Stavropoleos - viață monahală în mijlocul cetății

Când vezi un grup de excursioniști străini prin centrul Capitalei noastre înarmați cu multă curiozitate și aparate de fotografiat, știi sigur că se îndreaptă spre Biserica Stavropoleos, pentru că o au semnalată cu trei stele în ghidul Michelin. Noi, bucureștenii iubitori de frumos, i‑am dat de mult toate stelele pentru valoarea ei de patrimoniu, pentru cântarea bizantină autentică de la Liturghie, pentru frumusețea picturii, pentru calitatea oamenilor ce se strâng aici la slujbe și la activități spirituale și nu în ultimul rând pentru viața monahală a obștii îndrumate de părintele Iustin Marchiș.

Este paradoxal ca, într‑o zonă atât de plină de agitație și de larmă, unde oamenii par cuprinși mai mult de elanuri lumești decât de cele duhovnicești, să existe un așezământ în care viața monahală se desfășoară după toate regulile, în care rugăciunea și ascultările sunt respectate cu sfințenie, oferind în plus și un minunat popas prin frumusețea și liniștea pe care le inspiră călătorului. Un loc ca acesta este Stavropoleos, mănăstire situată în centrul Bucureștilor, nu departe de Banca Națională a României și de Muzeul Național de Istorie, dar tot atât de aproape de străduțele pline de localuri de zi și de noapte, de alte spații în care, mai ales vara, se organizează frecvent spectacole și manifestări cu destul de mulți decibeli. Printre toate micile sau uneori mai marile neplăceri ale vieții dintr‑un mare oraș înaintează cu multă răbdare viețuitoarele mănăstirii, în prezent 6 monahii și o soră, împreună cu duhovnicul lor, părintele protosinghel Iustin Marchiș, în jurul căruia s‑au adunat și au format treptat obștea.

Încercând să aflăm mai multe despre viața monahală în tumultul orașului, am făcut o vizită aici, iar ceea ce părea ascuns în zidurile clădirii nu foarte mari, dar frumos realizate în stil neoromânesc de celebrul arhitect Ion Mincu, avea să fie dezvăluit prin bunăvoința maicii starețe, stavrofora Mihaela Luchian.

Privilegiul acestei vizite a fost deplin, întrucât maica stareță m‑a primit cu bucurie și, după ce mi‑a prezentat cu răbdare și cu zâmbetul pe buze piesele valoroase din colecție și din impresionanta bibliotecă, mi‑a vorbit cu tot atâta deschidere și firesc despre viețui­rea monahală de aici.

„Misiunea noastră în mijlocul orașului este să fim mereu prezente, să deschidem ușa oricui vrea să se roage împreună cu noi, dar și pentru a vedea aceste lucruri frumoase pe care le păstrăm cu grijă. Credem că nu este puțin lucru că suntem, în centrul vechi al Bucureștilor, o mărturie a vieții monahale autentice, o mărturie a ceea ce ar trebui să însemne viețuirea monahală în mijlocul cetății. Într‑un loc pentru a cărui frumusețe au trudit înaintașii noștri, noi încercăm să reînviem vechea tradiție a mănăstirilor de oraș, căutate pentru viața lor duhovnicească, dar și pentru cultura bisericească pe care o adăpostesc, o pun în valoare și o arată celorlalți”, spune maica stareță Mihaela Luchian.

Maica recunoaște că nu este ușor să trăiască monahismul în centrul unui mare oraș, dar „ne‑am asumat acest lucru. Noi știm că lucrurile sunt diferite aici față de ce este la un schit retras în munți, în liniște. Misiunea noastră este să primim pe oricine, astfel încât în fiecare moment din zi una dintre maici este gata să ofere lămuriri, să însoțească pelerinii și vizitatorii pentru a le explica esențialul din istoria așezământului, dar și pentru a le prezenta colecția de obiecte bisericești și de artă tradițională românească și biblioteca”.

