Scriitorul Arșavir Acterian (1907-1997), intelectual din valoroasa generație interbelică, a fost nu doar un bun portretist literar, ci și un om credincios, convertit la vremea maturității la Ortodoxie. Face parte
Biserica Ortodoxă Română şi actul repatrierii Reginei-mamă Elena
Vineri, 18 octombrie 2019, au fost aduse în țară, de la Lausanne, rămășițele pământești ale Reginei-mamă Elena. Întreaga presă românească a semnalat acest eveniment ca pe un act de reparație morală, pe cât de firesc, pe atât de necesar. Puțini știu însă că la baza acestui demers stă o inițiativă mai veche a Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Mai precis, după încheierea funeraliilor Reginei Ana, în 13 august 2016, aflându-mă la București, Preafericirea Sa mi-a încredințat misiunea de a transmite personal Regelui Mihai I că ar fi bine să se repatrieze și rămășițele pământești ale Reginei-mamă Elena, aflate în cimitirul din Lausanne, din noiembrie 1982, spre a fi reînhumate în Necropola Regală de la Curtea de Argeș. În acest fel, toți membrii defuncți ai Familiei Regale ar odihni împreună, în același loc, în mijlocul poporului român pe care l-au slujit, fiecare la vremea sa.
Cu ocazia următoarei mele vizite la Reședința regală de la Aubonne, am transmis Regelui Mihai I inițiativa Părintelui Patriarh Daniel privind repatrierea osemintelor Reginei-mamă Elena. Regele a mulțumit Părintelui Patriarh pentru această inițiativă, pe care a găsit-o firească și necesară, și a transmis secretarei sale să comunice mai departe și să se intereseze de aceste demersuri. În anul care a urmat, însă, starea de sănătate a Regelui Mihai s-a înrăutățit și mai mult, în așa fel încât, la începutul lunii decembrie 2017, el s-a mutat la cele veșnice. În această situație, demersurile repatrierii Reginei-mamă Elena au fost temporar întrerupte. Ele s-au reluat de anul trecut și au intrat în linie dreaptă la începutul acestui an.
Nu pot uita însă lacrimile necontenite ale Regelui Mihai și plânsul său prelungit atunci când și-a amintit de Regina-mamă. Mi-am dat seama cât de profundă și neîmpuținată era dragostea sa, după atâtea zeci de ani, pentru cea care îi oferise, atât cât a trăit, toată iubirea ei. Acele lacrimi, care purtau în ele durerea și suferința a zeci de ani de exil, m-au mișcat profund și m-au determinat să vin să mă rog la Curtea de Argeș, pentru odihna sufletelor celor pe care i-am pomenit în acești 30 de ani la Lausanne și Geneva.
Ceremonia deshumării, organizată de Parohia ortodoxă română din Lausanne
Ceremoniile de comemorare a Reginei-mamă Elena, care au avut loc în țară vineri, 18 octombrie 2019, și sâmbătă, 19 octombrie 2019, au urmat celei pe care Parohia ortodoxă română din Lausanne și Cantonul de Vaud au organizat-o la Lausanne, joi, 17 octombrie 2019. Slujba respectivă a fost oficiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif, înconjurat de un sobor de preoți din Protopopiatul Elveției, în prezența mai multor autorităţi române: Vlad Vasiliu, ambasadorul României în Elveția, Adrian Vieriță, ambasadorul României pe lângă Națiunile Unite de la Geneva, Constanța Iorga, reprezentanta Familiei Regale. Au fost prezenţi, de asemenea, numeroși invitați și credincioși. Slujba s-a oficiat în Capela „Tuturor Sfinților Români și Elvețieni” din Lausanne, amenajată conform tradiției ortodoxe în anul 1995, cu picturi ce au fost dedicate, cu prilejul târnosirii ei, Coroanei Române, dedicație pentru care Regele Mihai și Regina Ana și-au dat acceptul prin semnăturile lor în Sfânta Evanghelie.
În această smerită, dar frumoasă capelă, participau adesea la slujbele duminicale și Regele Mihai împreună cu Regina Ana și, uneori, și alți membri ai Familiei Regale.
Tronurile regale cu monogramele regelui și reginei au rămas o mărturie a acestei legături sufletești pe care Familia Regală a avut-o cu Parohia ortodoxă română din Lausanne.
ceastă strânsă relație s-a datorat, fără îndoială, și faptului că mormântul Reginei-mamă Elena se afla din noiembrie 1982 în Cimitirul Bois-de-Vaux din Lausanne. În calitate de preot paroh al acestei parohii, mă ocupam, cu binecuvântarea ierarhului, și de viața duhovnicească a Familiei Regale, inclusiv de pomenirile Reginei-mamă Elena, în fiecare an în luna noiembrie (ziua trecerii la cele veșnice), dar și de ziua Sfinţilor Împărați Constantin și Elena.
Regina-mamă nu a trăit mult timp în Elveția, alături de fiul ei, dar îndeajuns încât să fie cofondatoare, alături de Regele Mihai I și de Regina Ana, a „Bisericii Exilului Românesc“ de la Lausanne și din Cantonul de Vaud. În 1981, după ce Regina-mamă s-a mutat la Lausanne, românii exilați în Elveția și împrejurimi au organizat la Templul Saint-Jean din Lausanne o slujbă pentru aniversarea Centenarului Monarhiei în România. Cu acest prilej, Regele Mihai I însoțit de Regina-mamă Elena și de Regina Ana au ieșit public pentru prima dată în mijlocul românilor. A fost o mare bucurie și un extraordinar entuziasm pentru comunitatea exilului românesc din Elveția să întâlnească Familia Regală Română după 34 de ani de exil.
Această primă slujbă a însemnat începutul unei activități liturgice ce s-a continuat neîntrerupt de către Parohia ortodoxă română din Lausanne, al cărei preot paroh am bucuria să fiu din 1992.
Ce a însemnat Regina-mamă Elena pentru comunitatea ortodoxă română din Elveția
Regina-mamă Elena a rămas în conștiința colectivă a poporului român ca un simbol al dragostei și al demnității, al suferinței întru răbdare, al rezistenței, dar și al speranței și încrederii desăvârșite în dreptatea, iertarea și iubirea lui Dumnezeu. S-a impus prin eleganța și discreția ei desăvârșită, prin ținuta smerită, dar și prin atitudinea ei irenică, blândă și iertătoare în fața suferințelor exilului prelungit la care a fost supusă.
Dăm slavă lui Dumnezeu că Regina-mamă s-a întors în sfârșit și pentru totdeauna acasă, aici unde îi este locul, în mijlocul poporului român pe care l-a respectat și l-a stimat enorm. Este un act de reparație morală de care poporul român avea nevoie, o recunoaștere a istoriei, pe cât de necesară, pe atât de firească.