Sfinţii tămăduitori fără de arginţi

În Biserica Ortodoxă Română, anul 2024 este închinat comemorării „tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți” care sunt „cinstiți în evlavia poporului român”, după cum arată Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. O categorie aparte de sfinţi sunt Doctorii fără de argint. Ei au fost medicii creştini care aduceau vindecare fără a condiţiona actul medical. Pe lângă cunoştinţele medicale, Dumnezeu i-a învrednicit cu darul facerii de minuni pentru sfinţenia vieţuirii lor în Hristos, cu Hristos şi pentru Hristos.

Scrierile Sfinţilor Părinţi subliniază că este mare în fața Domnului medicul credincios, fără de arginți, cu inimă primitoare și iubitor de oameni.

În decursul anului bisericesc regăsim mai mulţi sfinţi care au fost Doctori fără de arginți. Biserica noastră îi consideră în această categorie pe Sfinţii: Chir și Ioan, Cosma și Damian din Arabia, Cosma și Damian din Asia Mică, Cosma și Damian din Roma, Pantelimon şi Ermolae, Mochie şi Anichit, Samson şi Diomid, Talaleu şi Trifon. Aceştia sunt numiţi în rugăciunea de la Taina Sfântului Maslu, de ungere cu untdelemnul sfinţit, tămăduitori fără de arginţi.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel identifică între tămăduitori fără de arginți şi pe „primul medic al Bisericii apostolice amintit de Sfântul Apostol Pavel în epistolele sale, «Luca, doctorul cel iubit» (Coloseni 4, 14), adică Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, autorul Evangheliei a treia și al Cărții Faptele Apostolilor. Tot ca tămăduitoare, din aceeași perioadă de început a creștinis­mului, trebuie amintită Sfânta Mare Muceniță Tecla, cea întocmai cu Apostolii, ucenică a Sfântului Apostol Pavel”.

Patriarhul României aminteşte ca tămăduitori fără de arginţi din primele secole creştine pe „Sfântul Grigorie Taumaturgul, Sfântul Ierarh Spiridon, Sfântul Ierarh Partenie de Lampsakos, Sfântul Ierarh Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei”, iar mai aproape de noi pe „Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina, Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeei, Sfântul Gherasim din Kefalonia sau Sfântul Cuvios Nichifor cel Lepros”.

Pe scurt, voi aminti pe câţiva dintre aceşti tămăduitori fără de arginţi, şi o să încep cu Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca. El este sărbătorit la data de 18 octombrie. Din Sinaxar aflăm că a fost medic şi pictor. Ca medic avea o cultură temeinică a timpului său, ceea ce-l situa în partea superioară a societăţii romane în care trăia. Cu mintea luminată de Hristos Domnul, doctorul Luca devine vestitor al Evangheliei alături de Sfântul Apostol Pavel. După moartea martirică a Apostolului neamurilor, continuă opera acestuia de vestire a Evangheliei în Dalmaţia, Galia, Italia, Macedonia şi mai ales în Grecia. Sinaxarul ne spune că şi-a încheiat viaţa la vârsta de 80 de ani. În locul în care a fost îngropat, Vieţile Sfinţilor ne relatează că, prin puterea lui Dumnezeu, la mormântul lui se săvârşeau vindecări miraculoase.

Sfânta Mare Muceniţă Tecla a trăit în epoca apostolică. Era din Iconia şi a fost ucenică a Sfântului Apostol Pavel. În Antiohia Pisidiei suferă pentru credinţa ei în Hristos. A trăit 90 de ani şi este sărbătorită la 24 septembrie.

Sfinţii Mucenici doctori fără de arginţi Chir şi Ioan sunt sărbătoriţi pe 31 ianuarie şi pe 28 iunie. Sfântul Chir era din Alexandria Egiptului, iar Sfântul Ioan din ţinutul Edesei. Ei suferă moarte martirică pentru vestirea credinţei în Hristos în vremea împăratului persecutor Dioclețian.

