Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Actualitate religioasă An omagial Umbră, imagine şi mister

Umbră, imagine şi mister

Galerie foto (1) Galerie foto (1) An omagial
Un articol de: Diac. Alexandru Briciu - 03 Mai 2011

Născut în Alexandria Egiptului, pe la 185, Origen este primul teolog creştin cunoscut, după Sfântul Apostol Pavel. Numit "Adamantios" ("omul de oţel") de biograful său, Eusebiu de Cezareea, Origen a lăsat posterităţii un catalog de aproximativ 2.000 de titluri. Deşi dintre scrierile sale nu s-a păstrat nici o lucrare dedicată exclusiv Botezului, referiri la această Sfântă Taină se regăsesc abundent în vasta operă a lui Origen.

Din cauza interpretării greşite a unor pasaje controversate din opera sa, origenismul a fost condamnat de Biserică, iar autorul, trecut în umbră. Iată cum descria Vincenţiu de Lerin, în secolul al V-lea, activitatea lui Origen: "Nenumăraţi învăţători, preoţi, mărturisitori şi martiri au ieşit din şcoala lui; cât de mult îl admira toată lumea, cât de mult îl slăvea, cât de mult îl iubea, cine ar putea-o descrie? Cine nu alerga la el de la marginile lumii, dacă era cât de cât însufleţit pentru religie? Care creştin nu-l cinstea ca pe un prooroc, care filosof nu-l cinstea ca pe maestrul său? Mulţi îi aplicau spusa lui Cicero despre Platon: voiau mai bucuros să greşească împreună cu Origen, decât să aibă dreptate împreună cu alţii".

Everett Ferguson afirmă că "Origen plasează teologia creştină timpurie despre Botez în propriul său sistem de gândire teologică şi face referiri ocazionale la Liturghia baptismală" (Baptism in the Early Church, p. 400). Şi, în continuare, "cu privire la limbajul lui Origen despre Botez, botezul lui Ioan aparţinea simbolurilor vetero-testamentare ca o umbră, Botezul în Biserică este imaginea, iar botezul eshatologic al focului şi armonia cu Învierea lui Hristos sunt misterul" (apud Henri Crouzel, Origen, San Francisco: Harper & Row, 1989, p. 223).

Prefigurări vechi-testamentare ale Botezului

Pornind de la cuvintele Sfântului Apostol Pavel din I Corinteni 10, 1-4, Origen interpretează simbolurile vetero-testamentare referitoare la apă, în special pe cele legate de trecerea poporului iudeu prin Marea Roşie şi cele despre râul Iordan: "Ceea ce iudeii au presupus că a fost trecerea prin mare, Pavel numeşte botez; ceea ce ei au presupus că este nor, Pavel afirmă că este Duhul Sfânt". Origen leagă cuvintele Sfântului Apostol Pavel de predica Mântuitorului, Care spune: "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 5).

Apele, care pentru evrei erau de temut, când au fost lovite de toiagul lui Moise, au devenit protectoare, şi nu distructive. Trecerea Mării Roşii pe uscat de către poporul lui Israel este o lecţie pentru creştini: "Şi tu, care eşti botezat în Hristos, în apă şi în Duh, trebuie să ştii că egiptenii şrăul spiritualţ te urmăresc şi caută să te atragă în slujba lor. ş...ţ Aceştia încearcă să te urmărească, dar tu cobori în apă şi te ridici neatins, murdăria păcatelor fiind curăţată. Te ridici ca "omul cel nou" şEfeseni 4, 24ţ, pregătit să "cânţi Domnului cântare nouă" şIsaia 42, 10ţ. Dar egiptenii care te urmăresc sunt înecaţi în abis". (Origen, Omilii la Cartea Facerii şi la Cartea Ieşirii, apud Everett Ferguson, Baptism in the Early Church, p. 402).

Descrierea coborârii şi a ridicării din apă provine din practica baptismală creştină, şi nu din relatarea scripturistică, pentru că iudeii nu au luat contact cu apele, care s-au adunat de-a stânga şi de-a dreapta, şi pare a fi o reflectare a lui Origen la afundarea în baia Botezului. Botezul spală păcatele, astfel încât devenim "omul cel nou" şi forţele demonice sunt înecate în apă şcf. Luca 8, 31: "Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc"ţ.

