Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Stroe Belloescu, profesorul ctitor de școli și biserici

Stroe Belloescu, profesorul ctitor de școli și biserici

Galerie foto (8) An omagial
Un articol de: Annie Muscă - 28 Iun, 2020

Atașamentul față de elevi și respectul pentru învățătură l-au determinat pe cel care obținuse la 25 de ani diploma de inginer la Universitatea din Gent (Belgia) să iubească matematica mai mult din perspectiva didactico-pedagogică decât din cea inginerească. Membru al Consiliului General al Ministerului Instrucțiunii Publice, Stroe Belloescu a fost şi senator de Tutova în Parlamentul țării din partea Partidului Național Liberal, comandant de batalion în Războiul de Independență de la 1877, președinte al „Ligii Culturale” și autor de manuale de matematică pentru elevii de liceu.

Mai înainte de toate, Stroe Belloescu a fost un profe­­sor-model, cu chemare către știință și cu iubire pentru aproapele; un filantrop convins că școala și Biserica pot lumina omul de la sat. Școlit în Belgia, tânărul a ales o carieră didactică. La vârsta de 26 de ani, cel născut în martie 1838 la Câmpina (Prahova) în familia lui Stroe Beloiu, era numit profesor de matematică și director la Gimnaziul Real din Brăila. Doi ani mai târziu, se transfera la Liceul „Codreanu” din Bârlad, unul dintre primele licee din România secolului XIX.

Dascălul care a însuflețit Bârladul

Se spune că era imposibil să nu-l remarci pe profesorul Belloescu pe străduțele târgului din ținutul Tutovei. Dornic de fapte bune, mereu în mișcare, cu pantalonii „plini de glod”, purta iarna „haine de șiac” cu panglică ­neagră în loc de cravată, iar vara, „pălărie de paie împletită de cele mai multe ori de mâna vreunui elev care primea pentru acest meșteșug câte 15 bani și rândul de cărți la început de an, gratuit”. Iată, un portret din cuvinte ­construit de profesorul I. I. ­Răianu și publicat în Liga Culturală (I. I. Răianu, fost elev, „Cuvântare la comemorarea lui Stroe Belloescu”, Liga Culturală. Buletinul Secției Bârlad, Anul III, Nr. 3-4, iulie-dec. 1912).

Profesorul Belloescu era de o modestie uluitoare, ducându-și traiul asemenea unui om obișnuit, fără a uita de cei aflați în nevoi. Își dona o bună parte din leafă spre luminarea aproapelui întru știința de carte. Cât a fost profesor, prin Liceul ­„Codreanu” au trecut Vlahuță și Ibrăileanu, dar și Al. Philippide, cel care avea să devină întemeietorul școlii lingvistice ieșene. Multe informații prețioase, ­despre emblematicul dascăl de la Bârlad, pot fi descoperite în ediția din iunie 1937 a revistei Natura, sub semnătura lui ­Constantin Th. Moroșanu, fost elev al acestuia, devenit și el profesor, apoi peste câteva decenii, redactate în reviste de specialitate, de câțiva cercetători, printre care și istoricul Laurențiu Chiriac.

Amprente spirituale în Grivița Vasluiului

„Ridicat-am această școală pentru luminarea țăranului român”, iată cuvintele săpate pe frontispiciul primei școli construite în 1892 de S. Belloescu, în satul Grivița din fostul județ Tutova (azi jud. Vaslui). După 12 ani, lângă școală, tot din truda generosului profesor, s-a înălțat o biserică. Sfântul locaș, cu hramul „Sfinţii Împărați Constantin și Elena”, urma să treacă prin urgia marilor cutremure. La data construcției (1904), catapeteasma cu motive românești era unică în zonă. Odată cu biserica, tot la inițiativa profesorului, a fost ridicat din bronz un bust al lui Alexandru Ioan Cuza, primul din țară care îl reprezenta pe domnitor, la realizarea căruia contribuiseră și sătenii. Bustul, opera sculptorului Constantin ­Bălăcescu, este așezat pe un soclu, pe ale cărui părți laterale se află două basoreliefuri cu chipurile cărturarilor C. Negri și M. Kogălniceanu. La inaugurarea acestuia, Stroe Belloescu i-a trimis doamnei Elena Cuza o telegramă prin care își exprima respectul față de faptele soțului ei născut la Bârlad. Adept al edu­cației și al culturii în rândul țăranilor, profesorul își continuă opera filantropică și după ­pensionare. În 1907 și 1912 con­s­truiește școlile din satele Pleșa și Palerma (azi Trestiana).

