Situat în partea de nord-est a României, la graniţa de est a Uniunii Europene, Iaşul este cel mai mare oraş din această parte a ţării. Cu o populaţie de circa 340 de mii de locuitori, Iaşul este străbătut de două drumuri naţionale - DN 28 (de la Roman) şi DN 24 (de la Vaslui), aici putându-se ajunge şi cu trenul sau cu avionul, aeroportul internaţional făcând legătura cu principalele destinaţii din ţară şi străinătate. Supranumit „oraşul celor şapte coline“, aidoma Romei şi vechii Atene, Iaşul a fost, vreme de trei secole, principala reşedinţă domnească a Moldovei (1564-1862) şi, ulterior, capitala României, vreme de doi ani (1916-1918).
Considerat oraş al scriitorilor şi al poeţilor, în Iaşi, istoria, spiritualitatea şi cultura s-au întrepătruns într-un mod unic. Nicolae Iorga afirma faptul că cine nu a fost la Iaşi niciodată nu cunoaşte pe deplin istoria românilor.
Palate monumentale, mănăstiri medievale, case memoriale ori chiar simple străzi păstrează urmele rafinate ale trecutului. La Iaşi a fost inaugurată prima universitate modernă din România, „Alexandru Ioan Cuza“ (1887), şi tot aici a fost inaugurat primul muzeu din ţară (1918), cea mai mare Grădină Botanică din ţară, primul teatru în limba idiş din lume (1876). Tot la Iaşi s-a născut şi a trăit primii ani din viaţă singurul român care a fost laureat al Premiului Nobel, George Emil Palade (medicină-fiziologie, 1974).
Însă dincolo de toate acestea, Iaşul este renumit datorită prezenţei în Catedrala mitropolitană a oraşului a moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva, una dintre cele mai cunoscute şi iubite sfinte din Balcani. Sărbătoarea închinată ei, pe 14 octombrie, a transformat această urbe în locul în care anual se desfăşoară unul dintre cele mai importante pelerinaje din Europa.
Traseu cultural şi spiritual
Pentru turistul venit aici, Iaşul este unul dintre oraşele cu cea mai mare densitate de obiective turistice din România. Situat chiar în inima oraşului vechi, platoul de aur concentrează obiective cu mare rezonanţă istorică şi spirituală: Palatul Culturii, Biserica „Sf. Nicolae Domnesc“, Casa Dosoftei, Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi“, Catedrala Romano-Catolică, Şcoala „Gheorghe Asachi“. Înaintând pe Bdul Ştefan cel Mare şi Sfânt, spre Dealul Copoului, turistul întâlneşte la 500 de metri de platoul de aur, pe partea stângă, impunătoarea Catedrală mitropolitană, alături de care se află Palatul Roznovanu (sediul Primăriei Iaşi), Teatrul Naţional şi Filarmonica Moldova. În partea de nord-vest a Bdului Ştefan cel Mare se găsesc alte trei obiective importante: Hotelul Traian, proiectat de Gustave Eiffel, proiectantul turnului Eiffel din Paris, Muzeul Unirii şi Biserica voievodală Banu. Dorind să urci pe dealul Copoului, una dintre cele mai cunoscute coline ale oraşului, turistul este întâmpinat de un monument unic de arhitectură urbană, Râpa Galbenă, de unde poate fi admirat unul dintre cele mai elegante edificii ale oraşului, Biblioteca Centrală Universitară. Alături de aceasta se află Palatul Copiilor, fosta casă a logofătului Dumitrache Cantacuzino Paşcanu. În această clădire a fost găzduită vreme de doi ani Regenţa României. Pe Dealul Copoului se găseşte celebra Universitate „Al. I. Cuza“, alături de care Parcul Copou, un monument în sine, păstrează şi în prezent Teiul lui Eminescu, încadrat de Obeliscul cu lei. Continuând itinerariul, în vecinătatea Parcului Copou se află clădirea Garnizoanei, copie a Palatului Buckingham din Londra, urmat de Stadionul municipal şi de Grădina Botanică. Nu departe de toate aceste obiective se află, pe Dealul Ţicăului, în apropierea Casei Pogor, Bojdeuca lui Ion Creangă, de unde, coborând pe strada îngustă a Sărăriei, se ajunge într-o altă zonă plină de monumente istorice şi arhitecturale: Târgu Cucu. Aici, într-un perimetru restrâns, sunt concentrate câteva dintre cele mai reprezentative obiective turistice ale Iaşului: Mănăstirea Golia, Biserica „Sfântul Sava“, Biserica Armenească, Biserica Bărboi, Sinagoga mare şi Biserica Barnovski. Continuând traseul, turistul va coborî spre râul Bahlui, de unde, traversând intersecţia Podu Roş, se va îndrepta spre zona de sud a oraşului, unde va întâlni celebrele mănăstiri medievale Galata, Cetăţuia, Frumoasa şi Hlincea. De aici, îndreptându-se spre Dealul Bucium, în zona Releu, turistul va putea admira celebrele grote din perioada sarmatică, ce atestă existenţa acum circa 10 mii de ani, aici, a unui fund de mare. De pe creasta dealului poate fi admirată o extraordinară panoramă a oraşului, cu toate cele şapte coline.
