Taina morţii şi învierii în Hristos

Sfântul Ambrozie al Mediolanului în scrierile sale nu face doar o prezentare a ritualului Tainei Botezului aşa cum se practica în secolul al IV-lea, ci, mai mult, aprofundează coordonatele biblice ale acestei teme, fiind astfel Părintele apusean din secolul al IV-lea, care a lăsat cele mai frumoase pagini de spiritualitate baptismală.

Trăirea Împărăţiei lui Dumnezeu ca prezenţă reală în inima credinciosului (Luca 17, 21) pretinde trecerea prin moarte şi naşterea a doua "din apă şi din Duh" (Ioan 3, 5). Ceea ce iniţiază acest proces de transformare, de naştere din nou a omului nu este altceva decât Sfânta Taină a Botezului. Prin Taina Botezului, omul moare pentru lume, înviind pentru Dumnezeu, nu mai trăieşte pentru el însuşi, ci numai pentru Dumnezeu: "ş...ţ eşti mort pentru lume şi ai înviat pentru Dumnezeu. Şi ca şi cum ai fi fost îngropat în acel element al lumii (apa), fiind mort pentru păcat, ai reînviat la viaţa veşnică" (De mysteriis IV, 21, în PSB, vol. 53, p. 14). Omul, murind păcatului, renunţând la pornirile lui păcătoase şi îmbrăcându-se cu Hristos, intră propriu-zis în viaţă, în viaţa întru Hristos: "Aşadar, ce este învierea, decât că ne ridicăm din nou de la moarte la viaţă? Prin urmare, tot astfel e şi la Botez, fiindcă este chip al morţii, fără îndoială, când te scufunzi, iar când te ridici se face o asemănare a învierii. Astfel deci, potrivit tâlcuirii Sfântului Apostol Petru (F.A. 13, 14), după cum acea înviere (a Domnului) a fost o naştere din nou, tot aşa şi această înviere (a noastră, prin Botez) este o naştere din nou" (De Sacramentis, III, I, 2; PL 16, 431).

Renaştere la viaţă fără de moarte întru Hristos

Taina Botezului este chip al îngropării omului împreună cu Hristos: "Ai fost întrebat: Crezi în Dumnezeu-Tatăl, Atotţiitorul? Ai răspuns: Cred! Şi te-ai scufundat, adică ai fost îngropat. Şi iarăşi ai fost întrebat: Crezi în Domnul nostru Iisus Hristos şi în Crucea lui? Ai răspuns: Cred! Şi te-ai scufundat, de aceea ai şi fost îngropat în Hristos; căci cine se îngroapă cu Hristos, cu Hristos înviază. Şi pentru a treia oară ai fost întrebat: Crezi în Duhul Sfânt? Ai răspuns: Cred! Şi te-ai scufundat pentru a treia oară, pentru ca întreita mărturisire să te dezlege de multele păcate de mai înainte" (Ibidem, II, VII, 20; PL 16, 429; cf. şi Expositio in Psalmum 118, 8, 53; PL 15, 1317).

Botezul nostru este într-o legătură strânsă cu moartea şi Învierea Domnului, fiind o renaştere a noastră la viaţa cea fără de moarte întru Hristos, devenind prin har fii ai lui Dumnezeu: "Apostolul strigă deci, precum auziţi în citirea de acum: "Fiindcă oricine se botează, în moartea lui Hristos se botează" (Rom. 6, 3). Ce înseamnă în moarte? - Că, precum Hristos a murit, aşa şi tu să guşti moartea, aşa precum Hristos a murit pentru păcat şi viaţă în Dumnezeu, aşa şi tu, prin Taina Botezului să fii mort pentru ademenirile de mai înainte ale păcatelor şi să înviezi prin harul lui Hristos. Este deci moarte, dar nu într-o adevărată moarte a trupului, ci în asemănare; căci atunci când te scufunzi (în apa Botezului), iei asupra ta asemănarea morţii şi a îngropării, primeşti taina Crucii Lui, fiindcă Hristos a fost spânzurat pe Cruce şi trupul Lui a fost străpuns cu cuie. Tu deci, când te răstigneşti, te faci una cu Hristos, te faci una cu El prin cuiele Domnului nostru Iisus Hristos, ca să nu te poată trage diavolul" (De Sacramentis, II, VII, 23; PL 16, 430).

Pregătirea credinciosului pentru părtăşia cu Biserica, Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, începe la primirea Tainei Botezului, Taină care curăţă toate păcatele: "Botezul arde păcatele asemenea unui foc, pentru că Hristos botează cu foc şi cu Duh Sfânt" (Despre Ilie şi post, XX, 83; PL 14, 727). Credinciosul "ale cărui păcate sunt mistuite, pentru ca viaţa să se reînnoiască" (Ibidem), îşi adânceşte starea de jertfă de la Botez prin practicarea continuă a virtuţilor: "Dar e spălat cel care se curăţeşte în apele izvorului celui veşnic şi e albit mai vârtos decât zăpada cel căruia i se şterg păcatele. Încă şi despre suflet se spune: "Cine este cea care se înalţă, albită toată?" (Cânt. 8, 5). Iar înainte de a se boteza, tot el spunea: "Neagră sunt şi frumoasă, o, fiică a Ierusalimului!" (Cânt. 1, 5). Căci era negru, sluţit de urâciunea întunecată a păcatelor, dar mai apoi, spălându-se prin Botez, s-a învrednicit de iertarea păcatelor şi se înalţă cu totul alb către Hristos" (Despre apărarea profetului David, XII, 59; PL 14, 876).

