„Trebuie să avem grijă de bătrânii noștri pentru a ne păstra neamul și credința”

De 22 de ani, Căminul pentru persoane ­vârstnice „Sfânta Mănăstire Pasărea” din cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor poartă de grijă unor bătrâne între care se află măicuțe, preotese și cazuri sociale. Monahia Mateea Mariș, care slujește aici cu timp și fără timp, îmbinând rugăciunea cu grija pentru beneficiare, ne-a vorbit despre specificul acestei activități și despre binecuvântarea lui Dumnezeu care coboară atunci când avem grijă de seniorii noștri.

Monahia Mateea Mariș, coordonatoarea Căminului pentru persoane ­vârstnice „Sfânta Mănăstire Pasărea”, cunoaște activitatea încă de la începuturi. Absolventă a facultăților de Teologie și Psihologie și cu o experiență de 36 de ani în călugărie, ea a deprins de la maica sa duhovnicească, schimonahia Mina Marta, dragostea pentru îngrijirea persoanelor în vârstă. Acest așezământ a început să funcționeze din anul 1991, mai întâi pentru măicuțele bătrâne care nu se puteau îngriji singure. Ulterior, odată cu trecerea timpului, s-a adăugat o altă categorie de persoane care a fost primită, și anume cazurile sociale: femei fără familie și fără adăpost. În perioada de început, bine cunoscutul medic Pavel Chirilă a ajutat foarte mult, asigurând asistența medicală pentru beneficiare. Din anul 2004, căminul nemaiavând posibilitatea de a se întreține prin fondurile proprii, Arhiepiscopia Bucureștilor a hotărât sprijinirea acestuia cu salariile anga-jaților. În prezent, centrul îngrijește 30 de persoane, între care se află măicuțe, preotese și cazuri sociale. „Noi primim persoane care vor să îmbrățișeze o viață apropiată de cea monahală. Aici avem asistență medicală permanentă pentru bunicuțele noastre: medic, asistentă și infirmieră. Și ne mai ajută câțiva voluntari, în aspecte mai ușoare cum ar fi: să dea de mâncare unei doamne, să ia o tensiune sau la curățenie”, ne-a spus monahia Mateea.

Prețuire din partea elevelor seminariste

Vizita noastră la Căminul pentru persoane vârstnice „Sfânta Mănăstire Pasărea” am realizat-o la început de primăvară, când era Ziua Internațională a Femeii și bătrânele au primit un grup de eleve de la Seminarul Teologic Ortodox „Sfânta Filofteia” din localitatea Brănești, Ifov. Elevele au cântat și au adus în dar flori și mărțișoare. A fost o mare bucurie atât pentru beneficiare, cât și pentru întregul personal al centrului. „Am venit cu câteva fete din grupul psaltic al seminarului nostru să împărțim zâmbete, cântări psaltice autentice și mărțișoare lucrate manual în lut, modelate și apoi pictate. În acest An omagial al pastorației persoanelor vârstnice ne-am dorit să aducem o bucurie bătrânelor din acest așezământ, în semn de prețuire și respect”, ne-a spus Iuliana Toderiță, directoarea seminarului.

Am privit cu admirație întâlnirea dintre cele două generații, una aflată la început de drum și cealaltă aproape de final, fiecare cu frumusețea și înțelepciunea ei. Ochii bătrânelor străluceau în lacrimi, iar cei ai elevelor seminariste erau plini de roua tinereții pline de speranță. „Ne-am simțit foarte bine printre aceste bunicuțe. Au fost multe emoții și ne-au transmis o stare atât de bună, parcă ne-au luminat sufletul cu înțelep­ciu­nea lor. Sperăm să mai venim aici pentru a învăța mai multe informații despre viață de la aceste bunicuțe”, ne-a relatat eleva Omer Ana-Maria.

Întâlnirea acestor două generații a fost organizată de către monahia Mateea, care este mereu atentă la starea de bine și nevoia de comunicare a beneficiarelor din acest așe­ză­mânt, și care a mai precizat legat de acest eveniment: „În fiecare zi pentru noi este 8 Martie, căci noi ne gândim la persoana cea mai importantă din istoria omenirii care este Maica Domnului. Și cum în fiecare zi adresăm cel puțin o rugăciune către Preacurata, ne gândim automat și la mamele, bunicile, maicile noastre duhovnicești și la doamnele care sunt aici, în grija noastră, sperând în ajutorul Măicuței Domnului pentru mântuirea noastră”.

Socializare și terapie ocupațională

Beneficiarele care se pot deplasa sunt nelipsite de la Sfânta Liturghie din biserica cu hramul „Sfânta Treime” a Mănăstirii Pasărea, ceea ce constituie o bucurie pentru ele, căci au ales acest cămin tocmai pentru că aici pot avea mai multă grijă de aspectul duhovnicesc al vieții lor. Programul zilnic este întregit cu activități de terapie ocupațională cum ar fi lucrul manual, desenul sau pictura. Un loc important îl ocupă socializarea, care uneori se realizează cu ajutorul unor voluntari care desfășoară în centru activități utile pentru beneficiare.