Primul popas: Palatul Culturii
Unul dintre cele mai cunoscute monumente ale Iaşului, Palatul Culturii a fost construit între anii 1906-1925, după planurile arhitectului I. D. Berindei, fiind inaugurat în 1926 de către Regele Ferdinand al României. Construcţie simbolică monumentală, realizată în stilul neogotic-flamboyant, Palatul Culturii a fost ridicat pe locul unde se afla vechea Curte domnească a voievozilor moldoveni, din care astăzi mai pot fi admirate Biserica „Sf. Nicolae Domnesc“, Casa Dosoftei şi un fragment din vechiul zid de apărare. Stilul dominant al elementelor decorative este cel neogotic, cu detalii ornamentale şi elemente heraldice în exterior. Iniţial, aici îşi avea sediul Palatul administrativ şi de justiţie, după care, începând din 1955, a fost amenajat aici un complex muzeal ce cuprinde un muzeu de istorie, unul tehnic, unul etnografic şi un muzeu de artă. Cel mai cunoscut segment din Palatul Culturii este turnul central, care adăposteşte ceasul cu trei cadrane, decorate cu vitralii în miniatură, ce reprezintă cele douăsprezece zodii. În exterior, ceasul este împodobit cu o frescă ce reprezintă doi străjeri, după modelul celor de la Palatul Peleş. Ora exactă este anunţată cu ajutorul a nouă clopote acordate, care reproduc, cu ajutorul unui tambur cu 69 de ştifturi melodia cântecului „Hora unirii“. În interior, alături de cele patru muzee, mai pot fi admirate: Holul central, frumos împodobit cu stucaturi, Sala Voievozilor, ce cuprinde galeria domnitorilor Moldovei, Sala „Henri Coandă“.
Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“, capodoperă a stilului arhitectonic moldovenesc
Construită între 1637-1639, Biserica Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“, capodoperă a stilului arhitectonic moldovenesc, a fost ctitorită de către Voievodul Vasile Lupu. În anul 1640, în Sala Gotică din incinta complexului monahal s-au desfăşurat lucrările Sinodului panortodox care a aprobat Mărturisirea de credinţă a Mitropolitului Petru Movilă al Kievului. În 1641, în semn de recunoştinţă a Patriarhiei Ecumenice faţă de Voievodul Vasile Lupu, care plăteşte Înaltei Porţi toate datoriile tronului ecumenic, sunt aduse de la Constantinopol moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva cea nouă (această Sfântă a trăit în prima jumătate a mileniului al II-lea în localitatea Epivat, la sud de Dunăre. Vasile Lupu a înfiinţat aici prima instituţie de învăţământ superior din Moldova, Academia Vasiliană. Până în secolul al XVIII-lea, intrarea în incinta mănăstirii se făcea printr-un gang deasupra căruia se afla un turn înzestrat cu ceas, unicat în Moldova acelei epoci. Documentele istorice şi legendele vorbesc despre faptul că, iniţial, biserica mănăstirii a fost îmbrăcată în exterior integral în aur. Pereţii exteriori sunt împodobiţi cu 35 de modele decorative, diferite între ele, unicate în arhitectura bisericească din Moldova. Având, încă de la început, statut de biserică voievodală, biserica a îndeplinit şi rolul de necropolă princiară, aici fiind înmormântaţi domnitorul Vasile Lupu şi familia sa, ctitorul acestui sfânt lăcaş, domnitorul enciclopedist Dimitrie Cantemir şi domnitorul Alexandru Ioan Cuza, făuritorul Unirii din 1859. În interior, biserica este înzestrată cu două candelabre poleite cu aur şi împodobite cu ouă de struţ. Pictura originară se mai păstrează doar în câteva fragmente, putând fi admirate în muzeul mănăstirii (Sala Gotică).