La ascultare, după daruri și pregătire

Maicile de la Stavropoleos vorbesc toate mai multe limbi străine, au studii superioare, unele au studii doctorale și au fost rânduite ca, prin ascultările lor, să‑și pună în lucru darurile și cunoș­tințele pe care le au. Pentru că nu sunt multe monahii în obște, am rugat‑o pe maica stareță să‑mi prezinte fiecare maică de aici. Iată, pe scurt, un mic portret al fiecăreia, cu mențiunea că modestia, pe care trăirea monahală o impune, face ca maicile să nu apară în mod evident în lumina pe care o răspândesc în realitate, de aceea cititorul este rugat să mai adauge ceva la cele pe care le va afla despre fiecare. Așadar, maica sta­reță Mihaela este absolventă de studii în economie, dar și teologice, iar în prezent este masterandă în teologie mistică, inten­ționând, la îndemnul părintelui Iustin, să urmeze și doctoratul în domeniu. Se consideră doar administrativ mai sus de celelalte maici, de aceea împlinește ascultările fără deosebire, nesfiindu‑se să facă mâncare sau să măture trotuarul de lângă incinta așezământului.

Maica Rafaela are studii în contabilitate‑finanțe și se ocupă cu precădere de partea economică a obștii, ținând legătura cu protoieria.

Maica Atanasia era înainte de tunderea în monahism asistent universitar la Universitatea de Arte din București, are un doctorat în avangardă, iar acum cercetează arta medievală românească. A publicat mai multe lucrări și studii, fiind alături de maica Ioanichia, realizatoarea proiectelor grafice și editoriale ale Mănăstirii Stavropoleos.

Maica Ioanichia este tot absolventă de Arte Plastice, a fost profesoară de desen, iar în cadrul mănăstirii pictează, restaurează obiecte de artă, face lucrări de grafică pe computer.

Maica Iustina este filolog (engleză și spaniolă), are ascultarea de a transcrie partituri de muzică psaltică, venind astfel în ajutorul tinerilor care doresc să deprindă acest fel de cântare bisericească. Partiturile sunt puse pe site‑ul mănăstirii și le poate descărca oricine. Bineînțeles, primii beneficiari sunt Grupul psaltic Stavropoleos și maicile mănăstirii care au luat „îndrăzneala”, cum spune maica stareță, de a cânta și ele la strană în antifonie cu grupul. Un aspect important este acela că CD‑urile imprimate de maici se difuzează împreună cu partiturile cântărilor respective, tocmai spre un real folos al celor ce studiază muzica psaltică. Maica Iustina mai este și chelarul mănăstirii, se ocupă de aprovizionare, fiind și șoferul mănăstirii.

Maica Gabriela a studiat geologia la Cluj, iar de când a intrat la mănăstire a obținut și specializarea în restaurarea cărților vechi, astfel încât această îndeletnicire este de folos aici la Stavropoleos, întrucât cărți vechi și rare care să aibă nevoie de restaurare există din belșug.

Ultima intrată în obște este sora Carmen, absolventă de Litere. Deocamdată, își face face ucenicia, așteptând să devină și ea monahie în cadrul familiei monahale de la Stavropoleos.

Din istoria mai nouă a locașului

Biserica Stavropoleos, ridicată de arhimandritul grec Ioanichie în 1724, ca parte a ansamblului arhitectural ce cuprindea și un han, a trecut prin perioade mai bune și mai rele, de multe ori apreciată, alteori lăsată în paragină. După perioada comunistă când devenise doar biserică de parohie, la 1 noiembrie 1991, a venit aici părintele Iustin Marchiș, fiind astfel primul ieromonah care a slujit în ea după mai bine de un secol. A început un amplu proiect de restaurare. Maica Mihaela Luchian, stareța mănăstirii, ne detaliază: „În 1996, un premiu al Comisiei Europene de la Bruxelles pentru restaurarea monumentelor istorice și religioase cu viață comunitară, obținut de Biserica Stavropoleos, va marca începutul lucrărilor de restaurare. Pictura interioară, înnegrită în timp de fum și intervenții improprii, este curățată și integrată cu grijă, la fel iconostasul, a cărui strălucire poate fi văzută acum, a fost curățat de stratul de fum și vopsea galben‑ocru adăugat la 1861 din neștiința celor care au intervenit. Icoanele din iconostas, mobilierul, toate originale, păstrate de la ctitorirea bisericii, au fost și ele restaurate. Coloanele, balustrada sculptată a pridvorului, unul din elementele cele mai originale ale arhitecturii post‑brâncovenești de la Stavropoleos, au fost restaurate cu un sistem modern de restaurare a pietrei, prin curățarea cu laser. Toate aceste lucrări, inițiate de părintele Iustin după venirea sa aici și desfășurate de‑a lungul a 15 ani, redau acum bisericii frumusețea de odinioară, ansamblul putând fi admirat în forma sa originală”.

