Soluţii pentru ieşirea familiei din criză

Familia creştină de astăzi se confruntă cu dificultăţi majore care atentează la unitatea, integritatea şi autenticitatea ei: slăbirea vieţii spirituale în cadrul familiei, diminuarea naşterii de prunci, concubinajul şi căsătoriile de probă, infidelitatea conjugală, avorturile, divorţurile, abandonul copiilor. Soluţia propusă de Congresul internaţional de teologie "Familia creştină, o binecuvântare pentru Biserică şi societate" (Bucureşti, 1-3 noiembrie), pentru ca familia să iasă din această criză, constă în intensificarea şi consolidarea relaţiilor dintre viaţa familiei şi viaţa Bisericii. De altfel, se impune şi o colaborare mai strânsă între Biserică, Şcoală şi Stat pentru salvarea instituţiei familiei.

Invitaţii congresului au descris familia prin termeni ca "biserică mică", "nucleu", "celulă", spunând despre ea că este "cel mai stabil loc pentru a creşte viitoarea generaţie" (pr. prof. dr. Georgi Zviadadze), "elementul esenţial în structura nu numai a societăţii, ci şi a Bisericilor noastre, cărămida în construcţia lor" (pr. prof. dr. Luis Okulik), "celula originară a vieţii sociale" (pr. prof. dr. Isidor Mărtincă), "martor şi apărător al Bisericii", "mama, inima familiei şi educatorul", "nucleul parohiei" (pr. prof. dr. Elia Raad). Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus despre familia creştină că este "binecuvântare şi lumină a iubirii Preasfintei Treimi, întrucât în ea omul trăieşte taina şi bucuria filiaţiei, fraternităţii şi paternităţii. Din familia creştină credincioasă copilul învaţă să caute familia spirituală sfinţitoare, adică Biserica, ai cărei membri sunt numiţi fii şi fiice, fraţi şi surori, părinţi şi maici duhovniceşti în Hristos, Fiul Tatălui ceresc. Duhul Sfânt Care purcede din Tatăl şi Se odihneşte în Fiul împărtăşeşte Bisericii lui Hristos harul paternităţii duhovniceşti pastorale (prin Hirotonie) şi harul filiaţiei (înfierii) duhovniceşti baptismale (prin Botez), pentru ca toţi creştinii să trăiască în comuniune spirituală ca fraţi şi surori în Hristos Domnul, spre a participa la iubirea eternă a Preasfintei Treimi".

Secularizarea familiei

În decursul timpului, viziunea asupra familiei s-a schimbat. Acum, tinerii se gândesc cu teamă la căsătorie şi la formarea familiei, considerându-se nepregătiţi pentru luarea unei hotărâri care implică întreaga viaţă, fiindu-le mai uşor să se complacă în relaţii ocazionale, care nu implică responsabilităţi. Potrivit referenţilor, printre cauzele care au dus la diminuarea importanţei familiei au fost renunţarea Bisericii de a controla încheierea şi desfacerea căsătoriei, sub influenţa secularizării şi controlul statului, dar şi Revoluţia Franceză care prin Constituţia din 1791, spune că "legea nu consideră căsătoria decât un contract civil". "E vorba, în mod evident, de o lege care, pe de o parte, transformă femeia în subiect juridic şi, pe de altă parte, autorizează după aceea divorţul (1792)", a explicat pr. prof. dr. Nicolae Achimescu. Drept urmare, în Franţa anului 1975, 66% dintre divorţuri au fost intentate de femei, "probabil şi sub influenţa mişcărilor feministe", mai spune pr. Achimescu. Pr. prof. dr. Vasile Răducă a amintit de emanciparea femeii de la începutul secolului trecut: "Femeia este minţită de profesionişti ai manipulării ca ea să aducă bani, fie prin utilizarea braţelor sale de muncă, fie prin vinderea propriului său trup, fie, de ce nu, prin cumpărarea tuturor invenţiilor biochimice prin care ea va fi eliberată de riscul gravidităţii, încât libertatea de a fi exploatată să fie complet garantată". Părintele Răducă a amintit şi de biologul Alfred C. Kinsey, care pe baza unor studii a impus ideea că "în materie de relaţii sexuale nu se pune problema binelui şi a răului, ba mai mult, relaţiile sexuale începute cât mai devreme, cât mai frecvente şi cu parteneri diverşi şi partenere diverse sunt bine-venite şi aducătoare de sănătate". Aceste idei s-au impus prin intermediul unui aparat de propagandă teribil, ducând la aşa-zisa "revoluţie sexuală" din anii â60. Ceea ce este şi mai grav, spune părintele, este faptul că, din păcate, la acestea au consimţit înseşi femeile.

