Anul 2024, dedicat în Patriarhia Română pastorației și îngrijirii bolnavilor și Sfinților tămăduitori fără de arginți, ne-a oferit prilejul redescoperirii importanței unei lucrări mari și sfinte, aceea
„Sfântul Vasile cel Mare rămâne până astăzi una dintre figurile centrale ale ştiinţei patristice“
Mesajul transmis de SS Kiril, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii
Salut călduros comunitatea ştiinţifică creştină, adunată în capitala României ortodoxe la un congres dedicat Sfântului Vasile cel Mare şi celorlalţi Sfinţi Părinţi Capadocieni. Biserica Ortodoxă Română, care are o legătură spirituală specială cu vechea Capadocie, pecetluită în titulatura Patriarhului României, manifestă o continuitate lăudabilă în lucrarea de păstrare a memoriei şi studierii moştenirii învăţătorilor capadocieni. Congresul din Bucureşti are loc în anul declarat de către Biserica Română ca an al Sfântului Vasile cel Mare, în legătură cu împlinirea a 1630 de ani de la fericita sa mutare la Domnul.
În zilele noastre, când conştiinţa seculară tinde să împingă concepţia creştină despre lume în afara vieţii societăţii, tocmai astfel de personalităţi remarcabile, cum este Sfântul Vasile cel Mare, pot şi trebuie să servească drept orientare pentru cei ce nu vor să rupă legăturile vii cu Tradiţia Bisericii. Deşi ne aflăm sub presiunea unei ideologii, în esenţă atee, care este inoculată în mod constant umanităţii contemporane, noi comparăm iarăşi şi iarăşi concepţia noastră creştină despre lume cu concepţia marilor învăţători ai Bisericii şi aflăm în aceasta un izvor nesecat de înţelepciune duhovnicească.
Dintre Părinţii Capadocieni, Sfântul Vasile cel Mare ocupă, pe bună dreptate, primul loc. În calitatea sa de conducător al acestei pleiade de învăţători creştini, el era cel care îi direcţiona gândirea teologică. În calitatea sa de ierarh activ era un bun ziditor al cetăţii bisericeşti, pregătind triumful Ortodoxiei la cel de-al II-lea Sinod Ecumenic. În calitatea sa de scriitor fructuos şi predicator al epocii în care a trăit, ne-a lăsat o moştenire preţioasă, care se răspândeşte asupra tuturor sferelor vieţii bisericeşti. Enumerăm aici teologia dogmatică, exegeza Sfintei Scripturi, ascetica, pedagogia creştină, rugăciuni şi texte canonice.
Sfântul Vasile cel Mare rămâne până astăzi una dintre figurile centrale ale ştiinţei patristice. Moştenirii sale îi sunt dedicate multe studii de cercetare ştiinţifică şi publicaţii. O importanţă majoră pentru teologia ortodoxă o are şi aportul şcolii teologice româneşti la studierea acestei moşteniri.
Îmi exprim mulţumirea atât Preafericirii Voastre, cât şi conducerii Facultăţii de Teologie din Bucureşti pentru pregătirea şi desfăşurarea acestui congres teologic reprezentativ. Mă rog la Dumnezeu să binecuvinteze lucrările acestei întruniri, iar mijlocirea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare înaintea Tronului Atotţiitorului să îndrepte lucrările congresului spre binele Sfintei Ortodoxii.