Un sfat bun cântărește cât un regat

În viață, atât tinerii, cât și oamenii maturi întâmpină momente în care simt nevoia de un sfat. În funcție de persoanele pe care le vor întreba și de puterea lor personală de a discerne adevărul, pot persevera în a face bine sau, din contră, pot ajunge la rezultate dezastruoase. Momentul alegerii tânărului rege Roboam pe tron, în locul tatălui său, înțeleptul Solomon, reflectă cu exactitate ce înseamnă să alegi un sfat rău în locul unuia bun.

Înțeleptul rege Solomon ajunsese la sfârșitul domniei sale. În pofida discernământului său care a uimit lumea antică, pleca din această lume purtând povara unor păcate deloc ușoare să­vârșite în ultimii ani de viață, când, ispitit de idolatria păgână, zidise capiști de închinare unor falși zei. Înainte ca Solomon să-și sfârșească zilele, prorocul Ahia din Șilo îi vestise lui Ieroboam, unul dintre dregătorii de frunte ai vremii respective, că Dumnezeu va frânge regatul în două, oferindu-i zece seminții spre călăuzire celui din urmă, în timp ce fiul lui Solomon va avea numai două (3 Regi 11, 31-39). La vremea respectivă, regatul era alcătuit din douăsprezece seminții sau triburi, fiecare purtând numele unuia dintre cei doisprezece fii ai patriarhului Iacov. La moartea lui Solomon, pe tron a ajuns unul dintre fiii săi, Roboam. În prima zi a domniei sale, a fost interpelat de poporul israelitean care i-a cerut un singur lucru: „Tatăl tău a pus jug greu pe noi; însă ușurează-ne munca cea grea a tatălui tău și jugul cel greu pe care l-a pus el pe noi, și îți vom sluji!” (3 Regi 12, 4). Regele Solomon întreprinsese multe proiecte edilitare fastuoase, printre care și templul din Ierusalim, fapt care reprezentase un efort mare atât din punctul de vedere al muncii, cât și al impozitării pentru popor. Atunci, Roboam s-a sfătuit mai întâi cu bătrânii sfetnici, care fuseseră alături și de Solomon, tatăl său, iar aceștia i-au spus: „Dacă tu vei fi slugă astăzi poporului acestuia și-i vei sluji, dacă le vei face gustul lor și le vei vorbi cu blândețe, atunci ei îți vor fi robi în toate zilele!” (3 Regi 12, 7). Nemulțumit de sfatul primit, Roboam își întoarce apoi atenția către sfatul tinerilor care crescuseră împreună cu el, iar aceștia îi spun să transmită poporului următoarele: „Degetul meu cel mai mic este mai gros decât mijlocul tatălui meu. Deci dacă tatăl meu v-a împovărat cu jug greu, eu și mai greu voi face jugul vostru; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, eu vă voi pedepsi cu scorpioane!” (3 Regi 12, 10-11). Roboam decide să urmeze sfatul tinerilor, iar regatul său se va scinda dramatic în urma dis­cursu­lui în fața poporului: numai două seminții îi rămân alături, în timp ce dregătorul Ieroboam primește zece seminții sub oblăduirea sa. Sfatul ușuratic al tinerilor a învins rațiunea bătrânilor și i-a pierdut regatul.

Când internetul este singurul sfătuitor...

Marea problemă a tinerilor zilelor noastre nu constă în respingerea totală a sfaturilor așa cum își închipuie părinții, ci în identificarea unor noi surse de influență, total diferite de cele ale lumii antice. Astăzi, sfaturile nu mai sunt cerute părinților, tinerilor de vârsta lor sau altor persoane apropiate. Acum, consultăm rețelele de socializare, folosim motoarele de căutare disponibile pe Internet, ne informăm prin intermediul „enciclopediilor” web create ad-hoc de nenumărați oameni dispuși să-și lase o mică amprentă în imensul cimitir istoric al online-ului.