Astfel, astăzi, familia creştină se confruntă cu "fenomenul secularizării ce se manifestă prin: slăbirea vieţii spirituale în familie, diminuarea naşterii de copii, concubinajul şi căsătoriile de probă, infidelitatea conjugală, avorturile, divorţurile, abandonul copiilor, lipsa unei educaţii corespunzătoare a copiilor, plecarea la muncă în străinătate a unuia sau a ambilor părinţi, lăsând copiii în ţară, tendinţe multiple de înlocuire a familiei tradiţionale cu vechi şi noi idoli ai egoismului şi individualismului", după cum a spus Părintele Patriarh Daniel. Pr. prof. dr. Rostislav Snighirev a adus în discuţie câteva studii sociologice făcute pe populaţia din Ucraina, Rusia şi SUA. Potrivit acestuia, o mare parte a copiilor abandonaţi din Rusia se fac vinovaţi de infracţiuni stradale, prostituţie şi consum de droguri. Legat de divorţ, părintele a spus că în SUA durata de viaţă a unei căsnicii este de cinci ani, şi chiar dacă în Rusia şi Ucraina nu s-au făcut statistici în acest sens, "nu credem că situaţia este mai bună, deoarece două din trei căsnicii oficiale duc la divorţ". Despre uniunile consensuale acesta a spus că au devenit "normă de urmare a transformării familiei tradiţionale. În SUA, procentul persoanelor căsătorite constituie deja mai puţin de 50% din persoanele care sunt parte a unei uniuni consensuale. Judecând după observaţiile pastorale, acest procent este şi mai mic printre tinerii din teritoriul fostei URSS, deoarece se consideră deja a fi normă căsătoriile de probă fără acte".

În concluzia finală a congresului, pr. prof. dr. Ştefan Buchiu a spus: "Criza familiei în societatea contemporană este favorizată de criza spirituală şi morală, dar şi de cea economică, provocări de natură să destabilizeze instituţia familiei, cu grave consecinţe pentru viitorul omenirii. Pe de altă parte, criza familiei are repercusiuni şi la nivelul vieţii bisericeşti, punând probleme lucrării pastoral-misionare a Bisericii, erodând dimensiunea eclesială a familiei, împietând aspru educaţia religioasă morală a copiilor şi tinerilor şi afectând calitatea relaţiilor interumane. Tradiţiile familiei creştine sunt periclitate de fenomenul secularizării, al indiferentism-relativismului religios, al liberalizării excesive a codurilor de etică în spaţiul european".

Atmosfera creştină a familiei

Părintele decan Ştefan Buchiu a expus în concluzia sa şi remediul depăşirii crizei familiei propus de teologii prezenţi la congres. Adică intensificarea şi consolidarea relaţiilor dintre viaţa familiei creştine şi viaţa Bisericii, având ca mijloace sigure şi eficiente Sfintele Taine, catehizarea copiilor şi tinerilor, restaurarea vocaţiei ascetice şi jertfelnice a familiei, reîncreştinarea sau duhovnicirea spaţiului în care familia trăieşte şi activează, afirmarea în orice împrejurare a identităţii eclesiale a fiecărui membru al familiei. "Se impun redescoperirea şi valorizarea tradiţiilor autentice creştine de exprimare a vieţii de familie, revenirea la atmosfera creştină a familiei, reafirmarea stilului de viaţă creştin, concretizat de altruism, iertare, iubire, devotament şi fidelitate. Lucrarea sfinţitoare a Bisericii trebuie să consolideze şi să adâncească pe cea catehetică destinată familiei şi să fie urmată de cea social-caritativă, atenuând lipsurile materiale ale familiilor sărace, ale copiilor abandonaţi şi oferind o şansă tinerilor aflaţi în şomaj sau copiilor ai căror părinţi pleacă peste hotare", a mai spus pr. Buchiu. "Trebuie să redescoperim puterea fidelităţii şi sensul adevăratei libertăţi. A fi credincios înseamnă a avea capacitatea de a depăşi obstacolele. Sfânta Familie din Nazaret a cunoscut sărăcia şi exilul, ceea ce reflectă experienţele atâtor familii din diferite ţări ale Europei. Noii imigranţi se află într-o situaţie care poate fi numită "exil" din ţările de origine. Se zbat să-şi câştige existenţa, să-şi întreţină familiile din ţară şi din străinătate. În fiecare zi se confruntă cu neputinţa de a câştiga lucrurile de strict necesar, de a-şi plăti chiria, de a-şi cumpăra hrana şi de a-şi educa copiii aşa cum ar dori", a susţinut pr. prof. dr. Luis Okulik.

