Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Sfaturi practice în Biserică: Hramul bisericii noastre

Sfaturi practice în Biserică: Hramul bisericii noastre

Un articol de: Pr. Răzvan George Topală - 05 Aug, 2010

Orice lăcaş sfânt şi sfinţitor, capelă, paraclis sau biserică, are unul sau chiar mai mulţi ocrotitori sau o sărbătoare religioasă în cinstea căreia a fost zidit. Această prăznuire în cadrul unei comunităţi creştine reprezintă un eveniment cu multe caracteristici importante. Ne referim în special la caracterul istoric, la cel duhovnicesc şi la cel misionar-social actual.

 

Caracterul istoric actualizează tot ceea ce ţine de momentele de înfiinţare, cunoscute şi necunoscute, a lăcaşului de cult cu tot ceea ce înseamnă timp, durată, ctitori cunoscuţi şi necunoscuţi, slujitori ai Sfântului Altar şi ostenitori, zugravi şi iconari, odoare şi cărţi liturgice cu însemnări de cele mai multe ori. Toate aceste lucruri ne obligă să cultivăm evlavie faţă de înaintaşii creştini, să medităm şi să ne rugăm mulţumind lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra lăcaşului de cult; dar mai ales ne îndatorează să păstrăm cu bună rânduială şi să evidenţiem tot ceea ce s-a păstrat şi prezintă importanţă pentru trecutul lăcaşului.

 

 

Caracterul duhovnicesc este legat de ocrotitorii sau sărbătorile religioase prăznuite ca zile de hram în parohie. Este importantă relaţia parohiei şi a credincioşilor cu sfântul ocrotitor sau sărbătoarea în cinstea căreia au fost zidite lăcaşurile de cult. E necesar să se evidenţieze experienţele religioase şi minunile trăite în spaţiul religios, ca lucrări săvârşite de Dumnezeu. Caracterul duhovnicesc este legat, în primul rând, de Liturghia săvârşită de-a lungul timpului, de împărtăşirea din acelaşi Sfânt Potir a credincioşilor, de mărturisirea continuă a Simbolului de credinţă şi chemările spre slujire sfinţitoare adresate de răsunetul clopotelor. Esenţa caracterului duhovnicesc se defineşte prin relaţia omului cu Dumnezeu; relaţie din trecut şi prezent cu perspectiva veşniciei.

 

 

Caracterul misionar-social actual se referă la noutăţile şi realizările până în momentul actual; el leagă trecutul de prezent cu direcţia spre viitor. Să nu uităm că fiecare lăcaş de cult a fost conceput pentru nevoile respective; acum trebuie să se ia în calcul continuitatea bazată pe necesităţile din prezent. Să nu uităm că orice lăcaş trebuie întreţinut, restaurat, iar tot ceea ce se construieşte pe lângă edificiul de cult să fie în armonie şi unitate. Orice parohie trebuie să se implice în mod activ pe plan social, misionar, educativ-cultural şi administrativ-gospodăresc.

 

 

Iată, câteva caracteristici care nu pot fi trecute cu vederea atunci când lăcaşul de cult, parohia, sărbătoreşte după cuviinţă onomastica şi aniversarea creştină.