Slujirea Bisericii care vindecă suferințele celor mici

Tema de anul acesta pe care Biserica o adâncește duhovnicește, teologic și faptic, considerând-o prioritară în pastorație, este intensificarea îngrijirii celor aflați în suferință sufletească și trupească. Din nefericire, în societatea noastră nu numai cei în vârstă, afectați de boli, suferă, ci și copiii care, din cauza sărăciei, a destrămării familiilor, a violenței, ajung să se îmbolnăvească, să fie abandonați, abuzați, ignorați, lipsiți de dragostea părintească. Parte din ei își găsesc însă vindecarea în sânul instituțiilor sociale ale Bisericii, cum este și cazul celor din Centrul de zi îngrijire copii „Iasomia” Târgu Jiu.

Copiii sunt cheile paradisului”, spunea filozoful american Eric Hoffer. Nu întâmplător se crede că lucrurile pe care încep să le miște, să le vadă, să le vorbească, să le facă sau să le audă copiii constituie temelia pentru tot ceea ce urmează în întreaga lor viață. Când premisele împlinirii acestor nevoi firești lipsesc, cei mici suferă, se autoizolează, se îmbolnăvesc sufletește, iar evoluția lor poartă, în mod dramatic, tarele lipsurilor pomenite. De aceea Biserica se implică pentru ca aceste „chei ale paradisului” să poată deschide ușile zăvorâte ale vieții, sprijinindu-i emoțional, compasional pe cei care suferă, sporind vindecarea lor, în condițiile în care astăzi, nu doar societatea, ci și familia oferă din ce în ce mai puțin copiilor.

Copiii, viitorul parohiilor

Prin înființarea Centrului de zi îngrijire copii „Iasomia” din Târgu Jiu în 2013, în spațiul reabilitat al unei foste centrale termice din zona Alexandru Ioan Cuza, care funcționează în cadrul unui parteneriat între primăria municipiului și Arhiepiscopia Craiovei, Biserica a preluat din 2018 furnizarea de servicii sociale în această instituție pentru 60 de copii. Ce se urmărește prin acest act? Sprijinirea unor familii dezavantajate din punct de vedere social și economic, prevenirea abandonului și instituționalizarea copiilor, vindecarea lor sufletească prin asigurarea pe timpul zilei a unei mese calde, a unor activități de îngrijire, educație, recreere și socializare, consiliere, dezvoltare a deprinderilor de viață independentă, orientare școlară, activități cultural-artistice și educație moral-religioasă. În acest fel ființa umană se vindecă în integralitatea ei, adică trupește și sufletește, devenind capabilă să facă față vieții cotidiene din ce în ce mai complexe.

„Centrul de zi «Iasomia» Târgu Jiu, care aparține de Arhiepiscopia Craiovei, oferă servicii pentru 60 de copii dezavantajați din punct de vedere social din municipiul Târgu Jiu, cu vârste cuprinse între 6 și 16 ani. Selecția beneficiarilor se face de către specialiștii din primărie, care colaborează cu specialiștii noștri la identificarea cazurilor sociale. Astfel, copiii care se încadrează în criteriile stabilite încep să participe la activitățile pe care noi le desfășurăm aici. Biserica a fost întotdeauna alături de persoanele aflate în situații de risc. Copiii din acest centru reprezintă viitorul parohiilor noastre, și de aceea este bine ca ei să se dezvolte sub oblăduirea Bisericii. Lor încercăm să le consolidăm înțelegerea și promovarea valorilor morale, să-i ajutăm să devină responsabili din punct de vedere social și religios, lucruri care în cadrul familiilor lor, din diferite cauze, nu se pot fixa, nu se pot împlini. Majoritatea copiilor de aici provin din familii monoparentale, sau cu posibilități materiale reduse, unii au handicapuri, alții se află în grija bunicilor sau unor tutori, deoarece părinții au plecat în străinătate la muncă. Copiii aceștia au nevoi educaționale speciale, pentru care încercăm să găsim, cu ajutorul psihologilor și psihoterapeuților, cele mai bune pachete de servicii, astfel încât ei să depășească problemele cu care se confruntă acasă. Cei mai mulți dintre ei nu dispun zilnic în familie de o masă caldă, suferă de probleme emoționale, din cauza pierderii unui părinte sau a creșterii într-o familie monoparentală, de regrese în procesul educațional și multe altele. De aceea psihologii noștri au planuri de intervenție specializate pentru fiecare caz în parte, sesiuni de consiliere individuală și de grup, în cadrul cărora încearcă se descopere dificultățile cu care copiii se confruntă și să acționeze în sensul restabilirii echilibrului lor sufletesc. În urmă cu mai mulți ani, am observat la un atelier de creație că unii dintre copii colorau desenele în culori foarte închise. Sau se reprezentau pe ei înșiși mult mai mici în comparație cu casele sau cu școala. Analizând desenele cu psihologii noștri, am înțeles că respectivii copii aveau frustrări în familie, adică erau marginalizați sau neglijați de părinți”, ne mărturisește părintele Ciprian Sârbu, directorul executiv al Asociației „Vasiliada”, filiala Târgu Jiu.