Pe Patricia Prundea am aflat-o stând de vorbă cu venerabilele doamne, ne-a povestit că face voluntariat aici de peste 15 ani: „Vin cu drag, stau de vorbă cu măicuțele, desenăm sau pictăm, dacă este nevoie mai ajut și la alte treburi administrative. Socializarea este cea mai importantă pentru ele. De fiecare dată, plec de aici cu o mare încărcătură emoțională. Mă gândesc că oricare dintre aceste doamne poate să fie mama mea și de aceea înțeleg foarte bine situația lor. Familia mă susține în aceste activități de voluntariat, căci cu toții avem o prețuire deosebită pentru persoanele în vârstă”.
Când vremea este frumoasă, coordonatoarea centrului organizează cu doamnele care se pot deplasa mici excursii la obiective culturale și mănăstirile din jurul Bucureștiului, fiind un prilej de comuniune și înălțare sufletească. În capela așezământului se organizează pomeniri pentru cei adormiți și slujbe de Sfântul Maslu pentru sănătatea bunicuțelor îngrijite aici.

„Beneficiarele noastre se spovedesc și se împărtășesc regulat”

„Cred că Dumnezeu are grijă de fiecare suflet, căci beneficiarele noastre se spovedesc și se împărtășesc regulat și observăm cum având grijă de suflet și suferința lor este mai ușor de dus. Avem și persoane care nu se pot hrăni singure sau care au suferit semipareze și nu pot să-și miște nici mâinile și nici picioarele și atunci trebuie ca unul dintre angajații noștri să le ajute permanent. În centrul nostru există o doamnă cu scleroză în plăci, care chiar dacă nu se poate deplasa este atât de evlavioasă încât citește câte 2-3 acatiste pe zi, iar într-o săptămână citește de două ori Psaltirea. Pentru noi, este ca un părinte duhovnicesc, care se roagă permanent și ne dă și nouă putere și curaj în activitățile zilnice”, a adăugat coordonatoarea centrului.

Poveștile de viață ale beneficiarelor sunt impresionate, multe dintre ele au rămas singure, copiii fie au plecat în străinătate, fie nu mai pot sau nu mai vor să le poarte de grijă. Iar o parte dintre bătrâne nu mai au pe nimeni și nici adăpost, fiind cazuri sociale. Pe doamna Elena, în vârstă de 86 de ani, am aflat-o împreună cu o asistentă medicală care îi verifica parametrii stării de sănătate. Ne-a spus că se simte bine pentru că este îngrijită cu multă atenție aici, unde nu duce lipsă de nimic, personalul cercetând-o pe tot parcursul zilei și chiar al nopții. Nu-i lipsește rugăciunea, ceea îi dă speranță și purtarea cu răbdare a poverilor bătrâneții.

Asistenta medicală Elena Soceanu este voluntară în cadrul acestui așezământ și tocmai lua tensiunea beneficiarelor. Ne-a mărturisit că empatizează cu persoanele în vârstă, cunoaște greutățile lor și de aceea le ajută cu mult drag și devotament. O bătrână mi-a povestit că acești voluntari inimoși sunt asemenea unor raze de soare și o adevărată binecuvântare pentru ele.

Rugăciune și slujire neîncetată a bătrânelor

Cu post și rugăciune, cu grijă pentru trup și suflet, în mediul cald și primitor din acest centru, beneficiarele aflate în ultima parte a vieții se pregătesc aici pentru trecerea la cele veșnice într-un mod duhovnicesc. Personalul așezământului este mereu atent în slujirea bătrânelor, cu mâinile robotind și cu mintea fiind în rugăciune către Dumnezeu. „Sfinții Părinți spun că rugăciunea inimii ne ajută să trăim în lume ca și cum am fi în pustie, așa că îngrijim de persoanele bolnave cu această nădejde și speranța în mila lui Dumnezeu. Suntem nelipsiți de la Sfânta Liturghie, iar seara facem rugăciunile cu bătrânele noastre. Unele dintre beneficiare sunt atât de evlavioase încât miercurea și vinerea nu mănâncă decât după Sfânta Liturghie și sunt foarte bucuroase că se află în acest loc, unde punem preț pe aspectele vieții duhovnicești. Am avut multe cazuri în care familiilor li s-a spus să-și ia bătrânele acasă din spital pentru că nu mai au mult de trăit. Și după ce au fost aduse aici, unde s-au spovedit și împărtășit regulat, au mai trăit mulți ani în așezământul nostru. Alte persoane au venit aici neputându-se mișca și cu mici exerciții și-au revenit și acum se deplasează singure pentru nevoile lor. Consider că trebuie să avem grijă de bătrânii noștri pentru a ne păstra neamul și credința”, ne-a spus în încheiere monahia Mateea Mariș.