Maria Rosetti, chipul „României revoluționare”

Printre cele mai faimoase figuri feminine ale istoriei secolului al XIX-lea se numără și cea a unei scoțience ce avea să devină simbolul cauzei Revoluției române de la 1848. Mary Grant, devenită Maria Rosetti prin căsătoria cu omul politic muntean C. A. Rosetti. A luptat alături de soțul ei pentru libertate și emancipare și a fost prima femeie din spațiul românesc care a publicat articole de ziar.

Mary Grant s-a născut în Guernesey, Anglia, în anul 1819, în familia căpitanului scoțian Edward Effingham Grant și a franțuzoaicei Marie Le Lacheur. Și-a trăit tinerețea în Franța, apoi grație fratelui său, care era consulul Angliei la București, a ajuns în Muntenia, unde l-a cunoscut pe omul politic C. A. Rosetti. S-au căsătorit în 1847, iar în 1848 au participat împreună la pregătirea evenimentelor și apoi la mișcarea revoluționară. C. A. Rosetti era, de altfel, unul dintre liderii revoluției în Țara Ro­mânească. Atașată de idealurile pașoptiș­tilor, crezând puternic în libertate, Maria a fost alături de soțul ei în toate acțiunile întreprinse. Primul mare act de curaj l-a dovedit în iunie 1848, când, cu copilul abia născut în brațe (fetița căreia i-a dat numele Liberté So­phie s-a născut chiar în ziua izbucnirii revoluției în Muntenia), a împărțit poporului bucăţi dintr-o eşarfă tricoloră pe care bărbatul ei o purtase în primele zile ale revoluţiei. „Modalitatea prin care «tânăra mamă» participă la acţiunea politică este doar una simbolică, indicând însă şi calitatea ei de fiinţă protectoare, calitate ce constituie în ultimă instanţă motivaţia elogiului pe care i-l aduce Jules Michelet”, arată Raluca Maria Popa în studiul „Dimensiuni ale patriarhatului în gândirea liberală românească între 1848 şi al Doilea Război Mondial”. Istoricul Jules Michelet, invocat mai sus, îi dedică Mariei Rosetti un scurt capitol în lucrarea sa „Légendes démocratiques du Nord”, în care o portretizează și îi atribuie calități simbolice, ușor hiperbolizate, subliniind ideea de jertfă a unei femei pentru soțul ei.

În septembrie 1848, în momentul arestării soțului ei de către turci, care l-au trimis, pe Dunăre, la Orșova, se va petrece un alt episod de mare curaj al Mariei Rosetti. Deghizată în țărancă, cu copilul în brațe, alături de pictorul C. D. Rosenthal, bun prieten al familiei, a reușit să-i strecoare lui C. A. Rosetti un bilețel cu ora și locul în care întregul grup de revoluționari urma să fie salvat. Vor trăi apoi aproape un deceniu în exil, la Paris, de unde se vor întoarce în țară, în 1857. Soții Rosetti au avut opt copii, dintre care doar patru au supraviețuit. Doi dintre aceștia, Vintilă și Horia, au fost implicați, alături de părinții lor, atât în activitatea politică, cât și în cea publicistică.

Redactor la ziarul „Românul”

După întoarcerea în țară, în 9 august 1857, C. A. Rosetti a înființat ziarul „Românul”, un cotidian care va susține ideea de independență și de unire a Principatelor Române. În acest ziar va publica și Maria Rosetti, alături de soțul său și de alți liberali unioniști. Anterior, în perioada exilului, Maria se manifestase deja în zona publicisticii. Istoriografia amintește lucrarea „Principautés Danubiennes”, pe care aceasta a publicat-o la Paris, în 1853, dar și colaborarea cu texte în ziarul „La presse” din capitala franceză. În „Românul” și „Românul de duminecă”, Maria Rosetti a publicat cronici de călătorie sau dramatice, dar și texte în care își exprima convingerea că o femeie adevărată trebuie să fie și un bun cetățean, fiind considerată prima femeie gazetar din istoria noastră. A editat, timp de un an, revista săptămânală „Mama şi copilul”, profilată pe articole despre creşterea şi educarea copiilor.

A fost considerată una dintre femeile cele mai curajoase și mai dedicate cauzei românești în epocă. „Scrierile ei jurnalistice şi corespondenţa particulară ilustrează un patriotism dus până la exaltare şi o credinţă sinceră şi totală în ideile de libertate, egalitate şi dreptate socială”, spune, despre Maria Rosetti, istoricul și criticul literar Sultana Craia, citată în Enciclopedia României.

 După moartea lui C. A. Rosetti, în 8 aprilie 1885, ea a trăit în sediul redacţiei „Românul”, alături de fiul ei, Vintilă, care preluase conducerea ziarului, şi de soţia acestuia. De altfel, el va fi cel care se va ocupa și de adunarea într-un volum a unei părți a articolelor publicate de mama sa. Cartea, intitulată „Maria C. A. Rosetti. Scrieri din 1864 și 1865”, a apărut în 1893, fiind prefațată de un portret, „Maria Rosetti la 1848”, scris de istoricul francez Jules Michelet.

Pe lângă activitatea publicistică, a sprijinit, alături de familia sa, efortul statului român în Războiul de independență. „În timpul războiului, ziarul «Românul» a relevat vitejia de care au dat dovadă dorobanţii români. Familia lui C. A. Rosetti a fost implicată adânc în evenimentele războiului. Soţia sa, Maria Grant, a condus unul dintre spitalele de răniţi, iar doi dintre fiii săi, Vintilă şi Horia, care îşi făceau studiile la Paris, s-au întors în ţară pentru a intra ca voluntari în rândurile armatei”, explică, în studiul „C. A. Rosetti, o viață pusă în slujba idealurilor democratice ale poporului român”, istoricul Camelia Ene, șefa Secției Patrimoniu a Muzeului Municipal București.

Numită de Nicolae Bălcescu „mama Revo­luției”, Maria Rosetti a rămas în istorie mai ales pentru că figura ei a dăinuit ca simbol al mișcării pașoptiste. Cunoscuta lucrare „România revoluționară”, semnată de pictorul C. D. Rosenthal, o întruchipează, a fost sursa de inspi­rație a artistului. Tabloul s-a aflat în colecția lui C. A. Rosetti, iar astăzi se află în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României. A murit la vârsta de 73 de ani, în 13 februarie 1893, la București, fiind înmormântată simplu, fără ceremonii fastuoase, așa cum își dorise.