Slăvitul praznic al Învierii Domnului aduce împreună comunitatea românească din diasporă la hramul parohiei ortodoxe de la Chambésy, localitate elvețiană limitrofă Genevei. Începând din 1975, românii genevezi se roagă în capela Centrului Ortodox al Patriarhiei Ecumenice din apropierea lacului Léman, adunați de-a lungul a mai bine de patru decenii în jurul unor preoți români de seamă. În 2015, la ceas aniversar, părintele paroh Vergil Vâlcu a editat un album monografic omagial în care prezintă, în cuvinte alese și imagini grăitoare, evenimentele de seamă ale comunității ortodoxe românești de la Chambésy.
Numirea părintelui profesor Ion Bria (1929-2002) în staff-ul Consiliului Mondial al Bisericilor de la Geneva la începutul anilor ʼ70 a fost primită cu bucurie de comunitatea românească din Geneva, care avea, astfel, permanent un preot care să oficieze sfintele slujbe. În 1973, slujba Învierii Domnului a fost săvârșită în capela Centrului Ortodox al Patriarhiei Ecumenice din Chambésy, în prezența vrednicului de pomenire Mitropolit Damaskinos Papandreou (†2011), la acea vreme director al instituției. Între 1973 și 1975, românii din Geneva s-au rugat într-un locaș pus la dispoziție de Biserica Veche-Catolică. La 5 ianuarie 1975, Adunarea constituantă a credincioșilor ortodocși români din Geneva-Lausanne și Yverdon a fondat Parohia Ortodoxă Română din Geneva. În martie 1975, Patriarhul de fericită amintire Justinian Marina semna un Act sinodal prin care nou-înființata parohie era pusă sub jurisdicția Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de la Paris. Părintele Bria era însărcinat cu săvârșirea slujbelor pentru comunitatea românească, până la numirea unui preot paroh.
Întrucât în 1975 Patriarhia Ecumenică a finalizat construirea în incinta de la Chambésy a unei catedrale închinate Sfântului Apostol Pavel, capela vechiului centru rămânea liberă. În acea perioadă, Episcopul-vicar patriarhal Antonie Plămădeală Ploieșteanul (1926-2005) reprezenta Biserica Ortodoxă Română în cadrul instituțiilor bisericești de la Geneva: Conferința Bisericilor Europene, Consiliul Ecumenic al Bisericilor și Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice. Între 27 iulie și 2 august 1975, el a efectuat o vizită la Chambésy, unde a purtat discuții cu Mitropolitul Damaskinos despre capela din incinta centrului, pe care o solicita pentru comunitatea română din Elveția. La întoarcere a elaborat un raport adresat Patriarhului Justinian, care se păstrează în Arhiva Mitropolitului Antonie Plămădeală de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, județul Brașov, prezentând acest demers drept avantajos din cel puțin trei puncte de vedere: „Întâi pentru că ne-ar aparține exclusiv, Mitropolitul Damaskinos spunând că vom putea-o înzestra cu tot ce vrem noi, potrivit cu tradiția românească, bisericească și națională. În al doilea rând, pentru că e situată între Geneva și Lausanne, iar noi avem credincioșii din Elveția împărțiți; chiar mai mulți în Lausanne decât în Geneva. În al treilea rând, pentru că are alături o sală mare în care s-ar putea întâlni membrii comunității după slujbă, așa cum este obiceiul peste tot în comunitățile din diasporă. Duminicile sunt și prilejuri de întâlnire, de conversații, de depănare de amintiri. Mitropolitul Damaskinos a spus că ne pune la dispoziție și această sală, fără nici o pretenție. În scrisoarea către Patriarhul Ecumenic va trebui să fie menționată, însă, numai biserica, sala de alături fiindu-ne pusă la dispoziție implicit”.
În urma acestor demersuri, Biserica Ortodoxă Română a obținut această capelă, după cum notează părintele paroh Vergil Vâlcu în volumul monografic: „Începând cu 26 octombrie 1975 (când Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfântul Dimitrie), capela Centrului Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy a devenit, până astăzi, locașul de cult al Parohiei Ortodoxe Române din Geneva, care va purta hramul «Învierea Domnului» în amintirea primei Sfinte Liturghii săvârșite în limba română în această capelă, la praznicul Sfintei Învieri din anul 1973”.
