„Un călugăr psalt, cu meșteșug desăvârșit”. Protosinghelul Varlaam

Protosinghelul Varlaam Bărăncescu s-a născut la 29 ianuarie 1808 la Cotingeni, ținutul Hotin din Basarabia, din tată rus și mamă româncă. A venit la Mănăstirea Sinaia, județul Prahova, în 1836, unde a fost călugărit. A învăţat psaltichia prima dată la mănăstirea de metanie, apoi de la Matache Cântăreţul, ucenic al lui Macarie Ieromonahul, când s-a înscris la seminarul de la Buzău. La Mănăstirea Sinaia nu a rămas mult, căci îl întâlnim în 1841 la Braşov, unde activează până în 1850 ca profesor de muzică psaltică şi cântăreţ la Biserica „Sf. Nicolae” Şchei. La Braşov, Varlaam se va bucura de o deosebită apreciere, fapt desprins din cuvintele protopopului Popazu, care spunea despre acesta că „este un psalt foarte bun, cu meşteşug desăvârşit, ce nu numai măestria muzicii o cunoaşte, dară este şi izvoditor de cântări şi psaltichie cu ştiinţe şi conţept şi aşa fiindcă harmonica cântare este lauda lui Dumnezeu şi podoaba ce mai sfântă a Bisericii”.

La Braşov, Varlaam s-a implicat cu entuziasm în Revoluţia din 1848 din Ţara ­Românească, ceea ce i-a adus ­probleme din partea autorităţilor și pentru care, la sfârşitul lui 1850, pleacă de la Braşov şi peregrinează prin multe mănăstiri. Astfel, la Buzău, Episcopul Filotei îl hiroteseşte protosinghel (1851-1853), ajunge apoi la Mănăstirea Neamţ (1853), de aici la Bogdana (1857-1859), apoi din nou la Buzău (1859-1860), după care la Sinaia (1862-1863), apoi la Ghighiu (1864-1869), de aici la Blejoi (1871), iar în final ajunge la ­Mănăstirea Ciolanu (1872-1894), unde şi-a dat obştescul sfârşit.

Psalt, dar și mare poet

Unul dintre darurile lui Varlaam era poezia, mare parte din creațiile sale lirice fiind publicate spre sfârşitul vieţii lui în broşura „Poesiile Părintelui Varlaam”. A compus şi poezii religioase, ca „Rugăciune de Anul Nou” sau versificarea textului de la Luca, XIII. Însă activitatea care l-a făcut cunoscut a fost cea de compozitor de muzică bisericească. El a căutat să fie cât mai original în creaţiile sale, stilul său ieșind din tiparele tradiţionale ale muzicii psaltice, împrumutând din romantismul modern aferent vremurilor lui. Melodiile sale abundă de forme ritmice complexe, folosind multe digorgoane şi trigorgoane și modulaţii originale. Un aspect important e faptul că Varlaam redă mai multe variante ale aceleiaşi cântări, unele în formă mai simplă, altele mai elaborate, iar ceea ce este cu adevărat inedit sunt versuri - de tip motto - așezate la începutul cântării, care au legătură fie cu glasul în care este scrisă melodia, fie cu sărbătoarea căreia îi este dedicată respectiva cântare.

Lucrările lui Varlaam Protosinghelul nu au fost tipărite în calupuri de sine stătătoare, așa cum s-a întâmplat cu cele ale lui Macarie Ieromonahul sau Anton Pann, însă sunt nelipsite din antologiile de cântări bisericeşti. Din lucrările tipărite menţionăm câteva: „Prohodul Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururi Fecioarei Maria” București, 1869, „Axion la Învierea Domnului”, glasul al III-lea, compus în 11 aprilie 1876, la Mănăstirea Ciolanu şi publicat în Buchetul Muzical al lui Neagu Ionescu, p. 198, în Liturghierul ritmic al lui Nicolae Severeanu, p. 129, în Buchetul de muzică (Psaltichii) al lui Amfilohie Iordănescu Ieromonahul, Bucureşti, 1933, p. 353, şi în Cântările Sfintei Liturghii... 1992, Pr. prof. dr. Nicu Moldoveanu, pp. 58-60. „Fericit bărbatul”, glasul VIII, publicat în Tomul întâi al Antologhiei despre aşăzământul sistimii cei noă a mussicii bisericeşti, Buzău, 1856, p. 12, „Axion”, glasul VIII, cu însemnarea: „Acesta este tradus de părintele Protosinghelul Varlaam”, în: Rânduiala sfintei şi dumnezeieştii leturghii, tom. 2, Buzău, 1856, p. 108; Neagu Ionescu, Buchetul muzical, Bucureşti, 1900, p. 171; Nicolae Severeanu, Liturghierul ritmic, Buzău, 1928, p. 118, „Vrednică eşti”, glasul V, în Liturghierul de strană, a lui I. Popescu-Pasărea Bucureşti, 1925, p. 27; în ediţia a doua (1991), la p. 39; în Cântările Sfintei Liturghii..., 1992, pr. prof. dr. Nicu Moldoveanu, pp. 147-149; în Cântările Sfintei Liturghii şi alte cântări liturgice la sărbătorile de peste an, al pr. prof. dr. Vasile Stanciu, 2006, pp. 91-92. „Veniţi să fericim pe Iosif”, glas V, în Prohodul Domnului Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Buzău, 1860, p. 35, „Axionul Adormirii Maicii Domnului”, glasul al III-lea, compus în 17 august 1880, publicat în Biserica Ortodoxă Română, XII (1888), 5, pp. 393-396 etc.

