Biserica are un loc fundamental în societatea românească

Începând din secolul al XIX-lea, Biserica şi regalitatea au parcurs un drum comun, alături de poporul român. Autocefalia, care a venit la patru ani după ce regele Carol I a declarat România stat independent şi suveran, ca şi patriarhatul, consfinţit la trei ani după încoronarea de la Alba-Iulia a bunicilor mei, Ferdinand şi Maria, sunt momente vitale ale destinului nostru. Carol I şi Ferdinand erau catolici, iar Maria protestantă. Aceasta nu i-a împiedicat să scrie cea mai însemnată pagină din istoria modernă a României.

Biserica Ortodoxă Română a traversat în ultimul secol, alături de naţiune şi de instituţiile ei fundamentale, un drum greu. A fost un timp pe care l-am cunoscut bine, fiind martorul lui direct. Cei cinci patriarhi români, al căror contemporan am fost, reprezintă lideri importanţi ai României. Miron, Nicodim, Justinian, Justin şi Teoctist au avut destine complicate, au trecut prin greutăţi, nedreptăţi şi situaţii imposibile, ca întreaga naţiune română şi ca întreg continentul.

De aici izvorăşte ecumenismul pe care îl găzduim cu bucurie şi cu mândrie la Sibiu, în anul 2007: din pătimirile noastre comune, pe continentul european, în ultima sută de ani. Deşi despărţiţi pentru o jumătate de secol de Cortina de Fier, cu toţii am cunoscut sălbăticia, neruşinarea, abuzul, minciuna şi fărădelegea.

Astăzi, lumea transatlantică se bucură de binefacerile unui sistem care împleteşte prosperitatea cu libertăţile şi democraţia. Sunt bunuri de preţ, care aduc stabilitate, progres şi conectare. Dar, pentru ca inteligenţa să devină înţelepciune, pentru ca stabilitatea să devina statornicie, pentru ca echilibrul să devină durabil este nevoie, în completare, de alte valori binecuvântate: generozitatea, responsabilitatea, loialitatea şi credinţa. Fără aceste valori, nescrise în vreo constituţie, nu poate exista viitor demn pentru Europa. Lumea de astăzi are nevoie de instituţii dătătoare de mândrie, care să inspire morală, încredere şi bun-simţ.

Biserica Ortodoxă Română are în continuare un loc unic şi fundamental în societatea românească. Nevoia românilor să se întâlnească în instituţia Bisericii este hrănită de continua ei existenţă de secole. Mai ales în acest colţ de lume tradiţia şi continuitatea sunt bunuri de preţ, iar în anumite momente istorice - singurele bunuri pe care putem conta.

Legătura dintre Biserică şi regalitate este deasupra cuvintelor, aşezată undeva sus, alături de soarta noastră. Nici o altă instituţie nu este mai aproape de Biserică, aşa cum este instituţia Coroanei. Sunt bucuros că Adunarea Europeană Ecumenică are loc la Sibiu, în toamna acestui an. Este momentul de început instituţional european al României şi momentul unui nou început pentru Biserica noastră, care va avea curând un nou păstor. Fie ca această clipă să fie inspirată, iar energiile vitale ale continentului să fie izvorul binelui şi al armoniei!

Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Biroul de Presă al Majestăţii Sale Regele Mihai I)