Biserica Ortodoxă îi cinsteşte în fiecare an pe Sfinţii Apostoli, rânduind o perioadă specială de pregătire duhovnicească ce începe imediat după Duminica Tuturor Sfinţilor şi se încheie în ziua praznicului. Postul Sfinţilor Apostoli ne reaminteşte însă şi de praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, când Apostolii au fost „îmbrăcaţi cu putere de sus“ şi consacraţi pentru vestirea Evangheliei mântuirii.
Perioada de post şi pregătire duhovnicească ce urmează după cele două mari sărbători creştine, Înălţarea Domnului şi Cincizecimea, îşi găseşte ecoul în cuvintele profetice ale Mântuitorului Iisus Hristos care spunea despre Apostoli şi Biserică: „Pot, oare, prietenii Mirelui să postească cât timp este Mirele cu ei? Câtă vreme au pe Mire cu ei, nu pot să postească. Dar vor veni zile când se va lua Mirele de la ei şi atunci vor posti în acele zile“ (Marcu 2, 19-20). Zilele despre care vorbeşte Domnul sunt zilele Bisericii în mersul ei istoric, când Mântuitorul Iisus Hristos este înălţat cu firea umană de-a dreapta Tatălui, iar creştinii se pregătesc duhovniceşte şi se roagă pentru venirea Duhului Sfânt. Teologia Ortodoxă mărturiseşte că Hristos nu este absent din Biserică, El este Capul ei nevăzut, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, şi este prezent prin lucrarea Duhului Sfânt. Noi înţelegem că Mirele nu mai este prezent trupeşte, nu mai poate fi văzut cum a fost pe vremea Apostolilor, dar ne rugăm şi postim pentru ca Duhul să aducă o nouă prezenţă a lui Hristos, duhovnicească. În acest post noi suntem solidari cu Apostolii care după înălţarea Fiului lui Dumnezeu aşteptau Pogorârea Duhului Sfânt şi revărsarea darurilor speciale, denumite harisme, necesare edificării Bisericii în lume.
Predica Apostolilor este temelia Bisericii
Postul Sfinţilor Apostoli ne aminteşte şi de începuturile Bisericii creştine, când un rol important l-a avut comunitatea Sfinţilor Apostoli, cei care au fost martorii evenimentelor din viaţa Mântuitorului şi ai Învierii. Cei doisprezece Apostoli sunt temelia Bisericii, nucleul ei, pentru că toţi cei care au crezut în Hristos şi s-au botezat au făcut-o pe baza mărturiei lor şi a lucrărilor minunate săvârşite de Dumnezeu prin ei. Ei au fost învestiţi de Domnul cu mandatul conducerii Bisericii. În iconografie, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt înfăţişaţi ţinând în mâini o biserică. Apostolilor le-a zis Domnul după Înviere: „Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele le vor fi iertate, iar cărora le veţi ţine, ţinute vor fi“ (Ioan 20, 22-23), iar în alt loc la întrebarea lui Petru: „Doamne, ce va fi cu noi?“, Mântuitorul spune: „Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel“ (Matei 19, 27-28). Acest lucru arată că Apostolii nu au un rol important numai în Biserică, ci ei vor judeca lumea întreagă pentru că Hristos a fost vestit lumii de către ei înşişi şi de urmaşii lor. Dintre toţi Apostolii, două personalităţi se evidenţiază: Sfinţii Petru şi Pavel, consideraţi primii din ceata Apostolilor. Petru a fost cel mai în vârstă dintre ei şi cel mai respectat de ceilalţi. Pe el, Domnul S-a sprijinit în nenumărate ocazii şi i-a arătat o atenţie deosebită pentru că dacă Petru înţelegea ceea ce El învăţa şi lucra, şi ceilalţi Apostoli înţelegeau. În Cezareea lui Filip, Petru mărturiseşte primul „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu“ (Matei 16, 16), dar prin gura lui toţi au mărturisit, iar la spălarea picioarelor Hristos îi spune „Ceea ce fac Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege după aceasta“ (Ioan 13, 7), însemnând prin aceste cuvinte cunoaşterea de care se vor bucura toţi Apostolii când va veni Duhul Sfânt peste ei. Sfântul Pavel a fost chemat la apostolat de Mântuitorul Hristos şi a fost considerat de la început în rândul celor doisprezece Apostoli. Pavel, după propria mărturie, s-a ostenit în predicarea Evangheliei mai mult decât toţi ceilalţi Apostoli, a cutreierat Imperiul Roman şi a răspândit Evanghelia în nenumărate locuri. De numele lui se leagă chemarea păgânilor la Hristos şi el a fost denumit Apostolul neamurilor, adică al celor care nu erau dintre iudei.
Postul Cincizecimii sau al Apostolilor
Postul Sfinţilor Apostoli a fost cunoscut în vechime şi ca Postul Cincizecimii, pentru că se ţine în apropiere de Pogorârea Duhului Sfânt, fiind considerat o cinstire a Duhului Sfânt care s-a revărsat peste Sfinţii Apostoli şi apoi o rugăciune şi o cerere ca aceste daruri să se coboare şi peste ceilalţi creştini. Acest lucru este întărit de mărturia biblică, unde se spune că după Pogorârea Duhului Sfânt creştinii „stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni“ (Fapte 2, 42); „Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii“ (Fapte 2, 46). Astăzi, această purtare a primilor creştini, nevoinţa de a se păstra curaţi pentru ca darurile Duhului Sfânt să nu se ia de la ei şi să rodească, este exprimată de prezenţa acestui post închinat Sfinţilor Apostoli, care începe luni, după sărbătoarea Tuturor Sfinţilor.
Durata şi modul de postire
Începutul Postului Sfinţilor Apostoli este în funcţie de data Sfintelor Paşti. Începe întotdeauna luni după Duminica Tuturor Sfinţilor. Conform Pascaliei Bisericii Ortodoxe Române, Postul Sfinţilor Apostoli poate varia între 28 de zile, atunci când Paştele cade pe 4 aprilie, până în situaţia în care poate fi redus la câteva zile, atunci când Paştele este prăznuit după data de 1 mai. Anul trecut, când Paştele a picat pe 5 mai, Postul Sfinţilor Apostoli a început pe 25 iunie, marţi, după sărbătoarea Sfintei Treimi. Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este un post uşor. În fiecare sâmbătă şi duminică este dezlegare la peşte, vin şi ulei, precum şi de sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie). Învăţătura pentru posturi din Ceaslovul mare arată că luni, miercuri şi vineri se mănâncă legume fără ulei, marţi şi joi aceleaşi cu untdelemn şi vin. Dezlegarea la peşte se dă şi luni, marţi şi joi dacă atunci cade sărbătoarea vreunui sfânt cu doxologie mare şi cu cruce neagră în calendar, iar când o astfel de sărbătoare cade miercuri sau vineri se dezleagă la untdelemn şi vin. Şi la sărbătoarea hramului bisericii se dă dezlegare la peşte. În Tipicul cel Mare al Sfântului Sava cel Sfinţit se spune că „datori suntem ca în fiecare săptămână a acestui post să păzim trei zile, adică luni, miercuri şi vineri, în care se mănâncă la ceasul 9 mâncare uscată, după slujba Vecerniei“. Dacă însuşi praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel cade miercuri sau vineri, se face dezlegare numai la peşte, vin şi ulei.
