Sfânta Varvara sau mărturia credinței cu prețul vieții

Biserica Ortodoxă o sărbătoreşte în data de 4 decembrie pe Sfânta Mare Muceniţă Varvara, pe care imnografia o laudă „că a sfărâmat cursele vrăjmaşului cu ajutorul armei crucii”. Suntem chemaţi de Biserică să o cinstim în această zi pe „purtătoarea de chinuri Varvara” pe care nici tortura nu a făcut-o să părăsească credinţa ei în Hristos. De aceea a primit „cunună din ceruri de la Dumnezeu”, pe care l-a iubit mai presus decât orice din lumea aceasta.

Cinstirea pe care o aducem acum Sfintei Varvara este un timp duhovnicesc în care medităm la modelul ei desăvârşit de urmare a lui Hristos şi cerem Bunului Dumnezeu „ca prin rugăciunile ei să fim izbăviţi de întinăciunea cea de suflet pierzătoare” şi de grave necazuri aduse de molime, de cutremure sau război, pentru a trăi în pace, „învrednicindu-ne cu toţi sfinţii a umbla în lumină” şi să mărturisim întru credinţă „Treimea, Dumnezeirea cea Una”.

Când parcurgem textele liturgice închinate serbării ei descoperim dimensiunea spirituală pe care Biserica o acordă cinstirii celor care şi-au jertfit viaţa pentru Hristos. Martirii sunt capitolul cel mai important din istoria Bisericii, pentru că pe jertfa lor s-a edificat şi consolidat credinţa noastră creştină. Atunci când parcurgem Actele Martirice descoperim pe prietenii şi casnicii lui Dumnezeu, după cum îi numeşte pe sfinţi Apostolul Pavel, care au mers până la capăt în mărturisirea lor sacrificându-şi viaţa pentru a mărturisi că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Mântuitorul lumii.

Biserica Ortodoxă îi numeşte pe martiri mucenici, iar între ei sunt sfinţii numiţi mari mucenici datorită mărturiei lor excepţionale de urmare a lui Hristos şi pentru răbdarea lor în faţa tuturor supliciilor la care au fost supuşi pentru credinţa lor creştină. Părintele profesor Ene Branişte în Liturgica generală precizează că martirii sau mucenicii sunt creştinii care „au pătimit pentru apărarea credinţei lor, dându-şi viaţa pentru Hristos”.

Odrasla creștină a unor părinți păgâni

Din textele aghiografice ştim că Sfânta Mare Muceniţă Varvara a trăit în timpul împăratului persecutor al creştinilor Diocleţian (284-305) şi a coimperatorului său Maximian. Ieromonahul Macarie de la mănăstirea atonită Simonopetra scrie în lucrarea sa „Sinaxarul - Vieţile Sfinţilor pe luna Decembrie” că Sfânta Varvara a fost „fiica unui păgân bogat din cetatea Helipolis, pe nume Dioscor”. Pentru că ea era de o frumuseţe rară, atunci când tatăl său s-a pregătit să plece într-o călătorie, a închis-o în vârful unui turn din palatul său, ca să nu fie văzută de nici un bărbat. Ea a avut şansa unei educaţii alese, ceea ce i-a permis să aprofundeze științele timpului în care a trăit. Sfânta Varvara ajunge la cunoaşterea adevărului revelat al lui Dumnezeu din credinţa creştină şi să cinstească pe Preasfânta Treime.

În absenţa tatălui său, când muncitorii lucrau din porunca lui la baza turnului edificând o baie pe care trebuiau să o facă cu două ferestre, la intervenţia ei au făcut o a treia fereastră, ca sala să fie luminată cu o lumină întreită, simbol al Sfintei Treimi.

