Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă In memoriam Arhimandritul Laurențiu Busuioc, vicar al Mitropoliei Olteniei

Arhimandritul Laurențiu Busuioc, vicar al Mitropoliei Olteniei

Galerie foto (3) Galerie foto (3) In memoriam
Un articol de: Dan-Dumitru Anastasescu - 13 Iunie 2023

În anul 1947 este reîn­fiin­țată Arhiepiscopia Craiovei, fiind ales Arhiepiscop arhimandritul Firmilian Marin de la Seminarul Central din Bucu­rești, iar la 25 martie 1949, Arhiepiscopia Craiovei este ridicată de rangul de Mitropolie, având sub jurisdicție și Episcopia Râmnicului și Argeșului, condusă de Episcopul Iosif Gafton.

În anul 1949, odată cu reînfiin­țarea mitropoliei în zona Olteniei, Mitropolitul Firmilian îl aduce la Craiova și pe arhimandritul dr. Laurențiu Busuioc, căruia îi încredințează funcția de vicar-administrativ.

Acesta s-a născut la 3 mai 1894 în satul Bistricioara Neamțului din județul Neamț, în casa lui Dumitru și Floarea, primind la botez numele de Ioan. Rămas orfan de la vârsta de 5 ani, se îndreaptă spre Mănăstirea Neamțului, unde intră în monahism. Urmează apoi studiile la Seminarul „Sfântul Andrei” din Galați, unde este coleg cu viitorul Episcop Iosif Gafton, apoi Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, fiind trimis doi ani la Strasbourg, unde își termină și magisteriul în Teologie, cu o teză în Morală1.

Întors în țară, împodobit cu înal­tele sale studii teologice și înzestrat cu rarisme calități intelectuale, este hirotonit ierodiacon pe seama Catedralei Mitropolitane din Iași, iar apoi ieromonah, primind toate distincțiile bise­ri­cești specifice monahilor. Pe plan profesional-administrativ, este rânduit profesor, director la seminarul de la Mănăstirea Neamț, director la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Cernica, iar apoi profesor universitar la academiile teologice din Oradea și Caran­se­beș, vorbind fluent franceza, engleza, italiana, greaca și latina2.

În anul 1949, este numit în funcția de vicar-administrativ al Mitropoliei Olteniei, având o relație foarte apropiată cu Mitropolitul Firmilian: „Cu 13 ani în urmă, a venit alături de IPS Mitropolit Firmilian, pe care în tot acest timp l-a secondat în activitatea bisericească și socială, cu demnitate și pricepere ca Vicar Mitropolitan, până în clipa morții”, la care se va adăuga și respectul deosebit al preoților olteni: „Deo­camdată, preoții craioveni și olteni, știindu-l ca fost profesor de teologie la Caransebeș, așteptau să-l cunoască sub aspectul omului de pe catedră, care de obiceiu ține să nu se dezmintă sau să-și afișeze cu oarecare autoritate superioritatea în­drep­tățită, dar în afară de eleganța frazei și a conținutului măsurat, adecvat împrejurării și în afară de sinceritatea și căldura cuvântului, n-au descoperit nici o umbră de mândrie. Au descoperit omul catedrei, omul cărții și au mai așteptat un timp, să-și cunoască bine Vicarul. Și l-au cunoscut bine, nu după multă vreme, sub cel mai frumos aspect. Sub aspectul omului de caracter, lucrând într-o înaltă insti­tuție ca Mitropolia, unde cele spirituale se întrețin prin administrație, legi, regulamente și acte, cu cele materiale, sub privirile atente ale mitropolitului, ale corpului administrativ și ale preoților din eparhie (…) În corpul administrativ al Mitropoliei, Arhim. Dr. Laurențiu Busuioc a fost mentorul și temperatorul situațiilor, cu respectul legii și al regulamentelor, dar și cu bunătatea sufletului pentru cei căzuți în eroare din ne­știință. Un temperator de atmosfere și de porniri3.

