„Sfeşnic cu cinci lumânări, ce-i luminează pe credincioşi“

O mărturie istorică importantă despre recunoaşterea muceniciei Sfinţilor Brâncoveni aparţine mitropolitului grec Calinic al Heracleei (†1726), care a alcătuit un „Canon al Domnului Valahiei“. După mai bine de două secole, în perioada interbelică, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române lansa ideea canonizării martirilor Brâncoveni, fapt împlinit în anul 1992. În anul 1985 a avut loc ultima intervenţie asupra mormântului lui Constantin Brâncoveanu din Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou, pentru întărirea structurii de rezistenţă a criptei, după cum consemna arheologul Panait I. Panait într-un carnet de şantier.

Canonul mitropolitului Calinic al Heracleei în care îi cinsteşte pe Sfinţii Brâncoveni ca mucenici datează de aproape 300 de ani, fiind alcătuit la scurt timp după martirizarea lor. Petre Ş. Năsturel a publicat în anul 1987, la Paris, un fragment din acest canon, pe care îl redăm: „Iubitorilor de mucenici ai lui Hristos, să ne ospătăm săltând întru cântări şi veselindu-ne întru bucurii, căci luminată pomenire de mucenici stă astăzi. S-a aprins astăzi pentru iubitorii de praznice un sfeşnic cu cinci lumânări, ce-i luminează pe credincioşi, şi sărbătoare cu cinci raze de lumină, al lui Brâncoveanu cel vestit împreună cu fiii lui. Lăudaţi să fie Dincă (Constantin, n.n.) şi apoi Ştefan şi pe urmă Matei, împreună cu Răducanu (Radu, n.n.), cei de bun neam dintre Misieni, jertfă sfântă şi evlavioasă din faţa meterezelor acestora. Ca nişte miei au fost junghiaţi de mâna călăilor, viteji biruitori ai lui Hristos şi inimoşi mucenici, împreună cu însuşi al lor tată, jertfiţi fiind pentru Hristos şi pentru a lui Maică“. Mitropolitul îi socoteşte a fi mucenici pe cei cinci români martiri, după cum arată şi L.S. Desartovici în „Martiriul Sfinţilor Brâncoveni“ (Bucureşti, Editura Sophia, 2007, p. 381).

Citind Canonul lui Calinic al Heracleei, regăsim de trei ori cuvântul „mucenic“. Brâncovenilor le mai spune „jertfă sfinţită“ şi „jertfiţi pentru Hristos şi Maica Domnului“. Alcătuirea acestui canon reprezintă în mod evident recunoaşterea martiriului Sfinţilor Brâncoveni, jertfa lor pentru credinţa cea mântuitoare şi pentru neabătuta lor statornicie în Biserica Mântuitorului Iisus Hristos.

În perioada interbelică, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prezidat de către Patriarhul Miron Cristea, consemna în data de 30 noiembrie 1934 evlavia românilor pentru Voievodul Martir Constantin Brâncoveanu, lansând, încă de pe atunci, ideea canonizării acestuia. Dumnezeu a rânduit ca acest act de canonizare a Sfinţilor Martiri Brâncoveni să se împlinească, cu voia Sa, prin Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din iunie 1992.

Carnetul de şantier al prof. dr. Panait I. Panait

În anul 1935, principesa Martha Bibescu a transcris inscripţia de pe candela de argint pe o placă de marmură, care a fost aşezată lângă mormântul Voievodului Martir. În continuare, redăm un text mai puţin cunoscut, dar foarte important, prin faptul că surprinde un eveniment notabil din trecutul Bisericii „Sfântul Gheorghe“-Nou şi al mormântului Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu. Este un document extras din carnetul de şantier al prof. dr. Panait I. Panait, care a participat ca expert arheolog la ultima deshumare făcută la mormântul Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu, petrecută în anul 1985: „Astăzi, 7 octombrie 1985, a fost deshumat mormântul Domnitorului Constantin Brâncoveanu din Biserica Sfântul Gheorghe Nou. Această intervenţie a fost făcută cu aprobarea Consiliului Culturii şi a Patriarhiei Române, având ca scop coborârea plăcilor funerare din biserică, precum şi consolidarea criptei voievodale. Cu această ocazie, la ora 12:45 a sosit la biserică Prea Fericitul Justin Moisescu, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, însoţit de Prea Sfinţitul Roman Ialomiţeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Consilierii: preot Ioan Neamu, preot Constantin Popescu, precum şi alte feţe bisericeşti. Mai erau prezenţi Arhitectul Ştefan Balş, coordonatorul proiectului de restaurare, Arhitect Henriette Delavrancea, Arhitect Nicolae Stoian. Asistau la acest eveniment Constantin Bălăceanu Stolnici şi domnul Sturdza, epitropi la Biserica Domniţa Bălaşa. Am mai remarcat printre cei de faţă pe Prof. Univ. Radu Vergatti şi Aristide Ştefănescu. După ce a fost identificat sicriul cu osemintele domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, Patriarhul Justin a îndrumat pe cei doi preoţi slujitori ai Bisericii Sfântul Gheorghe Nou, Părintele Gheorghe Didicescu şi Părintele Traian Ghica, să aşeze sicriul cu osemintele muceniceşti ale Voievodului Constantin Brâncoveanu, precum şi celelalte sicrie identificate încă din anul 1932, într-un loc protejat din interiorul criptei, astfel încât să nu fie modificată buna aşezare a osemintelor de la locul lor. Scopul deshumării a fost, aşa cum am precizat, întărirea structurii de rezistenţă a criptei, şi nu scoaterea din mormânt a sfintelor oseminte. După aceasta, au fost finalizate lucrările prevăzute, aşezându-se plăcile funerare la noua cotă stabilită în proiect“. Aşadar, aceasta a fost ultima intervenţie la mormântul voievodal din Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou, până în anul 2014.

În concluzie, manifestările solemne legate de omagierea Sfinţilor Martiri Brâncoveni, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la moartea lor mucenicească, reprezintă un prilej de adâncă meditaţie duhovnicească, ce scoate în evidenţă dragostea lor jertfelnică până la sacrificiu de sânge pentru credinţă şi pentru neam. În acest context, luminat de sacrificiul Sfinţilor Brâncoveni, mutarea în anul 2014 a sfintelor moaşte, din mormântul voievodal în racla întocmită şi împodobită după rânduiala ortodoxă, în Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou, constituie un epilog apoteotic al unei istorii pline de pilduitoare jertfe pe altarul credinţei strămoşeşti.