum recomandă Simeon al Tesalonicului... Din expresia să cheme preoții s-a dedus că pentru săvârșirea Maslului e nevoie de mai mulți preoți”.

Pentru noi creştinii ortodocşi Sfântul Maslu este Taina vindecării prin care Bunul Dumnezeu ne tămăduieşte de suferinţele noastre trupeşti şi sufleteşti, dându-ne Sfânta Cruce ca pavăză împotriva celui rău, sursă a păcatului şi a bolii în istoria creaţiei: „Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă; că se îngrozeşte și se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei; că morţii i-ai sculat şi moartea o ai surpat, pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale și Învierii”.