Catedrala mitropolitană, pictată de Gheorghe Tattarescu
Catedrala mitropolitană a oraşului, cea mai mare din România în momentul construirii, a fost ridicată între anii 1833-1839, 1880-1886, de către Mitropoliţii Veniamin Costachi şi Iosif Naniescu, după planurile arhitecţilor Freywald, Bucher şi Alexandru Orăscu. Slujba de sfinţire a acestei măreţe catedrale a fost săvârşită pe 23 aprilie 1887, în prezenţa Regelui Carol I. Construcţia monumentală, realizată în stil neoclasic, după modelul domurilor renascentiste, este înzestrată cu patru turle dispuse pe colţuri. Elementele decorative aparţin stilului baroc, iar pictura a fost realizată de către maestrul Gheorghe Tattarescu. Opt vitralii de mari dimensiuni dau edificiului o notă în plus de eleganţă. În această catedrală, protejate de un baldachin de lemn rafinat sculptat, se găsesc aşezate într-un sicriu din argint poleit cu aur moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei, prăznuită în fiecare an pe data de 14 octombrie. Anual, în această zi, aici are loc cel mai important pelerinaj din România, la Iaşi venind, cu acest prilej, sute de mii de pelerini.
Teatrul Naţional din Iaşi a fost construit între anii 1894-1896, după planurile arhitecţilor vienezi Fellner şi Helmer, autorii clădirilor teatrelor din Viena, Praga, Odessa şi Zürich. Odată cu ridicarea teatrului a fost inaugurată şi Uzina electrică, care asigura iluminarea acestuia. Această uzină a marcat începutul iluminatului public la Iaşi. Despre clădirea Teatrului Naţional din Iaşi se spune că este cea mai frumoasă construcţie de acest gen din ţară, fiind considerată o capodoperă arhitectonică. În interiorul teatrului pot fi admirate obiecte de mare valoare artistică: o cortină pictată în 1896 de către pictorul vienez M. Lenz, candelabrul din Sala mare (împodobit cu cristale de Veneţia, cu 109 becuri). Plafonul Sălii mari este pictat de artistul Al. Goltz. Scenele realizate de acesta, în stil naturalist, reprezintă diferite ipostaze paradisiace.
Una dintre primele 3 facultăţi ale Universităţii ieşene, Teologia Ortodoxă
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ este cea mai veche instituţie de învăţământ superior din România. Clădirea a fost inaugurată în anul 1897, printr-un decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Acest domnitor luminat transformă vechea Academie Mihăileană, înfiinţată de domnitorul Mihail Sturdza ca o continuatoare a celebrei Academii Vasiliene a lui Vasile Lupu, în Universitatea Mihăileană. Iniţial, din această universitate, botezată ulterior, de către posteritate, după numele întemeietorului ei, Universitatea „Al. I. Cuza“, făceau parte trei facultăţi: de drept, de filosofie şi de teologie ortodoxă. Cursurile acestor facultăţi s-au desfăşurat iniţial în clădirea în care astăzi îşi are sediul o altă universitate importantă a oraşului: Universitatea de medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ (fostă Casa Costache Ghica). Actuala clădire a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, aflată pe Dealul Copoului, a fost construită după planurile arhitectului Louis Blanc, fiind inaugurată în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. Realizată în stil clasic, cu elemente baroce, clădirea adăposteşte celebra Sală a paşilor pierduţi, împodobită cu picturi realizate de pictorul Sabin Bălaşa, Amfiteatrul Gheorghe Asachi şi Sala vechii biblioteci a universităţii, realizată în stilul vechilor biblioteci apusene.
Căsuţa cu cerdac a marelui povestitor
Situată în Dealul Sărărie, nu departe de centrul oraşului, căsuţa cu cerdac, în care a locuit cel mai cunoscut povestitor român, Ion Creangă (1837-1889), între anii 1872-1889, este unul dintre cele mai vizitate muzee din Iaşi. Cunoscută sub numele de Bojdeuca din Ţicău, datorită dimensiunilor ei extrem de mici, a devenit, începând cu anul 1918, primul muzeu memorial din România. Aici, Ion Creangă şi-a scris celebrele sale opere „Amintiri din copilărie“, „Poveşti şi Povestiri“. În acest loc, înconjurat de natură, locuia atunci când l-a cunoscut pe Mihai Eminescu, de care îl va lega o puternică prietenie, şi tot aici îşi va încheia drumul prin această viaţă, în după-amiaza zilei de 31 decembrie 1889. În curtea casei se găseşte o clădire modernă, în care pot fi văzute numeroase documente de valoare ce au aparţinut scriitorului.
