Ziduri retocmite la biserica din strada Amzei

În centrul Capitalei, pe strada Biserica Amzei, colţ cu strada General Christian Tell, există, de peste două sute de ani, un Sfânt Altar care a cunoscut vrednici slujitori, totodată personalităţi ale vieţii bisericeşti şi mari oameni de cultură, precum Ilarie Teo­do­rescu, Episcop al Tomisului, şi Irineu Mihălcescu, Mitro­polit al Moldovei. Ca o stâncă a credinţei ortodoxe, sfântul locaş a rămas neclintit în faţa vremurilor furtunoase, iar astăzi se bucură de grija res­ponsabilă a doi preoţi slujitori. De aproape doi ani, sfântul locaş se află în ample lucrări de restaurare şi consolidare, sub coordonarea preotului paroh Florin Alin Sandu.

În praful cimentului ce se ridică ameninţător dea­supra capetelor muncitorilor ale căror mâini aspre nu mai contenesc cu munca, Biserica Amzei se supune tăcută, sub plasa de schele ce o acoperă din toate părţile. „Lucrările de restaurare şi de consolidare ale bisericii sunt definitivate în proporţie de 70%. Lucrările de consolidare s-au concentrat în zona turlelor de peste pronaos şi naos şi au constat în introducerea pe verticală a unor bare de oţel armat, înglobate în zidărie, în galerii forate şi injectate cu mortar de ciment. Întregul sistem a fost legat de corpul bisericii, în partea superioară, cu o serie de centuri de beton armat la nivelul radierului, iar în partea inferioară, prin străpungerea fundaţiei, care este constituită din bucăţi de piatră masivă legate între ele cu bare de plumb. Lucrările de restaurare au constat în realizarea de tencuieli interioare şi exterioare, realizarea elementelor decorative de faţadă, înlocuirea tâmplăriei din cornier metalic cu tâmplărie din lemn cu geam securizat, înlocuirea integrală a învelitoarei, cu tablă din titan-zinc, realizarea de instalaţii electrice, sanitare şi termice, atât în biserică, cât şi în casa parohială, realizarea unui sistem de sonorizare performant şi a unui sistem de antiefracţie. De asemenea, au fost restaurate şi conservate vitraliile, iar acolo unde erau lipsă au fost confecţionate altele noi, am împrejmuit biserica cu gard nou şi am transformat casa parohială dintr-un loc nelocuibil într-un spaţiu primitor. Pictura, de la 1901, a fost restaurată şi conservată atât în zona pronaosului, cât şi în zona naosului, urmând să continuăm şi în Sfântul Altar. Urmează să reamenajăm curtea. Dorim să facem un lumânărar, un pangar şi o clopotniţă. Catapeteasma şi întregul mobilier bisericesc, care sunt semnate de celebrul sculptor Gheorghe Babic, trebuie recondiţionate, la fel şi pardoseala. Am făcut un proiect de iluminat interior - exterior, pe timp de noapte, astfel încât întreg ansamblul arhitectonic să fie pus în valoare. Este un proiect foarte frumos, făcut în Franţa, foarte costisitor, dar vom reuşi să-l avem şi pe acesta. Suntem recunoscători Primăriei sectorului 1, care sprijină lucrările de restaurare şi înfrumuseţare, dar şi Consiliului Local General pentru ajutorul financiar pe care ni l-au oferit până acum în efortul nostru de restaurare şi conservare a picturii murale bisericeşti a acestui monument istoric de patrimoniu naţional, numit pe bună dreptate «Domul Bucureştilor»”, spune părintele Florin Alin Sandu, care a fost numit preot paroh pe seama Parohiei Amzei în anul 2013, după ce a dus la bun sfârşit lucrările de construire şi înfrumuseţare cu pictură ale unei biserici de lemn, în stil maramureşean, a treia ca înăl­ţime din ţară, în oraşul prahovean Mizil.

Parohia Amzei se întinde de la nord la sud, din strada Calea Griviţei până în strada Piaţa Amzei, iar de la est la vest, din bulevardul Magheru până în Calea Victoriei, şi cuprinde doar câţiva locuitori. Încă de la înfiinţare, a fost pusă sub ocrotirea Sfântului Nicolae, apoi i s-au adăugat alte două hramuri: „Buna Vestire” şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.