Trei elemente ale Tainei Sfântului Botez

În Taina Sfântului Botez trebuie să distingem trei elemente: apa, sângele şi Duhul, ce alcătuiesc un întreg (Despre Duhul Sfânt, III, X, 68; PL 16, 792). Scoaterea unuia dintre acestea înseamnă ineficacitatea sfinţeniei Botezului. Sfântul Ambrozie susţine că, din punctul de vedere al structurii lor organice, toate Tainele stau în strânsă legătură cu Jertfa lui Hristos: "De aceea ai citit că la Botez cei trei martori una sunt: apa, sângele şi Duhul; iar dacă scoţi pe unul dintre aceştia, Taina Botezului nu mai rămâne în picioare. Căci ce este apa fără Crucea lui Hristos? O materie obişnuită, fără nici o putere pentru Taină. Şi, dimpotrivă, nici fără apă nu poate fi taina renaşterii: "Căci de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 5). Însă şi catehumenul crede în Crucea Domnului Iisus Hristos, cu care şi el se însemnează; dar de nu va fi botezat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, nu poate dobândi iertare de păcate şi nici să soarbă darul harului duhovnicesc" (De Mysteriis, IV, 20, în PSB, vol. 53, pp. 13-14).

Ştergerea păcatului originar şi a păcatelor personale

Botezul ne aduce, în primul rând, ştergerea păcatului originar şi a tuturor păcatelor personale, ce l-au despărţit pe om de Dumnezeu: "Căci murdăria şi întinăciunea cea mare nu se şterg decât cu baia Botezului" (Despre apărarea profetului David, VIII, 44; PL 14, 868). "Cu adevărat, în Botez aflăm uşurarea tuturor păcatelor" (Despre pocăinţă, I, 8, 36; PL 16, 477). Dacă fără această unire cu Hristos nu se poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu, este cu totul evident că Botezul ne este absolut necesar pentru mântuire: "Nimeni nu urcă în Împărăţia cerurilor decât prin apă şi prin Duh" (Despre Ilie şi Post, XXII, 84; PL 14, 728). Chiar dacă omul cade în păcat după primirea Tainei, el rămâne în Trupul tainic al Mântuitorului Iisus Hristos: "Adevărat este, învăţând că trebuie primită pocăinţa nu a putut să nu vorbească şi despre cei ce socotesc că Botezul trebuie înnoit. Şi se cuvine ca mai întâi să lepădăm grija, ca să ştim că de-ar păcătui cineva chiar după Botez i se poate ierta păcatul, ca nu cumva credinţa deşartă în reînnoirea Botezului să-i piardă pe cei părăsiţi de nădejdea iertării. Şi apoi a trebuit să ne înveţe printr-o mărturie înţeleaptă că Botezul nu trebuie reînnoit. Dar învăţătura despre Botez o vestesc chiar şi cuvintele prin care a arătat că este cu neputinţă "ca cei căzuţi să se reînnoiască prin pocăinţă". Căci ne înnoim prin Botezul prin care ne şi naştem din nou, aşa cum Pavel însuşi spune: "Deci prin Botez ne-am îngropat împreună cu El în moarte, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii" (Romani VI, 4) ş…ţ aşa cum şi noi prin Taina Botezului, atunci când am murit păcatului, ne naştem din nou în Dumnezeu şi ne preschimbăm" (Despre pocăinţă, II, 2, 8; PL 16, 498).

Viaţa cea nouă în Hristos, primită prin Taina Sfântului Botez, este slăbită adeseori de păcat, însă mărturisirea acestuia şi curăţirea lui prin lacrimile căinţei au o acţiune similară Botezului: "Şi totuşi, în ce priveşte cuvântul despre Botez, cu dreaptă socoteală îndeamnă să nu înnoiască cineva Botezul" (Ibidem, II, 2, 12; PL 16, 499). Taina Sfântului Botez este cea care sfinţeşte trupul omului, făcându-l Templu al Duhului Sfânt: "ş...ţ căci trupurile noastre sunt sfinţite prin Taina Crucii Domnului (Taina Crucii este în învăţătura Sf. Ambrozie Taina Botezului) şi mărturisirea morţii Domnului nostru Iisus Hristos ne sfinţeşte gura, aşa cum mărturiseşte şi Apostolul: "Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire" (Rom. 10, 10)" (Expositio in Psalmum 118 , 13, 16; PL 15, 1381).

Aşadar, Sfânta Taină a Botezului este, după învăţătura Sfântului Ambrozie, o Taină pascală, Taina participării noastre împreună cu Hristos de la moarte la viaţă, ca Taină a înălţării noastre duhovniceşti către Împărăţia lui Dumnezeu: "Aşadar, cine are credinţă, are Împărăţia lui Dumnezeu, iar Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru şi credinţa este înlăuntrul nostru" (Comentariu la Evanghelia după Luca, VII, 177; PL 15, 1746).