Golia şi Turnul Goliei
Situată în centrul oraşului, în zona Târgu Cucu, Mănăstirea Golia a fost ctitorită de către logofătul Ioan Golia în secolului al XVI-lea. Aflându-se într-o stare avansată de degradare, biserica principală, „Înălţarea Domnului“, a fost refăcută şi extinsă de către voievodul Vasile Lupu între 1650-1653. Lucrările, însă, nu au fost finalizate decât abia în 1660, în timpul domniei voievodului Ştefăniţă Vodă, fiul lui Vasile Lupu. Arhitectura bisericii mănăstirii îmbină elemente specific moldoveneşti, ruseşti şi italiene, conferind monumentului o alură de catedrală. Pictura interioară datează dintr-o perioadă mai recentă, din fresca originară păstrându-se doar câteva fragmente, aflate în interiorul bisericii. Tronurile domneşti şi policandrul datează din perioada lui Vasile Lupu. Catapeteasma datează din 1838. În incinta mănăstirii se găseşte o casă în care a locuit, pentru puţină vreme, scriitorul Ion Creangă.
Aflat între simbolurile oraşului Iaşi, datorită dimensiunilor sale remarcabile, turnul de la intrare, cunoscut ca „Turnul Goliei“, era în momentul în care a fost construit cea mai înaltă construcţie din oraş. Acesta a fost construit în 1854 (1855) de către egumenul Meletie, având o înălţime de 29 de metri (iniţial, turnul era mai înalt decât este în prezent). Scara interioară, însumând 120 de trepte, dispuse în spirală, conduc către terasa existentă în partea superioară a turnului, de unde poate fi admirată o splendidă panoramă a zonei centrale.
Una dintre cele mai cunoscute vetre de viaţă monahală din Moldova, Mănăstirea Cetăţuia, a fost construită între 1669-1672 de către voievodul Gheorghe Duca. La început, mănăstirea a fost folosită drept refugiu domnesc, făcând parte din categoria lăcaşurilor de cult fortificate, cu aspect de cetate. Biserica principală a mănăstirii este o copie a Bisericii Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“, ambele fiind construite după modelul arhitectonic al bisericii Mănăstirii Galata. În incinta mănăstirii, alături de biserica principală, se găsesc mai multe edificii cu valoare istorică deosebită: Palatul Domnesc, Sala Gotică. Pictura din biserica principală, bine conservată, este realizată în stil bizantin de către pictorii aromâni Mihai, Dima şi Gheorghe, ajutaţi de câţiva meşteri locali. Un element de noutate este dat de prezenţa în incinta mănăstirii a unei construcţii cunoscute sub denumirea de „cuhnea domnească“ sau „baia turcească“, unicat într-un ansamblu mănăstiresc din Moldova.
Numeroşi patriarhi din Răsărit au vizitat Mănăstirea Galata
Construcţie monumentală reprezentativă pentru aşezămintele bisericeşti medievale din Moldova, Mănăstirea Galata este amplasată pe colina de S-V a oraşului Iaşi. Ansamblul monastic a fost construit între 1582-1584, de către voievodul Petru Şchiopul. Realizată în stil specific moldovenesc, arhitectura bisericii conţine şi unele influenţe munteneşti, bizantine, gotice şi orientale. Această sinteză originală de elemente a dus la realizarea uneia dintre cele mai suple şi rafinate creaţii autohtone. Astfel, biserica Mănăstirii Galata este prima construcţie din Moldova unde apare al doilea turn, iar în interior apar coloanele care despart camera mormintelor de naos, motiv pentru care ea a fost folosită drept model pentru bisericile mănăstirilor „Sfinţii Trei Ierarhi“, Cetăţuia, Secu, Dragomirna. Datorită poziţionării şi frumuseţii sale, mănăstirea a fost vizitată în decursul timpului de numeroşi patriarhi din Răsărit.
Grădina Botanică, cea mai mare din România
Considerată a fi cea mai mare instituţie de acest gen din România, Grădina Botanică din Iaşi a fost înfiinţată în anul 1856 de către medicul şi naturalistul Anastasie Fătu (1816-1886). În decursul istoriei sale, Grădina a fost mutată în mai multe rânduri, locaţia actuală, aflată în Dealul Copoului (în apropierea Garnizoanei mari), datând din 1963. Locaţia iniţială a Grădinii a fost lângă Râpa Galbenă, în zona centrală a oraşului. Întinsă pe o suprafaţă de 100 de hectare, grădina este o adevărată atracţie turistică pentru iubitorii de natură, întrucât aici pot fi admirate soiuri rare de plante, aduse de pe toate continentele: plante ornamentale (azalee, camelii crizanteme, orhidee), tropicale, subtropicale (cactuşi, palmieri, citrice, bananieri). Între atracţiile cele mai importante ale Grădinii Botanice se află exemplarele de plante carnivore. Intrarea în Grădina Botanică se face printr-o poartă tradiţională românească, bogat ornamentată, cu acoperiş (cunună) în două ape.
* Foto: Ionuţ Bursuc