„La Sfânta Liturghie vin în jur de 30 de credincioşi, iar o parte dintre aceştia sunt proveniţi din alte parohii bucureştene. Avem o comunitate foarte mică şi majoritatea enoriaşilor noştri sunt vârst­nici. Din fericire, am observat că, de la an la an, numărul credincioşilor a crescut. Suntem preocupaţi de catehizarea tinerilor, cu care avem un dialog permanent, şi dorim să facem un parteneriat cu o asociaţie aflată pe teritoriul parohiei noastre care se ocupă de copii infectaţi cu HIV. De asemenea, intenţionăm ca în subsolul casei parohiale, pe care l-am amenajat şi l-am dotat corespunzător, să pregătim hrană caldă pentru bătrânii imobilizaţi şi pentru sărmanii parohiei noastre”, adaugă preotul Florin Sandu, secondat în activitatea misionară şi pastorală pe care o desfăşoară de părintele Stelian Lupşor.

„Inima mea cea zdrobită rămâne în veci a voastră”

Existenţa Bisericii Amzei este legată în mod semnificativ de anul 1807, când polcovnicul (colonelul) Nicolae Dărăscu lasă prin testament nepotului său, vistiernicul Amza Năescu, moştenirea, însoţită de obligativitatea construirii unei biserici în centrul Bucureştiului. Nepotul îndeplineşte dorinţa bătrânului răpus de boală în anul 1810. Deşi cheltuielile necesare ridicării sfântului locaş au depăşit cu mult suma moştenită, vistiernicul Năescu n-a ezitat să investească întreaga agoniseală a familiei sale, inclusiv zestrea soţiei sale Dobriţa, în desăvârşirea nobilului vis al unchiului său. Aşezământul de închinăciune este restaurat, în anul 1846, ca urmare a deteriorărilor provocate de un incendiu.

Între anii 1898 şi 1901, preotul protopop Ilie Teodorescu coordonează lucrările de demolare din te­melie a vechii biserici şi începe cti­torirea unui nou şi impozant edi­ficiu după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu. Echipa care a construit biserica a fost condusă de arhitectul Dimitrie Dobrescu, iar pentru efectuarea picturii interioare, precum şi a iconos­ta­sului, în stil bizantin, a fost soli­ci­tat pictorul profesor Umberto Marchetti. Sfinţirea bisericii s-a săvârşit în ziua de 21 octombrie 1901.

„Odată cu hirotonirea ca preot, Ilie Teodorescu a fost numit şi protoiereu al judeţului Prahova, demnitate pe care a avut-o până în anul 1901. Între 1909 şi 1916, a fost membru în Consistoriul Superior Bisericesc. Totodată, a desfăşurat o activitate foarte bogată în domeniul didactic ca profesor la Liceul «Sfântul Sava», unde timp de doi ani a fost director. A profesat şi la Şcoala secundară de fete «Carmen Sylva», instituţie pe care a condus-o vreme de patru ani, şi a deţinut funcţia de director şi profesor la Seminarul «Nifon Mitropolitul» din Bucureşti.

Rămas văduv, părintele Ilie Teodorescu a fost ales în data de 29 martie 1923 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Episcop al Tomisului, eparhie reînfiinţată în 10 martie 1923. Pentru a putea primi hirotonirea ca arhiereu s-a călugărit la Mănăstirea Sinaia, în aprilie 1923, şi a primit numele de Ilarie. A fost învestit în 10 mai 1923 şi înscăunat la Constanţa în 3 iunie 1923 ca primul Episcop al Tomisului. Perioada în care a păstorit a fost foarte scurtă, de doar un an şi jumătate, până la moartea sa, survenită la 27 septembrie 1925.

Ca Episcop al Tomisului, Preasfinţitul Ilarie Teodorescu a avut foarte multe realizări. Chiar în primul an al păstoririi sale a înfiinţat Schitul «Sfânta Cruce» - Dervent. De asemenea, a înfiinţat Seminarul Teologic «Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena», a aşezat piatra de temelie a actualului palat episcopal, a înfiinţat revista eparhială «Tomis», dar a şi pregătit credincioşii pentru schimbarea calendarului. Pentru mine, acest om este un sfânt”, explică părintele paroh.

Emoţionante, ca şi cuvintele preotului Sandu, sunt şi rândurile desprinse din testamentul celui care a fost Episcopul Ilarie Teodo­res­cu: „Iubiţii mei, eu cel ce am fost Ilarie Episcopul vostru, las du­hul meu să vă vorbească: sufle­tul meu l-am pus pentru oile mele. Nu v-am părăsit, precum vi se pare. Dacă trupul, care m-a încins vreme de 59 de ani, se duce să se pre­facă în pământul din care a fost luat, eu - duhul episcopului vostru - rămân pururi între voi, inima mea cea zdrobită rămâne în veci a voastră. Numele meu rămâne în operele pe care le-am început!”

O altă personalitate marcantă a vieţii noastre bisericeşti şi culturale, care a desfăşurat o pastoraţie bogată la Biserica Amzei, a fost vrednicul de pomenire Irineu Mihălcescu, unul dintre mitropoliţii Moldovei.