La 13 februarie 1977, Episcopul Antonie participa la instalarea preotului Emil Roman, primul paroh al bisericii românești de la Chambésy, de către Episcopul Lucian Florea, vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Paris, în prezența Mitropolitului Emilianos Timiadis, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice. Primul paroh al acestei biserici a slujit până în anul 1983, după care vreme de câteva luni părintele Bria a asigurat interimatul.
Începând din 1984, comunitatea ortodoxă română de la Chambésy îl are drept păstor de suflete pe părintele paroh Vergil Vâlcu. Din cei 41 de ani ai parohiei, 32 se leagă de activitatea sa de apostolat ortodox românesc pe meleaguri străine. Ierarhii, preoții și mirenii români au fost întotdeauna bine primiți în acest sfânt locaș. Ierarhi rugători în ceruri, vrednici de pomenire, precum Patriarhii Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu (ca Mitropolit al Moldovei și Sucevei), Mitropoliții Antonie Plămădeală și Nicolae Corneanu sau Arhiepiscopul Vasile Costin au binecuvântat comunitatea românească de-a lungul anilor. Acestora se adaugă un număr impresionant de preoți și diaconi care, în timpul burselor de studii în Elveția, se „îmbisericeau” la praznice și sărbători în această capelă. Bunul nume al românilor în cadrul organizațiilor intercreștine internaționale de la Geneva, temeluit de preoții profesori Ion Bria și Dumitru Popescu în anii ʼ70 și ʼ80, a fost dus mai departe de părintele profesor dr. Viorel Ioniță, părintele profesor dr. Ioan Sauca sau părintele conf. dr. Daniel Buda. Părintele Ioniță are, de altfel, o legătură de mai bine de două decenii cu acest sfânt locaș, despre care mărturisește: „Aici am săvârșit de cele mai multe ori în activitatea mea de preot Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. De aceea mă simt legat sufletește, cu totul special, atât de această parohie, cât și de parohul ei, părintele Vergil Vâlcu. Sfintele slujbe de la Chambésy au constituit prilejul de a mă întări mereu în misiunea mea printre cei de alte credințe”.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a revenit în mijlocul comunității de la Chambésy atât în perioada 1990-2007, ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, cât și ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, la începutul anului 2016. În cuvântul de binecuvântare transmis în 2015, cu prilejul sărbătoririi a 40 de ani de la înființarea Parohiei Ortodoxe Române „Învierea Domnului” din Geneva-Chambésy (Elveția), Patriarhul României amintea de perioada anilor 1980-1988, când a avut responsabilități în cadrul Institutului Ecumenic de la Bossey: „În această perioadă de opt ani, am participat la slujbele deosebite săvârșite în frumoasa capelă de la Chambésy, împreună cu studenți teologi ortodocși români și străini, bursieri ai acestui institut. În acest răstimp, am trăit momente spirituale deosebite, care ne-au îmbogățit experiența de până atunci, contribuind la o mai bună cunoaștere și apropiere între studenți și la cultivarea comuniunii dintre noi”. Printre studenții străini care îl audiau la cursuri și îl însoțeau la slujbele ortodoxe, în anii 1987-1988, pe părintele profesor Daniel Ciobotea la Bossey și Chambésy se număra și Marc Dunant, un elvețian reformat. În volumul amintit, el mărturisește cum a descoperit Ortodoxia datorită îndrumării spirituale a profesorului său și a preoților Ion Bria, Vergil Vâlcu, Ioan Sauca sau Viorel Ioniță. Acesta din urmă i-a fost rânduit ca naș ortodox, cu binecuvântarea IPS Mitropolit Iosif al Europei Occidentale și Meridionale, în Duminica Floriilor a anului 2013, când i-a fost administrată Sfânta Taină a Mirungerii în Biserica „Învierea Domnului” din Chambésy.
Importanța albumului monografic tipărit la ceas aniversar constă în faptul că împletește armonios trecutul cu prezentul familiei credincioșilor care se împărtășesc din potirul acestui sfânt locaș. Viața parohiei este prezentată în medalioane fotografice menite să imortalizeze momentele frumoase trăite de românii din Geneva la slujbe, agape sau evenimente culturale.
În noaptea Sfintelor Paști, începutul slujbei se săvârșește împreună cu comunitatea greacă din Geneva în fața Catedralei „Sfântul Apostol Pavel”, unde se citește Evanghelia Învierii Domnului în limbile greacă, arabă, română și franceză, după care, cântând troparul „Hristos a înviat”, românii se retrag în biserica proprie pentru Sfânta Liturghie urmată de tradiționala agapă de hram.
