Cunoscutul teolog grec, profesorul Georgios Galitis, a trecut la cele veșnice

Joi, 28 iulie 2022, a trecut la cele veșnice teologul grec Georgios Ga­li­tis, la venerabila vârstă de 96 de ani. A fost unul dintre cei mai mari teologi greci ai acestui veac și o personalitate bisericească de prim rang.

Îndrăznesc să cred că mulți profesori, ierarhi, preoți și monahi români vor subscrie acestui cuvânt de pomenire, deoarece profesorul Georgios Galitis a fost foarte apropiat Bisericii Ortodoxe Române, a participat la nenumărate congrese teologice organizate la noi, a vizitat de nenumărate ori țara și Biserica noastră, a avut relații apropiate cu teologi și personalități bisericești din multe centre bisericești și teologice din România.

Personal, îmi împlinesc o profundă datorie morală prin a evoca pe cât îmi va sta în putință personalitatea sa, deoarece m-a îmbră­țișat cu multă dragoste din anii studiilor mele la Atena și am păstrat o relație foarte frumoasă, onorantă și mult folositoare pentru mine, timp de aproape patruzeci de ani. I-a sprijinit mult pe toți bursierii români. Casa și familia dânsului ne-au înconjurat cu multă ospitalitate și dragoste. La vremea aceea, începutul anilor ’80, era deja foarte apropiat părintelui Dumitru Stăniloae. În 1976, fiind decan al Facul­tății de Teologie a Universității din Tesalonic, a propus acordarea ti­tlului de doctor honoris causa ­părintelui Stăniloae, fiind printre pri­­­­­mele ma­nifestări de recunoaș­tere inter­­­na­țională a marelui teolog român. În toamna anului 1993, aflat la București pentru congresul bibliș­tilor ortodocși, a ținut să-l ­viziteze pe părintele Dumitru Stăniloae la spital și să primească ­bi­ne­cuvântarea acestuia cu puțin înainte de trecerea la cele veșnice. În 2003 a participat la Centenarul Dumitru Stăniloae, organizat de Facultatea de Teologie Justinian Patriarhul la Bucu­rești. Nu este deloc întâmplătoare această legătură strânsă a sa cu părintele Dumitru Stăniloae. Era vorba de o atracție și de o profundă înrudire duhovnicească și teologică. Era foarte interesat de traducerea în limba greacă a scholiilor părintelui Stăniloae la Părinții filocalici.

S-a născut în anul 1926, în Vo­los. A crescut într-o casă în care era prezentă intens nu nu­­mai viața creștinească, ci în mod special spiritualitatea niptică și filocalică. Tatăl său Αn­tonios Galitis, jurist de profesie, avea să traducă Filocalia în limba greacă nouă, ediție îngrijită și publicată în 2004 de fiul său. Activitatea sa științifică și bisericească avea să fie marcată de acest duh. La fundația Artos Zois a profesorului Agouridis, unde eu eram găzduit, părintele Symeon Kraiopoulos organiza seri duhov­ni­cești pentru ucenicii săi din Atena: ținea un scurt cuvânt, spovedea și să­vâr­șea Sfânta Liturghie în bise­ricuța fundației. Am fost foarte plă­cut surprins să-l regăsesc printre ­­nu­­­­­­­me­­roșii fii duhovnicești ai părintelui Symeon pe profesorul Ga­­litis, deja personalitate marcantă la vremea aceea, împre­ună cu so­ția sa și cu cele trei fiice. Poate că legătura noastră avea să prin­dă trăinicie și datorită atmosferei duhovnicești din acele întâlniri. Peste treizeci de ani, la recomandarea profeso­rului Galitis și a soției sale, aveam să începem ­traducerea și publicarea în limba română a lucrărilor părintelui ­Symeon Kraiopoulos.

Ascultând zilele acestea un dialog televizat cu profesorul Galitis, am reținut mărturisirea lui că tocmai așezarea duhovnicească și bisericească l-a ajutat ca, în perioada studiilor sale postuniver­sitare din Germania, să nu fie in­­fluențat de teologia eterodoxă, ci dimpotrivă, să-și contureze și mai bine profilul său teologic ortodox. În 1959 și-a luat doctoratul la Universitatea din Atena. A urmat o ca­rie­ră didactică universitară, mai întâi con­feren­țiar la Atena (1963-1969), apoi profesor la Tesalonic (1969-1979) și din nou profesor la Atena (1979-1994). A predat mai toate disciplinele studiului Noului Testament: Introducere în Noul Testament, Istoria epocii Noului Testament, Erminia Noului Testament etc. Este autorul a 18 cărți, 270 de articole științifice publicate în renumite reviste de specialitate, 210 articole în dicțio­nare și enciclopedii. A îngrijit traduceri de texte patristice, tra­du­ceri de autori străini, volume ale congreselor teo­logice organizate etc.

