Sfântul Ioan, nevoitorul smerit şi grabnic ajutător de la Rila

În calendarul Bisericii noastre, la 19 octombrie este pomenit Sfântul Ioan de la Rila, întemeietorul mănăstirii din sudul Bulgariei, vizitată adesea de pelerinii români care merg spre Grecia, drumul spre Tesalonic trecând nu departe de Lavra în care s-a nevoit odinioară marele ascet bulgar. Sfântul Ioan este cunoscut în întreaga lume ortodoxă ca nevoitor, pustnic, puternic în rugăciune şi grabnic ajutător. Una dintre cele mai frumoase biserici închinate acestui sfânt bulgar se află la Sankt Petersburg, în Rusia, fiind zidită de Sfântul Ioan din Kronstadt, născut în ziua pomenirii Sfântului Ioan de la Rila.

Cronicile bizantine ale veacului al 10-lea, care prezintă relaţiile dintre Regatul bulgar şi Imperiul Bizantin, vorbesc şi despre personalitatea Sfântului Ioan de la Rila, prezentându-l într-o întâlnire pe care acesta a avut-o cu regele bulgar Petru.

Data exactă a naşterii Sfântului Ioan nu este cunoscută, dar viaţa sa vorbeşte despre faptul că a văzut lumina zilei în jurul anului 880, într-un sat din apropierea actualei capitale bulgare. A fost păstor de oi şi s-a îngrijit de părinţii lui, iar după moartea acestora a luat calea monahală, vânzându-şi averea şi împărţind banii săracilor. A plecat la scurt timp după tunderea în monahism în pustie, trăind o vreme într-o căsuţă din vârful unui munte înalt, unde petrecea în post şi rugăciune. A fost nevoit să plece de acolo din cauza tâlharilor, mutându-se într-o peşteră. Lângă acea peşteră, Cuviosul a fost descoperit de un tânăr care fusese muşcat de un şarpe şi care s-a vindecat ca urmare a rugăciunilor pustnicului. În acea peşteră, Sfântul Ioan a trăit timp de 12 ani, după care s-a mutat pe o stâncă înaltă, unde nu avea acces nimeni. Cronicarul şi aghiograful bizantin Georgios Scylitzes ne spune că în această perioadă pustnicul Ioan a început să fie vestit în toată Bulgaria. Din această perioadă datează şi începuturile Mănăstirii Rila, formată iniţial din monahii şi ucenicii care s-au adunat în apropierea peşterii şi a stâncii unde vieţuia Sfântul Ioan. Acesta a îndrumat monahii în mănăstirea înfiinţată, iar atunci când a ajuns la bătrâneţe, le-a scris acestora un testament, s-a întins pe pământ şi şi-a încredinţat sufletul în mâinile Domnului. La puţini ani de la moartea stareţului Ioan, regele bulgar Petru a poruncit ca moaştele sale să fie mutate la Sredeţ, actuala Sofia, unde au stat o perioadă la biserica episcopală şi într-o biserică din lemn, până când a fost zidită o biserică închinată sfântului. Viaţa Sfântului Ioan vorbeşte despre vindecarea minunată a împăratului bizantin Manuel Comnenul (1143-1180) şi a aghiografului Geor­gios Scylitzes, cu ocazia închinării la sfintele sale moaşte. În 1183, în timpul unui război bizantino-ungar, moaştele Sfântului Ioan au fost mutate, în calitate de trofeu de război, la Catedrala din Esztergom. Au fost readuse după patru ani la Sredeţ, cu prilejul răscoalei asăneştilor împotriva bizantinilor, ca gest de împăcare din partea împăratului Isaac al II-lea Anghelos de la Constantinopol, care era ginerele regelui ungar Bela al III-lea. În 1195, pe 19 octombrie, moaştele au fost mutate la Târnovo, noua capitală a Ţaratului vlaho-bulgar al împăratului Ioan Asan I. În veacul al 15-lea, după ce oraşul Târnovo nu mai cunoştea de multă vreme strălucirea de odinioară şi biserica în care erau moaştele Sfântului Ioan se deteriorase, călugării de la Rila au solicitat de la văduva sultanului Murad II, Mara Brancovici, revenirea relicvelor în aşezământul de unde fuseseră luate iniţial.

În timpul revenirii moaştelor la Rila, poporul binecredincios ieşea în calea acestora şi se închina cu evlavie, mulţi primind vindecări de neputinţele şi bolile de care sufereau. Mâna dreaptă a sfântului astăzi lipseşte, fiind dusă în timpul care s-a scurs, cel mai probabil în timpul Războiului ruso-turc din 1768-1774, de către soldaţii ruşi în insula grecească Syros, iar de acolo pe insula Tinos, la Mănăstirea „Tuturor Sfinţilor”, unde se păstrează într-o raclă care are forma mâinii.

Cultul Sfântului Ioan de la Rila a luat amploare la scurt timp după mutarea sa la Domnul. De-a lungul secolelor, viaţa sfântului a fost scrisă în mai multe rânduri, circulând mai ales în ţările din Balcani. Una din primele alcătuiri ale vieţii acestui sfânt aparţine aghiografului grec Georgios Scylitzes, fiind întocmită la finele secolului al 12-lea. Ulterior, viaţa sa a fost redactată, inclusiv într-o formă versificată. Datele de pomenire ale Sfântului Ioan de la Rila sunt: 18 august, ziua trecerii la Domnul; 19 octombrie, mutarea moaştelor la Târnovo (zi de prăznuire fixată în Biserica Română şi în Biserica Rusă) şi 1 iulie, ziua readucerii moaştelor la Rila. În bisericile de limbă slavă a fost alcătuită încă din secolele 12-13 slujba Sfântului Ioan, care în Bulgaria este săvârşită în toate aceste date.

Una dintre cele mai cunoscute biserici, vizitată mai ales în ultima perioadă de pelerinii ortodocşi din toată lumea, care are legătură cu Sfântul Ioan de la Rila, este biserica mănăstirii stavropighiale Ioanovski din Sankt Petersburg, zidită de către Sfântul Ioan din Kronstadt. Biserica a fost construită la începutul secolului 20 şi se deosebeşte de celelalte biserici din fosta capitală a Rusiei prin arhitectura balcanică specifică locaşurilor de cult din Bulgaria. Acolo, la demisol, se găsesc moaştele Sfântului Ioan din Kronstadt, care a primit numele în cinstea sfântului pomenit în ziua naşterii sale, 19 octombrie 1829, şi care a voit să fie înhumat acolo. Pelerinii care vizitează Sankt Petersburg pot vedea astăzi atât biserica Sfântului Ioan de la Rila, dar se şi pot închina la moaştele Sfântului Ioan din Kronstadt, unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi din acest oraş rusesc.