Când s-a întors tatăl său din călătorie i-a cerut să se căsătorească cu un om bogat, dar ea a refuzat să se mărite cu cel ales de părintele ei. Dioscor s-a tulburat de refuzul ei, lucru care a fost agravat când a aflat şi de intervenţia ei în construcţia de la baza turnului. Când a întrebat-o de ce a făcut acest lucru, ea a mărturisit credinţa pe care o avea în Sfânta Treime, „arătându-i cele trei degete unite în semnul crucii” care închipuiesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt.

Persecuțiile au născut martirii Bisericii

În urma mărturisirii de credinţă a fiicei sale, Dioscor mâniindu-se a dorit să o omoare. Sfânta Varvara a scăpat fugind în munţi, unde o stâncă s-a despicat în chip minunat permiţându-i să se ascundă. Acest episod din viaţa sa stă la baza cinstirii ei de către cei care lucrează în minerit.

Locul unde s-a ascuns este descoperit de tatăl său, care o predă guvernatorului provinciei spre a fi judecată pentru credinţa ei creştină. Mărturiseşte cu mult curaj credinţa ei în Hristos argumentând superioritatea creştinismului în faţa idolatriei păgâne. Este supusă chinurilor pentru credinţa ei pe care le rabdă cu mult curaj. Hristos i se arată şi o vindecă de toate rănile pe care le avea în urma loviturilor pe care le primise de la chinuitorii ei.

A doua zi, când este adusă ­înaintea guvernatorului, acesta este uimit să o vadă fără nici o rană, dar în orbirea lui spirituală ordonă să fie supusă din nou la chinuri pentru a apostazia de la credinţa creştină. Văzând că nu reuşesc să o determine să părăsească credinţa în Hristos, vor să o supună oprobiului public. Este dezbrăcată şi adusă fără haine înaintea mulţimii, însă în chip minunat Dumnezeu a trimis un glob de foc din cer care a acoperit-o pe muceniţa lui Hristos cu un veşmânt de lumină.

În faţa acestor minuni, o femeie pe nume Iuliana a mărturisit că este şi ea creştină şi a fost arestată. Din ordinul guvernatorului, Varvara şi Iuliana au fost decapitate pentru credinţa lor în Hristos. Varvara primind moartea mucenicească chiar din mâna tatălui său, care a cerut să îndeplinească el sentinţa. Pe drumul de întoarcere de la locul execuţiei, Dioscor a fost lovit de un fulger care l-a omorât, rămânând doar cenuşa, după cum precizează în „Vieţile Sfinţilor pe luna Decembrie” ieromonahul Macarie de la mănăstirea atonită Simonopetra.

Ajutătoare și vindecătoare a creștinilor

Sfânta Mare Muceniţă Varvara este grabnic ajutătoare celor care cu credinţă se roagă spunând: „Către tine ca la un adevărat izvor de vindecări şi grabnică tămăduire şi mult-minunată, Sfântă Fecioară Mare Muceniţă Varvara, noi scăpăm şi către sfântul tău chip cu nevoinţă căzând, ne rugăm: vezi rănile păcatelor noastre cele de peste tot trupul; vezi neputinţa sufletelor noastre şi pe acestea cu obişnuita învăţătură a milosârdiei tale şi cu bună silinţă vindecă-le degrabă. Ia aminte la glasul rugăciunii noastre, nu trece cu vederea suspinele aduse din ticăloasele noastre inimi şi ascultă strigarea noastră, ca ceea ce eşti singura noastră scăpare, care ai închipuit prin trei ferestre pe Preasfânta cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime...”. De aceea astăzi o lăudăm citindu-i acatistul şi mărturisind: „O, mult-pătimitoare şi întru tot lăudată Sfântă Mare Muceniţă Varvara, primind rugăciunea noastră aceasta de acum, izbăveşte-ne pe noi de toate durerile sufleteşti şi trupeşti şi de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi; iar cu solirile tale cele primite de Dumnezeu păzeşte-ne şi de chinurile cele veşnice, ca împreună cu tine în pământul celor vii să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!”.