Scriitorul Arșavir Acterian (1907-1997), intelectual din valoroasa generație interbelică, a fost nu doar un bun portretist literar, ci și un om credincios, convertit la vremea maturității la Ortodoxie. Face parte
Blândul preot Ion Protopopescu a trecut la cele veșnice
În ziua de 14 august 2021 a fost așezat la locul de veci blândul și minunatul preot Ion Protopopescu. Se născuse la 30 iunie 1943 în familia cântărețului bisericesc Ion Protopopescu și a soției sale Matilda, în comuna argeșeană Poienița. După absolvirea Școlii Elementare în satul natal a urmat, începând din anul 1958, cursurile Seminarului Teologic din București, după care a continuat studiile la Institutul Teologic de Grad Universitar, obținând în anul 1969 titlul de licențiat în Teologie. În anul 1969 s-a căsătorit cu domnișoara Aurelia, iar Dumnezeu i-a binecuvântat cu o fiică numită Lavinia Alexandra. Între anii 1969 şi 1974 a activat în cadrul Aeroportului Internațional din București, la Serviciul Dirijare Zbor pe platformă și la turnul de control, iar în final la Dispeceratul TAROM, în calitate de dispecer coordonator de zbor.
În vara anului 1974, tânărul teolog Ion Protopopescu a fost hirotonit diacon de vrednicul de pomenire Mitropolit Antonie Plămădeală al Transilvaniei, pe atunci în calitate de Episcop-vicar patriarhal cu titlul „Ploieșteanul”, iar ca preot de Episcopul-vicar Roman Ialomițeanul, al Arhiepiscopiei Bucureștilor. După hirotonia întru preot a slujit în parohiile: Radovanu din Protoieria Oltenița (1974-1976), preot îmbisericit la Paraclisul Schitul Maicilor din București (1976-1981), Podeanu din Protoieria I Capitală (1981-1988).
Pe baza cunoștințelor sale în domeniul traficului aerian și mai ales a relațiilor sale cu autoritățile Aeroportului Internațional Otopeni, în anul 1976 preotul Ion Protopopescu a fost angajat de Patriarhul Justinian în cadrul Sectorului de relații externe bisericești al Patriarhiei Române, în calitate de reprezentant protocol pentru coordonarea călătoriilor delegațiilor bisericești peste hotare și a oaspeților Patriarhiei Române în țara noastră, responsabilitate de care s-a achitat cu multă dăruire și succes până în anul 1988. În acea perioadă l-am cunoscut pe părintele Protopopescu ca pe un om calm, totdeauna binevoitor și foarte respectuos. Prin calitățile sale naturale de om manierat și prietenos, părintele Ion Protopopescu a fost apreciat de nenumărații monahi români care plecau la Locurile Sfinte, de ierarhii și teologii români ortodocși care reprezentau Biserica noastră la întruniri peste hotare și chiar de mulți ierarhi străini. O plecare în străinătate în acei ani era încărcată de emoții, pe care blândețea și calmul preotului Protopopescu, numit uneori „Protocolescu”, le potoleau.
La solicitarea Arhiepiscopului Victorin al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America și Canada, preotul Ion Protopopescu a fost numit paroh al Bisericii Ortodoxe Române „Sfântul Mihail” din Southbridge, Massachusetts, SUA, iar în anul 1989 a participat la întemeierea Parohiei Ortodoxe Române „Sfântul Gheorghe” din Vancouver, Canada (http://bisericasfgheorghe.com/istoric/).
Întors în țară în anul 1990, preotul Ion Protopopescu a fost numit la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” și „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, a Parohiei Parcul Călărași (Protoieria Sector 2 Capitală), unde a slujit cu aceeași dăruire și după ieșirea sa la pensie, până în ajunul trecerii sale neașteptate la cele veșnice, în ziua de 12 august 2021. La această biserică a slujit mai ales alături de renumitul preot prof. dr. Dumitru Radu și, pe lângă activitatea sa pastorală, s-a remarcat prin sprijinirea unui șir lung de activități gospodărești care au avut scopul de a înfrumuseța și de a face mai accesibil lăcașul de cult ctitorit de mareșalul Ion Antonescu.
În ziua de sâmbătă, 14 august 2021, în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, blândul și mult regretatul preot Ion Protopopescu a fost prohodit în biserica pe care a slujit-o vreme de 31 de ani, după care a fost așezat la loc de veșnică odihnă în cimitir. A plecat la ceruri așa cum a trăit, discret și blând, lăsând în urmă familia sa îndurerată și pe toți cei care l-au cunoscut cu tristețea că fără el suntem văduviți de un om cu suflet mare. Milostivul Dumnezeu să îl așeze cu drepții în corturile drepților!