A fost prezent până de curând, de cele mai multe ori ca organizator, la întrunirile bibliștilor greci și ortodocși. În 2016, am participat la Congresul bibliștilor orto­docși dedicat începuturilor creș­­­­­ti­nis­mului în Ionia, desfăș­u­rat sub egi­da și cu prezența Sanctității Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic. Profesorul Galitis a fost preșe­dintele comitetului de organizare: împlinea, deja, 90 de ani.

A fost membru al celor mai prestigioase societăți de studii biblice din lume: Studiorum Novi Testamenti Societas și Wissenschaftliche Gesellschaftfür Theologie. În ultimele decenii a fost directorul celei mai vechi publicații teologice și bisericești din Grecia, Anaplasis, care apare neîntrerupt din 1887.

În fine, o latură consistentă a activității teologice și bisericești a profesorului Galitis a fost participarea la dialogurile teologice ca reprezentant al Bisericii Greciei, al Patriarhiei Ierusalimului și al Patriarhiei Ecumenice. A fost membru al Comisiei de dialog cu Bi­­serica Romano-Catolică de la începuturi (1980) și până astăzi, reprezentând Patriarhia Ierusali­mului. Mereu aproape de pulsul vieții bisericești, profesorul Galitis a fost membru în numeroase comisii sinodale ale Bisericii Greciei.

A primit numeroase înalte dis­tin­cții bisericești: Mare Arhonte Învățător al Evangheliei din partea Patriarhiei Ecumenice; Crucea Sfântului Mormânt din partea Patriarhiei Ierusalimului și altele.

Evocând personalitatea profesorului Galitis, nu-l pot separa de cea a profesorului meu Savvas Agouridis. Profesorul Galitis a fost, de altfel, pentru mine ca un al doilea în­drumător. Deși perso­nalități foar­te diferite, cei doi au arătat decenii la rând poate cea mai frumoasă ima­gine de colegialitate și prietenie spre folosul studiilor biblice. La Savvas A­gou­­­­ridis precumpănea dimensiunea savantă a studiilor biblice, iar la ­Georgios Galitis dimensiunea bi­se­ricească a acestora. Tocmai întâlnirea celor două di­men­­siuni cred că i-a transformat într-o echipă re­dutabilă, care a rezistat nu numai timpului, ci și tuturor presiunilor me­diului academic. Cei doi sunt întemeietorii și promotorii școlii biblice gre­cești de astăzi. Împreună au în­fiin­ţat Societatea Greacă de Studii Biblice care, pentru o perioadă de câteva decenii, a organizat întâlniri ale bibliștilor ortodocși la fiecare doi ani. În 1993, întâlnirea a fost găzduită de Facultatea de Teologie din București. Împreună au condus echipa celor șase profesori care au dat o traducere de referin­ță a Noului Testament în limba greacă nouă. Mă întreb care au fost resorturile acestei colaborări și prietenii strânse și găsesc că din partea profesorului Agouridis erau onestitatea și deschiderea umană extraordinare, iar din partea profesorului Galitis erau ethosul bisericesc foarte profund și buna-cuviință.

Dacă ar fi să mă opresc asupra unei trăsături dominante a perso­nalității profesorului Georgios Galitis, aș numi puterea lui de îm­brățișare, de cuprindere, capacitatea lui extraordinară de a se raporta la ceilalți prin îmbră­­ți­șa­re și nu prin separare. Această putere venea din ethosul său ­bisericesc și din conștiința că ­Biserica este prin excelență un u­­ni­­vers deschis, o lume cu brațele întinse spre îmbrățișarea tuturor.

Altfel, era blând, prietenos cu toată lumea, mereu cu zâmbetul pe buze și cu vorbă bună, tot timpul în mișcare, aristocrat în ți­­­nu­tă, liniștit și disciplinat în dis­curs. Dau slavă lui Dumnezeu pentru darul de a-l fi cunoscut și de a mă fi bucurat de prietenia lui părintească. Ce vremuri!? În vine în minte o imagine tulburător de emoționantă pentru mine. În 1983, la fundația Artos Zois, unde eram găzduit, la aceeași ma­să, ca invitați ai mei și ai soției mele: Mitropolitul Antonie Plămădeală, părintele Dumitru Stăniloae, profesorul Savvas Agou­ridis cu soția, profesorul Georgios Galitis cu soția.

Veșnica lui pomenire!

Veșnica lor pomenire!