Casa Națională - reper cultural pe harta Bârladului

În generozitatea sa, profesorul nu uitase de orașul în care slujise la catedră peste trei decenii. Din dorința înființării unei biblioteci, în perioada 1906-1908, acesta construiește din banii săi un așezământ cultural în stil neoromânesc, după proiectul arhitectului D. Hârjeu. Îl botează Casa Națională și îl donează Primăriei în 1909, menționând că acesta va putea servi doar ca bibliotecă publică, pinacotecă şi muzeu. Edificiul devenea și sediu al ­„Ligii Culturale”, adăpostind în 1914 și primul muzeu al jude­țului Tutova, prin grija Episcopului Iacov Antonovici. La Casa Națională aveau loc conferințe sau șezători ale „Academiei Bârlădene”. Personalități ale vremii și instituții prestigioase au donat cărți către Biblioteca din Bârlad, astfel încât, în preajma Primului Război Mondial, aceasta număra aproape 10.000 de volume.

Privind retrospectiv, putem afirma că așezământul de pe fosta Stradă Mare a avut un real impact asupra vieții culturale din târgul moldovenesc, asemuit cândva cu Weimar-ul lui Goethe de criticul G. Călinescu. Astăzi, în Casa Națională - monument istoric și dar de suflet al profesorului pentru orașul tinereții sale, funcționează Biblioteca ­Municipală ce-i poartă numele, iar prin spatele casei trece strada Belloescu.

Pentru serviciile aduse în folosul comunității, profesorul Stroe S. Belloescu a fost decorat în 1909 cu Ordinul „Coroana României” în grad de Mare Cruce.

Aflat în contact permanent cu lumea științei, neobositul cărturar era prezent nu doar în urbea Tutovei, unde făcea oficiile de gazdă la sosirea unor persona­lități, ci ajungea și în centrele universitare din țară. Păcat că nu a mai apucat să trăiască ­bucuria Marii Uniri. El, patriotul entuziast, cu dorința de unitate a neamului românesc, care ­donase din agoniseala lui sume importante către ASTRA și ­Societatea pentru Cultura și ­Literatura Română în Bucovina, către Spitalul din Bârlad sau ­către Episcopia din Huși și cea din Cluj.

Întru veșnicie… 

„Îndată ce corpul meu va fi scăldat, să fie așezat în Casa Națională, de unde, într-un car cu doi boi […] să fie dus și îngropat în Biserica din comuna Grivița și carul și boii să fie dați unor însurăței săteni […]” (Testament, 9 iunie 1912, transcris din Fondul Casa Școalelor, nr. 134/1913 în Academia Bârlădeană, Anul XIII, 4 (25), Trim. IV, 2006, p. 6).

După câteva luni de la scrierea testamentului, aproape de sărbătoarea Sfântului Dumitru, profesorul Stroe S. Belloescu sfârșește tragic. Cel care din puținul lui dăruise bani, haine și cărți este asasinat în casa din Bârlad împreună cu vizitiul său de către un grup de tâlhari din Berești care l-au crezut bogat.

La Casa Națională l-a privegheat tot Bârladul, iar înmormântarea lui a rămas în memoria oamenilor și în tipăriturile vremii. Cursurile elevilor s-au suspendat și toate instituțiile ­
i-au adus un ultim omagiu.

Astăzi, odihnește alături de soția sa în cimitirul bisericii din Grivița, ctitorită de el, iar mormântul său se află chiar în spatele statuii lui Cuza-Vodă. ­Faptele elocvente îl așază pe ­profesorul Stroe S. Belloescu în galeria marilor personalități ­culturale.

Citeşte mai multe despre:   Stroe Belloescu