Doar o parte din lucrările lui sunt cunoscute, restul au rămas în manuscris

Din nefericire, multe din frumoasele cântări ale lui Varlaam au rămas în manuscrise, fiind păstrate în Biblioteca Academiei Române, în Biblioteca Sfântului Sinod, în biblioteca Mănăstirii Ciolanu, în biblioteca Episcopiei Buzăului, în Biblioteca Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, în biblioteca Muzeului „Prima Şcoală Românească” din Braşov, în biblioteca Mănăstirii Sinaia şi la Schitul Prodromu. Pr. Giolu Nicolae, în lucrarea sa de doctorat, „Clerici ortodocşi români, creatori de muzică bisericească psaltică, în secolele XIX şi XX”, le-a studiat pe cele din Biblioteca Sfântului Sinod de la Mănăstirea Antim și pe cele din Biblioteca Academiei Române. Pr. Gabriel Cocora le-a prezentat în „Şcoala de psaltichie de la Buzău”, în Biserica Ortodoxă Română, LXXVIII (1960), 9-10, p. 866, pe cele din Mănăstirea Ciolanu şi de la Buzău. În catalogul lui Alexie Buzera, Cultura muzicală românească de tradiţie bizantină din sec. al XIX-lea, Fundaţia Scrisul Românesc, Craiova, 1999, pp. 125, 131-133, 162, 170, 176-177, 186, sunt cuprinse manuscrisele lui Varlaam din Biblioteca Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Constantin Secară în „Manuscrise psaltice româneşti din secolul al XIX-lea aflate în fondul George Breazul din Biblioteca Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Catalog analitic”, în Muzica bizantină, doxologie şi înălţare spirituală, Editura Muzicală, Bucureşti, 2006, pp. 36-37, 47, 58, 70-74, a făcut cercetări şi a descoperit câteva manuscrise de mici dimensiuni pe care le atribuie lui Varlaam alături de cele anterior cercetate de Alexie Buzera. Prof. Constantin Catrina a cercetat manuscrisele din biblioteca Muzeului „Prima Şcoală Românească” din Braşov, concluzionând că patru din ele îi aparţin lui Varlaam: ms. rom. 2719, Floarea Cântărilor, 231 pagini; ms. rom. 2720, Floarea Cântărilor, 445 pagini; ms. rom. 47, Cinstitul Paraclis al Protosinghelului Varlaam Bărăncescu şi cele două copii ale sale, mss. rom. 48 şi 55. Manuscrisele de la Sinaia sunt indexate și prezentate de ierom. dr. Mihail Harbuzaru în Manuscrisele psaltice de la Mănăstirea Sinaia, Ed. Cuvântul Vieții, a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, 2012, pp.73-74. Prof. Vasile Vasile, în Tezaur muzical românesc din Muntele Athos, vol. II, Editura Muzicală, Bucureşti, 2008, p. 261, remarcă prezenţa unei cântări a lui Varlaam într-un manuscris de la Prodromu.

Varlaam Protosinghelul, deși „o fire iscoditoare, poetică, instabilă, om curios şi cam extravagant”, după cum îl caracteriza primul lui biograf Constantin Erbiceanu, a rămas în memoria cântăreților bisericești, dar și a cercetătorilor, prin contribuţia sa la românirea cântărilor psaltice. Acest lucru se vede prin faptul că melodiile sale s-au păstrat în foarte multe manuscrise de diverşi autori, au fost incluse în diferite tipărituri și sunt cântate chiar și în zilele noastre. În acest sens, Gheorghe C. Ionescu, în Lexiconul său, îl caracteriza drept „unul din principalii muzicieni psalţi ai secolului XIX”, desigur, fiind întrecut în măiestrie doar de Macarie Ieromonahul şi de Anton Pann.