Părintele Hrisostom Dănilă, însoțitor smerit al mărturisitorilor Rugului Aprins

Martor al vieții și operei câtorva personalități ale Rugului Aprins, părintele Hristostom Dănilă de la Mănăstirea Bucium din Iași a fost el însuși, prin activitatea sa, inspirat de prezența duhovnicească a acestora. Continuăm, prin rândurile de față, ilustrarea altor mărturii despre părintele Daniil Sandu Tudor și despre câțiva dintre confrații acestuia dinlăuntrul Rugului Aprins.

Precum câțiva dintre membrii Rugului Aprins, și părintele Hrisostom Dănilă (1923-2014) a absolvit trei facultăți, dar se comporta cu smerenia celui care o ia zilnic de la capăt, de parcă abia ar fi pășit spre băncile școlii. Tocmai fiindcă viața de rugăciune și rigorile monahismului ortodox l-au învățat că mintea cea dintâi poate ajunge totuna cu cea de pe urmă, anume curată precum cea a copiilor (Luca 18, 16-17).

Spre finalul vieții pământești - când am avut șansa să-l întâlnesc de câteva ori -, părintele Hrisostom era deprins să vorbească îndelung oamenilor, dar nu despre sine. Trebuia să înveți cum să-l iei, mai pe ocolite, ca să afli că acest bătrân, fost stareț al Mănăstirii Bucium din Iași, absolvise trei facultăți. În anul 1946 și-a susținut licența în filosofie cu Mircea Florian, la Universitatea București, cu tema: Timpul la Bergson. Apoi a urmat între anii 1948 și 1951, tot la București, Matematica și fizica. Fiind repartizat în anul 1951 la Iași, unde a predat la mai multe licee și școli, s-a înscris și la Politehnica de aici, unde și-a susținut o nouă teză de licență în termotehnică (1957)...

Greu îți dădeai seama de aceste studii după discursul de teolog cu care-și îmbărbăta interlocutorii. Mai degrabă, dacă-l priveai cu atenție, regăseai ochii aspri și plini de mirări ai unui profesor de matematică - obiect pe care l-a predat vreme de 25 de ani la o modestă școală din localitatea Ghermănești, pe malul Prutului. Cu rezultate remarcabile, aveam să aflu de la terțe persoane, unii copii care au învățat cu el au ajuns în fazele superioare ale olimpiadelor naționale...

Începutul descoperirii monahismului s-a petrecut tot în anii ’50, când a cunoscut-o pe una dintre surorile părintelui Roman Braga, în Iași, la Mănăstirea Golia, (viitoarea) maica Benedicta. În felul acesta l-a întâlnit în scurt timp și pe părintele Roman Braga, tocmai eliberat dintr-o primă închisoare. S-a împrietenit cu pr. Roman și au făcut împreună pelerinaje pe la mănăstiri. Primii pași ca frate de mănăstire i-a parcurs la Mănăstirea Slatina, la finalul anilor ’50, unde a avut șansa să fie aproape de părinții Petroniu Tănase, Arsenie Papacioc, Daniil Sandu Tudor. Părintele Daniil era deja stareț la metocul Mănăstirii Slatina, pe Rarău...

„În 1957 m-am dus la Mănăstirea Slatina. Am stat acolo de la Schimbarea la Față până aproape de Adormirea Maicii Domnului, când am pornit-o spre Schitul Rarău. La Rarău, părintele Daniil era foarte sever. Avea frați pe care nu se grăbea să-i călugărească. Îi punea să facă metanii în spatele bisericii, în pridvor. Frații erau numeroși și voinici, erau ca o pădure. Am fost cu părintele Antonie Plămădeală, cu părintele Petroniu Tănase și cu părintele Roman Braga la hram la Schitul Rarău prin 1957”, își amintește părintele Hrisostom.

„A fost hram obișnuit, nu cu desfătare. Părintele Daniil avea o măsuță și băncuțe, afară, în curte, unde venea lumea să asculte. Și părintele Daniil i-a pus pe părintele Antonie și pe părintele Petroniu să țină prelegeri în fața oamenilor aflați afară, pe bănci. Oamenii așteptau răspunsuri, iar cei doi se impuneau cu vorba înțeleaptă. Ca odinioară cu zece ani în urmă la Rugul Aprins, la Mănăstirea Antim (București). Dar eu n-am fost la Rugul Aprins, acolo au fost oameni de vază”, mi-a mărturisit părintele Hrisostom.