Când acestea sunt singurele surse de sfătuire ale tinerilor, în interiorul minții lor pătrunde o explozie de informații care conduce la o reducere a discernământului. Îți vine din ce în ce mai greu să-ți găsești identitatea, să știi ce vrei și ce nu vrei, să cunoști care-ți sunt opțiunile și de ce ai alege una în detrimentul celorlalte. În fața unui sfătuitor ca Internetul, creierul uman își demonstrează labilitatea latentă. Excesul de opțiuni și posibilități îl paralizează. Nenumăratele modalități de obținere a feedbackului, fiecare cu propria sa fațetă personală, îl aruncă pe tânărul aflat încă într-o etapă de căutare interioară într-un veritabil vertij sufletesc.

Și totuși, de ce se ajunge aici? Pentru că „sfatul” nu mai este căutat la o singură persoană sau la mai multe, ci la... toate. Tinerii de astăzi sunt foarte ușor de influențat. În pofida unei atitudini uneori arogante, precum cea manifestată și de neinspiratul Roboam, tinerii dau dovadă de multă vulnerabilitate, iar această vulnerabilitate este foarte ușor de reperat și atacat, mai ales atunci când îți lipsesc reperele reale după care să te conduci.

Pe cine să întrebăm?

Părinții trebuie să facă tot posibilul să nu-și lase copiii ajunși la vârsta adolescenței să cadă în aceste două capcane: să creadă doar în recomandările „online” sau în cele ale unor persoane nepotrivite. Unii vor alege calea lui Roboam și vor avea și rezultatele lui. Nu-i nimic, lucrurile se pot redresa în timp, cu singura con­diție ca această eroare să nu fie repetată la nesfârșit. În schimb, mai rău ar fi ca nici după trecerea timpului tânărul să nu realizeze, așa cum Roboam probabil a realizat, că sfatul bătrânilor este mult mai bun. Nu pentru că bătrânii sunt întotdeauna mai înțelepți, ci poate pentru că ei înșiși au săvârșit aceleași erori când erau de o vârstă cu tinerii. În fața atitudinii năvalnice a tinerilor, oamenii maturi trebuie să învețe să pună niște minime bariere, să tărăgăneze puțin lucrurile, să ofere mai multe ex­plicații, să fie pregătiți să tragă un semnal de alarmă atunci când situația o cere. Sfetnicul ideal nu este cel care-ți cântă în strună, așa cum au făcut-o tinerii din jurul lui Roboam, ci acela care știe să te și critice cu măsură, să-ți ofere o privire obiectivă asupra realității, nu o imagine idealistă, să te confrunte cu tine însuți. Iar dacă părinții înșiși nu mai pot fi sfetnicii propriilor copii, atunci să se roage cu credință ca aceștia să întâlnească oameni care le pot schimba cu adevărat viața interioară. Roboam l-a avut tată pe Solomon, cel mai înțelept om al lumii antice... N-a fost capabil să înțeleagă nimic din tot ceea ce tatăl său a făcut și a învățat și pe alții să facă. Ce poți face dacă ai un astfel de copil care nu înțelege nici măcar treptele de bază ale înțelepciunii? Însă chiar dacă vedem cum copiii noștri greșesc, tot trebuie să continuăm să-i îndreptăm prin sfat și rugăciune, deși unora li se potrivește cuvântul lui Solomon: „Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătu­ra-se-vor, căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte” (Pilde 1, 31-32). Un părinte nu se poate dezice de propriul copil. Tocmai de aceea va continua să-l sfătuiască, să-l înconjoare cu dragoste, să-i fie alături. Iar când noi înșine, ca părinți, ajungem să greșim, să ne amintim și de cuvântul lui Isus, fiul lui Sirah: „Fără de sfat nimic să nu faci; şi după ce faci, să nu-ţi pară rău. Pe cale surpată nu merge, ca să nu te împiedici de pietriş. Nu te încrede nici în drumul cel drept şi de fiii tăi te păzeşte. În tot lucrul crede sufletului tău, că aceasta este paza poruncilor. Cel care crede legii ascultă de porunci; şi cel care nădăjduieşte spre Domnul nu se va lipsi” (Eccle­ziasticul 32, 20-24).