Botezul lui Ioan şi Botezul lui Iisus

Origen plasează botezul practicat de Sfântul Ioan Botezătorul în categoria spălărilor vechi-testamentare şi îl pune frecvent în contrast cu botezul propovăduit de Iisus Hristos. Astfel, conform Comentariului la Romani, Iisus a primit prin botezul lui Ioan "nu botezul care este în Hristos ci... cel care este după Lege". Origen înţelege astfel cuvintele adresate de Mântuitorul lui Ioan Botezătorul, de la Matei 3:15 - "să împlinim toată dreptatea": "În acest fragment face cunoscut că botezul lui Ioan era o împlinire a Legii vechi, nu un început al celei noi". De aceea, în Faptele Apostolilor 19: 3-5, cei botezaţi cu botezul lui Ioan au primit botezul în numele lui Iisus Hristos.

La Botezul săvârşit în Iordan de către Ioan, Mântuitorul Hristos a primit Duhul Sfânt, spune Origen comentând cuvintele Botezătorului din Evanghelia lui Ioan 1, 33. În pofida contrastelor pe care le semnalează între botezul lui Ioan şi cel al lui Iisus, Origen apreciază că Mântuitorul a sfinţit botezul lui Ioan.

Pentru a sublinia că botezul lui Ioan ("cu apă spre pocăinţă") este o pregătire pentru Botezul creştin, Origen comentează mărturia Botezătorului, despre Cel "mai puternic", Care "va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc" (Matei 3, 11): "Botezul lui Iisus nu este trupesc, de vreme ce Duhul Sfânt Se sălăşluieşte în cei ce se pocăiesc şi un foc divin şterge orice urmă materială şi distruge total tot ce e pământesc, nu numai de la cei ce Îl posedă, ci şi de la cei ce ascultă pe cei ce Îl posedă".

Origen înţelege că Botezul în Duhul Sfânt se regăseşte în ritualul baptismal creştin: "Cel care a murit pentru păcat şi este botezat într-adevăr întru moartea lui Iisus Hristos, şi este îngropat cu El prin botezul în moartea Lui şRomani 6, 3-4ţ, este cel botezat într-adevăr în Duhul Sfânt şi cu apă de sus şIoan 3, 5ţ".

Botezul mucenicesc

Eusebiu de Cezareea, în Istoria Bisericească VI.4.3, aminteşte un alt fel de Botez, cel al martirilor: "Dintre femei, Herais, care era doar catehumenă, şi-a sfârşit şi ea viaţa după ce a primit botezul focului, aşa cum spune însuşi Origen undeva" (PSB 13, p. 229). Herais era o ucenică de-a lui Origen, catehumenă care încă nu primise baia naşterii celei de-a doua, martirizată pentru credinţa sa. Sfârşitul mucenicesc prin sânge a luat locul Botezului prin apă.

Pătimirile Mântuitorului au fost un martiriu şi acesta este Botezul suprem. Când vorbea despre cele ce avea să pătimească, Iisus Hristos descria moartea ca un botez (Luca 12, 50, Marcu 10, 38), iar Origen vede în acestea fundamentul Botezului sângelui.

Martirizarea aducea iertarea păcatelor credincioşilor care încă nu primiseră Botezul şi iertarea tuturor păcatelor postbaptismale celor ce fuseseră botezaţi: "În măsura în care cel ce pătimeşte martiriul primeşte iertarea păcatelor, este Botez. Pentru că, dacă Botezul făgăduieşte iertarea păcatelor, şi noi am primit iertarea prin Botezul în apă şi Duh, şi dacă cel ce a îndurat Botezul martiriului primeşte iertarea păcatelor, martirizarea poate fi, cu un motiv întemeiat, numită Botez" (cf. Marcu 10, 38).

Origen numără martiriul între cele şapte remedii care pot mântui pe om, alături de Botez, milostenie, iertarea semenilor, convertirea păcătoşilor, dragoste şi pocăinţă.