Pe plan cultural, arhimandritul dr. Laurențiu Busuioc a avut o activitate deosebită, publicând mai multe cărți, articole și studii în revistele bisericești ale vremii (Legea Românească, Foaia Diecezană, Altarul Banatului, Duh și Adevăr, Studii Teologice, Mitropolia Olteniei): Tehnica modernă în lumina moralei creștine; Sociologia și criza morală contemporană; Religie și societate; „Noi eforturi pentru salv­gardarea păcii”, în revista Mitropolia Olteniei, VI (1957), nr. 9-10, pp. 444-447; „Pe căile apărării păcii”, în revista Mitropolia Olteniei, VII (1955), nr. 7-9, pp. 376-398; „Aniversări”, în revista Mitropolia Olteniei, VI (1954), nr. 1-3, p. 75; „Vlădica de la Râmnic”, în revista Mitropolia Olteniei, VI (1954), nr. 1-3, p. 80.

În predica sa funebră, pe care a susținut-o la înmormântarea colegului său, Episcopul Iosif Gafton face următoarele rememorări cu privire la viața și activitatea fostului vicar: „Fost trimis a urma Seminarul Sf. Andrei din Galați, unde din clasa I, opt ani de zile, mi-a fost drag și bun coleg (…) Doi ani de zile s-a specializat peste hotarele țării, la Strasbourg, unde cu undița inteligenței sale sclipitoare și-a agonisit zestre sufletească curată și bogată, pentru a putea apoi agonisi suflete pentru Hristos și Sfânta Biserică, pentru progres, pentru pacea a toată lumea. Inima sa nobilă și mult iubitoare, ca un ogor arat, nu și-a lăsat-o să-i fie năpădită cu ceea ce ar aduce la întâmplare vânturile, ci și-a împodobit-o cu virtuțile creștinești care au rodit din plinul celor 68 de ani, ce i-a trăit printre noi, în acest timp. Împodobit cu înaltele studii teologice și înzestrat cu calități, pe care le-a sporit mereu, a slujit paralel Biserica și poporul românesc, la altarul cel sfânt, la amvonul cel sfânt, la amvonul cel luminos, la catedrala cea roditoare de ucenici și în posturile administrative centrale. Fost-a pe rând dascăl și director la Seminarul de la Neamț și la cel de la Cernica, la Academia Teologică de la Oradea și la cea din Caransebeș, iar de 13 ani secondat-a în înalt devotament, cu cea mai sinceră fidelitate și cu cea mai corespunzătoare pricepere, ca vicar, pe IPS Mitropolit Firmilian al Olteniei. Plinindu-și cu mare sârguință această îndeletnicire la catedră sau la birou, el a slujit mereu cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, și la Sf. Prestol, fie ca diacon la Catedrala Mitropolitană a Iașilor, fie ca preot prin părțile Ardealului și apoi ale Olteniei, peste tot răspândind mireasma și duhul iubitorilor de Dumnezeu4.

Cu toate acestea, la vârsta de numai 62 de ani, în seara zilei de 16 iulie 1962, arhimandritul Laurențiu Busuioc a trecut la Domnul, slujba de înmormântare având loc peste trei zile la Catedrala Madona-Dudu din Craiova, fiind săvârșită de Mitropolitul Firmilian, împreună cu Episcopul Iosif, înconjurați de soborul preoților și diaconilor craioveni și din împrejurimi. După slujbă, trupul neînsuflețit a fost înmormântat într-o criptă din cimitirul Mănăstirii Jitianu.

 

 

 

Note:

1. Preot Mihail Fl. Gavril, „Arhimandritul Dr. Laurențiu Busuioc”, în revista Mitropolia Olteniei, XIV (1962), nr. 7-9, p. 490.

2. Ibidem.

3. Pr. Elefterie Marinescu, Preoți craioveni de ieri (1922-1962), lucrare dactilografiată, Craiova, 1966, ff. 84-85.

4. Preot Mihail Fl. Gavril, „Arhimandritul Dr. Laurențiu..., pp. 490-491.

Citeşte mai multe despre:   evocare