La plecarea de la Schitul Rarău, părintele Roman Braga și părintele Hrisostom Dănilă au făcut un pelerinaj pe la mai multe mănăstiri din Bucovina și Ținutul Neamțului, apoi s-au întors la Iași. Acolo au plănuit ca din septembrie (1957) viitorul părinte Hrisostom să se retragă definitiv la mănăstire. Și-a dat demisia din învățământ și a mers la Mănăstirea Slatina. „Eu eram un fel de secretar al părintelui Petroniu, starețul, care dirija totul, căci era foarte minuțios. Părintele Arsenie Papacioc era duhovnicul meu. După aia, în 1958, l-au arestat. Am fost atacați la miez de noapte de vreo 90 de securiști cu armament, cu scări, tot… de parcă noi am fi opus rezistență armată!...” De la Mănăstirea Slatina au fost atunci arestați părintele Arsenie Papacioc și părintele Marcu Dumitrescu.

Fiindcă îl cunoștea deja pe părintele Hrisostom Postolache, legendarul stareț al Mănăstirii Bucium, fost stareț la Schitul Prodromu din Sfântul Munte, a revenit la Iași. Părintele Postolache a reușit să salveze Schitul Bucium de la desființare, cerând să fie preluat în gospodăria directă a Mitropoliei. Părintele Hrisostom Dănilă n-a stat mult la mănăstire din cauza decretului din 1959, a fost trimis acasă, a fost iarăși profesor de matematică. Dar a trăit precum un călugăr. A rămas în Moldova, chiar dacă-i ardelean, ca să meargă mai ușor la mănăstiri, mai ales în vacanțe. În 1984 a primit binecuvântare să fie călugărit la Bucium. S-a considerat și la anii senectuții în ascultarea duhovnicului Hrisostom Postolache, al cărui nume îl ducea mai departe...

Era căutat de multă lume, inclusiv de intelectuali. El însuși își păstrase reflexele învățării permanente: încă exersa greaca veche, matematica. La una din întâlnirile cu părintele, dintre foile albe de hârtie, destinate acatistelor, aflate la-ndemână, i-a scăpat pe jos o pagină plină de ecuații! A răspuns spontan mirării mele neformulate în cuvinte: Dumnezeu poate rezolva și cele mai grele ecuații, astfel rezolvă și probleme oamenilor, oricât ar fi acestea de împovărătoare...

„Uneori, noi, ca să arătăm că suntem liberi, facem pozne contra nouă înșine. Fac o pagubă. Dar dacă m-aș putea uita în Carte, aflu că se știa că o voi face. Libertatea e închipuire. Libertatea adevărată este când renunți la libertate. Și atunci îl lași pe înger să conducă. Cu îngerul precum în Cer, așa și pe pământ - Iisus mă conduce! Astfel, nu mai am probleme... Nu stau, mă mișc tot timpul. Te uiți frumos la cine te supără și dușmăniile se mai îmblânzesc. Fața senină e oglindă. Cine se uită în această oglindă senină renunță la ură și la schimonoseală. De ce renunță? Îngerul îl curăță! Îngerul nu rabdă nici un viețuitor necurat. Dovada: când avem un copil mic. Dar care murdărește, plânge. Te deranjează, n-ai liniște, dar îl iubești nemaipomenit. Și are parte numai de desmierdări din partea tuturor. Toți sunt în jurul copilului. De ce? Fiindcă îngerul copilului nu ne lasă să gândim negativ, ci numai pozitiv în preajma lui. Tu mă necăjești, dar n-ai pe cine. Condiția de mântuire este smerenia. Să fii străin. În felul acesta, moartea o primești cu satisfacție, cu bucurie...”

Fără să-l fi întrebat vreodată, presupun că dintre personalitățile Rugului Aprins, părintele Hrisostom l-a avut model pe părintele Petroniu Tănase, cu care părea să fie asemenea: minuțios, așezat, stăruitor în propria-i asceză, aparent aspru, învăluit de o tonică inteligență duhovnicească.

Întrebarea care revenea, după fiecare întâlnire cu părintele Hrisostom Dănilă, era: cum a reușit un intelectual de o asemenea anvergură să ajungă la o asemenea modestie, lăsând la o parte orice ambiție? Întrebarea își va găsi răspunsul cercetându-i viața și mărturiile despre acesta, inclusiv volumul care i-a fost dedicat, intitulat Părintele Hrisostom Dănilă - matematicianul vieții trăite în Hristos (coord. IPS Calinic al Sucevei, Ed. Doxologia, Iași, 2015).

Dar la fel de important este să cercetăm posibilele modele duhovnicești. Indubitabil, prezența părintelui în preajma câtorva membri emblematici ai Rugului Aprins l-a marcat și ajutat în parcursul său pe Calea Împărătească. Iar răsplata i-a fost Bucuria întru Hristos.