Sfinţii Cosma şi Damian din Asia Mică sunt sărbătoriţi la 1 noiembrie şi au trăit în secolul al 4-lea. Cu acelaşi nume mai avem pe Sfinții Mucenici și doctori fără de arginți Cosma și Damian, cei din Roma (pomeniți în 1 iulie), şi Sfinții Mucenici și doctori fără de arginți Cosma și Damian, cei din Arabia (pomeniți în 17 octombrie).

Sfântul Pantelimon, sărbătorit la 27 iulie, este considerat ocrotitorul medicilor și vindecătorul bolnavilor. Martirul lui Hristos Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuți și mai cinstiţi sfinți ai Bisericii. El a fost un medic foarte priceput și căutat de pacienţi şi este un model de doctor următor al lui Hristos. După moartea lui martirică, Sfântul a săvârşit multe vindecări miraculoase. Până astăzi creştinii au evlavie la Sfântul Panlimon, care este mare vindecător de boli.

Sfântul Trifon a trăit în secolul al 3-lea. A suferit moarte martirică în timpul persecuției ordonate de împăratul Decius. Este sărbătorit la 1 februarie. El este cinstit ca protector al grădinilor și al livezilor împotriva insectelor dăunătoare și a altor calamități naturale, dar şi apărător împotriva duhurilor rele şi izbăvitor de durere.

Sfântul Grigorie Taumaturgul a fost medic şi, pentru viaţa sa curată, a primit de la Dumnezeu darul de a face minuni. A fost ucenicul marelui scriitor bisericesc Origen şi Episcop în Neocezareea Pontului. A trecut la Domnul în anul 275. Este sărbătorit la 17 noiembrie.

Sfântul Ierarh Spiridon, originar din Cipru, a fost Episcop al Trimitundei. În timpul persecu­țiilor împotriva creștinilor ordonate de Maximian în anul 295 a fost arestat și exilat. În anul 325, a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a uimit pe mulți cu simplitatea cu care a explicat credința ortodoxă. A trecut la Domnul la 12 decembrie 348, în Cipru, la vârsta de 78 de ani. Aceasta este şi ziua lui de serbare în Biserica Ortodoxă. Este considerat mare făcător de minuni şi vindecător de boli. Sfintele sale moaşte se află în insula Corfu, din Grecia.

Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina este sărbătorit la 9 noiembrie. A avut o viață închinată simplității și smereniei. A fost ierarh în Patriarhia Alexandriei. S-a remarcat ca un teolog erudit şi un părinte duhovnicesc. Sfântul Nectarie este tămăduitor şi grabnic ajutător.

Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeei, tămăduitor de boli și ajutător în necazuri, este sărbătorit la 11 iunie. A fost medic în Rusia. În 1921 este hirotonit preot, iar în 1923, arhiereu. Pe lângă slujirea în Biserică a continuat şi activitatea medicală, fiind un reputat chirurg. În 1946 devine Arhiepiscop de Simferopol, în Crimeea. S-a mutat la Domnul la data de 11 iunie 1961.

Sfântul Cuvios Nichifor cel Lepros este cinstit la 4 ianuarie. El a fost un monah grec originar din insula Creta, care a trăit mare parte din viaţa sa în leprozeria din Chios. Timp de şase decenii viața Sfântului Nichifor a fost marcată de o boală extrem de grea, lepra. După o viață plină de încercări și greutăți, dar și după o nevoință duhovnicească demnă de Pateric, în anul 1964, în ziua de 4 ianuarie, Cuviosul Nichifor s-a mutat la Domnul. El este grabnic ajutător pentru cei ce trec prin boli molipsitoare.

Acestor sfinţi ne rugăm şi noi spunând: „Sfinţilor cei fără de arginţi şi de minuni făcătorilor, cercetaţi neputinţele noastre. Şi ca unii care în dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă”.