Înlăturarea fragilităților

Sărăcia, lipsurile materiale, lipsa afecțiunii părinților determină la rândul lor apariția delincvenței juvenile. Prin vulnerabilitățile lor, copiii pot deveni ținte ușoare ale delincvenților adulți sau sunt obligați chiar ei să opteze pentru o viață aparent fără reguli și libertină. Prin implicarea duhovnicească și faptică, Biserica reușește să înlăture asemenea fragilități, să aducă alinare sufletească, care nu poate fi înlocuită nici de medicamente, nici de alte tratamente. De aceea, lucrul cu asemenea copii este o activitate specială. Doamna Georgeta Ghiță, șef serviciu, psiholog în acest centru din 2018, ne-a mărturisit următoarele: „Noi preluăm acești copii într-o situație socială sau emoțională delicată. Fiind primiți cu căldură de către personalul nostru, ei descoperă că aici este altceva, că nu mai trăiesc în sistemul uneori rigid sau lipsit de afecțiune de acasă, că se pot exprima, că se pot dezvolta din punct de vedere creativ, pot socializa cu ușurință cu ceilalți copii și cu cadrele care se ocupă de pregătirea și îngrijirea lor, pot lua masa împreună, ca într-o familie, lucru care acasă nu de puține ori nu se întâmplă. Aici desenează, modelează, pictează, învață să danseze, dezbat teme stabilite chiar de ei. Așa se face că am descoperit talente deosebite la pictură, am avut copii care au participat la olimpiadele de limba română, unii practică sporturi mai speciale, citesc și compun scrisori de o frumusețe aparte și emoționante, de pildă, către mama sau către Moș Crăciun. Toți cei care frecventează centrul au cel puțin câte o problemă. Există o familie, spre exemplu, în care trăiesc vreo patru frați, mama este bolnavă de cancer în stadiu terminal. Mai avem o fetiță căreia i-a murit mama, nu are tată și este crescută de bunici. Un alt caz este cel al unor copii care nu au mamă, sunt crescuți de bunică, în timp ce tatăl se află la muncă în străinătate. Cred că Biserica îndeplinește un rol foarte important în viața acestor copii pentru că mulți aici au învățat să se roage, să-L iubească pe Dumnezeu, să se bucure de sărbătorile religioase și de prezența preoților la activitățile lor, a elevilor seminariști din liceul apropiat, cu care cântă colinde”. La rându-i, doamna Mihaela Semenescu, terapeut ocupațional, ne-a spus că se dedică acestor copii de cinci ani și se ocupă de pregătirea temelor după ce ei vin de la școală: „Împreună pregătim fel de fel de programe artistice, pentru că avem copii foarte talentați. Suntem ca o mare familie în care ne simțim bine cu toții”. Doamna Claudia Ardeleanu, psihopedagog, ne spune că centrul social este frecventat de copii „care sunt abandonați de ambii părinți sau de unul dintre ei, copii cu părinți decedați, cu mulți frați, chiar și 16 într-un caz! Pe cei mari îi ajutăm să-și facă temele școlare, acasă neavând această posibilitate”.

Biserica, marea familie

Privindu-i pe cei pe care i-am găsit la activități când am vizitat Centrul social „Iasomia”, cu greu îți poți imagina că adâncul ființei lor a fost afectat de multe încercări. Voioșia, optimismul și dragostea cu care vin în sânul Bisericii i-au transformat, din nou, în „chei ale paradisului”. Că din ființe fragile, cu carențe de dezvoltare fizică, cu lipsuri majore în educație, au devenit semeni care la vârsta maturității vor dezvolta capacități de muncă normale, responsabilități protectoare asupra propriilor familii, principii morale înalte, dragoste de Dumnezeu și de semeni. O de­monstrează gândurile și aspirațiile exprimate de câțiva dintre ei cu care am stat de vorbă:

Casian C., de 7 ani, ne spune: „Îmi place în acest centru pentru că e fain, ne jucăm și ne facem temele. Iubesc fotbalul și vreau să devin fotbalist. Vin aici împreună cu alte două surori. Suntem acasă cinci frați”. La rândul său, Robert S., elev în clasa a III-a, care vine aici de doi ani, speră ca și el să ajungă fotbalist; Elena C., din clasa a V-a, vrea să se facă avocat, pentru că este „foarte curioasă”. Mai are două surori, Alexia, de 10 ani, căreia îi place să cânte „cântece simple și vesele”, și de aceea ar vrea să devină „interpretă, dar și polițistă, învățătoare, prezentatoare de știri și medic de animale!”, și Maria, cea mai mică dintre ele, care vrea și ea să fie polițistă. Lui Cătălin B., din clasa a III-a, i-ar plăcea să se facă pompier, în timp ce Mihnea-Andrei D., din clasa a III-a, este pasionat de matematică, dar ar vrea să devină dentist ori fotbalist.

Ne-am despărțit cu greu de acești copii, gândindu-ne că „sănătatea este un dar de la Dumnezeu, nu un drept, care trebuie păzit, îngrijit și sfințit”, cum arată Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul adresat cu prilejul decretării Anului omagial 2024 ca an al pas­torației și îngrijirii bolnavilor și comemorării tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți. Și că, până la urmă, copiii „nu-și amintesc ce încerci să-i înveți, ci ceea ce ești”, cum spunea Jim Henson, un actor american. Or, copiii care frecventează Centrul social „Iasomia” din Târgu Jiu știu acum că Biserica este chiar familia lor cea mare.