Pr. prof. dr. Rostislav Snighirev crede că educaţia copiilor trebuie controlată de către mica biserică, adică familia creştină, în care soţul, soţia şi copiii cresc în Hristos: "Tocmai în cadrul familiei le putem explica copiilor în ce constă purtarea imorală întâlnită în jur". "Cert este că oamenii sunt mult mai uşor de ademenit la păcat în perioada tinereţii, când sunt mai uşor influenţabili. Atracţia şi influenţa celor de aceeaşi vârstă îi vor tenta să se ataşeze majorităţii şi să se desfete de plăceri vinovate. Foarte conştient de acest fapt, înţeleptul avertizează că cel ce se lasă pradă desfătărilor de tot felul în cele din urmă va avea parte de suferinţă (Proverbe 1, 27). Nu trebuie totuşi înţeles că Biblia ar propune părinţilor să-şi izoleze total copiii de societate sau de întâlnirile cu prietenii. Dimpotrivă, educaţia presupune socializare. Model poate fi chiar Domnul Hristos Care i-a avut în atenţia Sa şi pe copii şi i-a mustrat pe ucenicii care voiau să-i îndepărteze de El", a explicat pr. prof. dr. Petre Semen.

În cadrul activităţilor pastorale, preoţii trebuie să aibă în vedere faptul că mulţi dintre cei ce solicită oficierea căsătoriei pot fi învăţaţi despre indisolubilitatea acestei Sfinte Taine, iar în cazul conflictelor dintre soţi este nevoie ca integritatea căsniciei să fie păstrată prin orice mijloace. "O obligaţie pastorală constă şi în a-i sfătui pe cei care convieţuiesc necununaţi să ia aminte la cuvântul Sfintei Scripturi, care spune că desfrânaţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu", mai spune părintele Rostislav Snighirev, care îi sfătuieşte pe tinerii creştini care au dificultăţi în înţelegerea propriei identităţi sexuale să se adreseze experienţei celor care au învins homosexualitatea şi alte probleme legate de acestea.

Vorbind despre extenuarea în cadrul familiei preotului ortodox, pr. prof. dr. Antony Borisov a spus că singura soluţie de ieşire din această stare pentru a nu ajunge la divorţ este "regăsirea credinţei şi a nădejdii în Dumnezeu, iar relaţia cu Dumnezeu se va face în alt fel, calitativ, mult mai intens. Probabil că în aceasta şi constă sensul extenuării: atunci când nu mai rămâne material uman, atunci când totul a fost ars, rămânând un loc pustiu, preotul este chemat de Dumnezeu la înnoirea credinţei, la conştientizarea profundă a slujirii sale. Iar ajutorul în acest demers va veni din partea familiei". Dar acest sfat este valabil şi pentru credincioşii laici care se află într-un asemenea impas.

Conform concluziei părintelui Ştefan Buchiu, este nevoie şi de o colaborare mai strânsă între Biserică, Şcoală şi Stat pentru salvarea instituţiei familiei, pentru depăşirea dificultăţilor de orice natură, ce atentează la unitatea, integritatea şi autenticitatea familiei creştine. Doar prin eforturi comune ale tuturor instituţiilor abilitate, având în centru Biserica, lumea secularizată de azi poate redescoperi valorile religios-morale autentice şi totodată vocaţia familiei creştine.

Lucrările referenţilor congresului internaţional

1. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române: "Familia - binecuvântare primordială pentru umanitate eternă".

2. Pr. prof. univ. dr. Nicolae Achimescu, Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae", Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi: "Profilul familiei europene: o abordare antropologico-istorică".

3. Pr. prof. dr. Isidor Mărtincă, decanul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din Bucureşti: "Biserica şi familia".

4. Pr. prof. dr. Rostislav Snighirev, Academia Teologică din Kiev, Ucraina: "Transformarea actuală a instituţiilor familiei şi căsătoriei în lumina învăţăturii biblice".

5. Pr. prof. dr. Luis Okulik, director al Institutului de Ştiinţe Religioase (Trieste) - secretar al Comisiei de probleme sociale în cadrul Consiliului Conferinţelor Episcopilor Europeni (St. Gallen, Elveţia): "Rolul familiei creştine în evanghelizarea culturii europene".

6. Pr. prof. dr. Antony Borisov, Academia Teologică din Moscova, Rusia: "Factor of family in phenomenon of "burnout" of married priesthood".

7. Pr. prof. dr. Georgi Zviadadze, rectorul Academiei Teologice din Tbilisi, Georgia: "Cinstită să fie nunta şi patul neîntinat".

8. Pr. prof. univ. dr. Petre Semen, Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae", Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi: "Biserica, şcoala şi familia, factori determinanţi în educarea tinerei generaţii".

9. Pr. prof. univ. dr. Vasile Răducă, Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul", Universitatea din Bucureşti: "Familia creştină într-o lume secularizată".

10. Pr. prof. dr. Elia Raad, profesor de drept canonic şi decan al Facultăţii de Drept Canonic, Universitatea La Sagesse din Beirut: "Familia creştină: importanţa sa şi provocările cu care se confruntă în Orientul Mijlociu".