În 2008, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dat binecu­vântarea ca Stavropoleos să redevină mănăstire, obște de maici, duhovnic fiind așezat, cum era și firesc, părintele Iustin Marchiș, iar stareță fiind aleasă maica Mihaela Luchian.

În paralel cu restaurarea monumentului, a început și restaurarea vieții liturgice. Prin darul părintelui Iustin de a predica la nivelul unor oameni cu o pregătire intelectuală deosebită, dar și prin firescul împletirii credinței tradiției ortodoxe cu valorile culturii în general, la această biserică s‑au strâns din ce în ce mai mulți oameni. La început participau câteva persoane duminica la slujbă, iar în timp s‑a ajuns la câteva sute, duminica stând umăr lângă umăr și umplând curtea locașului. Comunitatea care s‑a format aici a fost atrasă și de cântarea bizantină autentică, dar și de păstrarea elementelor de artă ortodoxă în starea lor cea mai firească, originală, de dialogul personal sau în grup cu părintele Iustin, care le‑a devenit multora duhovnic, de conferințele și celelalte întâlniri culturale de nivel înalt organizate aici, la care participă oameni de seamă ai culturii noastre, personalități care împărtășesc valorile credinței și tradiției ortodoxe.

Faima frumuseții și a duhului autentic creștin‑ortodox de la Stavropoleos au făcut ca numeroase personalități din țară și de peste hotare să‑i treacă pragul, de la Patriarhul României la mitropoliți și episcopi ortodocși, dar și cardinali catolici, președinți de stat, miniștri și importanți oameni de cultură și artă.

Colecția și biblioteca, comori ce pot fi văzute de oricine

Cine dorește să vadă atât colecția, cât și biblioteca Mănăstirii Stavropoleos se poate programa sunând la numărul ce este indicat în pliantul așezământului (se află la pangar) și pe site‑ul mănăstirii.

Maica stareță ne prezintă succint lucrurile: îÎn colecția amenajată la începutul anilor 2000, am încercat să recreăm atmosfera unei biserici, în memoria celor aproape 30 de biserici demolate în timpul regimului comunist, dar în același timp să dăm vizitatorului imaginea artei vechi românești. Sunt icoane de secol XVII‑XIX pe lemn, pe sticlă, fragmente de frescă, piese de artă populară, obiecte liturgice, câteva manuscrise și tipărituri vechi. În bibliotecă am adunat de‑a lungul anilor prin achiziții și donații - ultima și cea mai însemnată a fost biblioteca istoricului de artă Vasile Drăguț, pe care văduva lui a lăsat‑o mănăstirii - un fond de 12.000 de volume, din care peste 500 de manuscrise și tipărituri vechi. Ele pot fi cercetate de cei interesați, noi ne îngrijim pe de o parte de îmbogățirea fondului de carte curentă, pe de altă parte, de păstrarea, restaurarea și valorificarea manuscriselor și tipăriturilor vechi”.

Mai multe lucruri din istoria veche și recentă a locașului se află în monografia acestuia, precum și pe pagina de internet a mănăstirii, care este profesionist și edificator realizată. Stavropoleos nu are nevoie de reclamă, însă când un loc este atât de deosebit, este imposibil să nu vorbești/scrii despre el, așa cum este destul de greu să‑l povestești pe de‑a‑ntregul.

Hramul, prilej de comuniune

Stavropoleos are două hramuri. Unul dat de ctitor, al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, și cel de-al doilea, dat de Patriarhul României, la reînființarea ca mănăstire, în 2008, hramul Sfântului Iustin Martirul și Filozoful. În acest an, ocrotitorii cei netrupești ai sfântului locaș sunt prăznuiți în zi de duminică.
Sărbătoarea de hram va începe de sâmbătă seara, cu slujba Vecerniei și Privegherii, și se va continua cu Sfânta Liturghie din ziua de duminică, 8 noiembrie, când sunt așteptați fiii duhovnicești și închinătorii mănăstirii.