Drumul slujirii dreptei credințe: Mitropolitul Kallistos Ware

Mitropolitul Kallistos Ware a fost unul dintre cei mai cunoscuți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe din ultimul veac. Cu tenacitate, răbdare și încredere în pronia divină, Mitropolitul Kallistos a căutat să împlinească, în faptă și cuvânt, cuvintele Mântuitorului: Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeșnic, şi luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 5, 14-16), dedicându‑și viața propovăduirii Evangheliei și devenind o făclie spre care mulți au privit. Într‑o lume marcată de multiple probleme, în care întunericul înflorește fără prea mare greutate, blândul mitropolit a înțeles că esența credinței creștine sălășluiește nu într‑un cod de reguli, ci în experiența concretă a unei vieți trăite cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, din care lumina se revarsă mereu proaspătă și gata să transforme și să încălzească și cele mai încercate inimi.

Am avut bucuria să‑l întâlnesc la sfârșitul anilor ’90, când m‑a impresionat nu doar prin cuvintele pe care le‑a scris, ci și prin așezarea și smerenia lui. Dincolo de faima pe care o avea, de ținuta academică și de locul pe care îl dobândise în ierarhie, episcopul avea și altceva. Aș spune, acum, într‑un mod simplu: vocație, chemare.

Când a venit la Iași, în anul 1999, la sărbătoarea închinată Cuvioasei Parascheva, Episcopul Kallistos, care avea să devină mitropolit în anul 2007, a slujit și a cuvântat la marea sărbătoare a Moldovei.

Dacă la unii dintre ierarhii greci prezenți (de‑a lungul anilor, la istorica sărbătoare am observat o desăvârșită concordanță și slujire liturgică, la alții am apreciat darul rugăciunii, al așezării spirituale, al predicii, al dorinței de comuniune, al unei negrăite bune-cuviințe.

La Episcopul Kallistos am remarcat tăcerea și așezarea la vremea Liturghiei, precum și acrivia academică atunci când aborda domeniul teologiei. La vremea rostirii omiliei, ierarhul a vădit bogatele sale cunoștințe teologice, pe care le acumulase și pe care le împărtășea slujitorilor și pelerinilor. La fel s‑a întâmplat și în anul 2005, când, revenind la Iași, a susținut o conferință care s‑a bucurat de un auditoriu numeros, primind o largă și binemeritată apreciere.

Cu prilejul prezenței sale la hramul Cuvioasei Parascheva, m‑am bucurat să fiu în câteva momente alături de el, amintindu‑mi şi acum de cuvintele pe care mi le‑a spus, de râvna lui duhovnicească și de autentica trăire a misterului credinței creștine pe care o vădea.

Din dorința de a nu le lăsa măcinate de timp și uitare, le voi așeza pe hârtie. Deși aparținea Patriarhiei Ecumenice, Episcopul Kallistos era deschis spre universalitate, cu o largă cunoaștere a lucrurilor, un teolog profund și un ierarh care dobândise mult discernământ duhovnicesc de‑a lungul slujirii sale.

Convertit la Ortodoxie, călugărit în Mănăstirea Evanghelistului Ioan din insula Patmos, viitorul ierarh a învățat limba greacă, deși, în general, dialoga în frumoasa limbă a lui Shakespeare. Amintesc că era unul dintre cei care vorbeau limba elină cu oarecare dificultate, nu pentru că ar fi știut prea puțin, fiind sigur că înțelegea cuvintele esențiale mai bine decât grecii, dar accentul îl păstrase englezesc, amestecând, uneori, cuvintele într‑un inedit și special dialog. Mi‑a mărturisit, atunci, dragostea lui față de insula Patmos și față de mănăstirea unde s‑a format duhovnicește, în care revenea adeseori, adresându‑mi și mie invitația de a merge acolo.

Cu ocazia rostirii cuvântului de învățătură și a conferinței susținute la Iași, am observat cu câtă atenție își construia discursurile, cu notițe pe care le dezvolta în fața auditorului, având idei clare și concluzii inspirate, rod al unei bogate experiențe academice, al rugăciunii, dar și al studiului. Nu pot uita comentariile teologice pe care le‑a exprimat în privința numelui Timotei, pe care și el l‑a purtat până la tunderea în monahism.

A avut o misiune constantă și bogată în rândul tinerilor, intelectualilor și cărturarilor pe care i‑a întâlnit, acestora adresându‑se și prin intermediul cărților sale, care au fost tipărite în mai multe limbi.

Mitropolitul Kallistos a fost un fierbinte rugător și râvnitor pentru cele sfinte, dovedindu‑se un bun exemplu pentru cei pe care i‑a întâlnit în activitatea sa de profesor, monah și ierarh. Ne‑a învățat cât de importante sunt trăirea cuvântului Evangheliei și misiunea propovăduirii acestuia tuturor celor care au trebuință de el.

În cei aproape 18 ani pe care i‑am petrecut la Iași, am privit cu admirație la ierarhii, clericii și oaspeții care au poposit acolo, aproape de toți amintindu‑mi adeseori și păstrând în tezaurul inimii bucuria întâlnirii lor. Regret că atunci nu am avut gândul de a le adresa anumite întrebări tuturor celor care au participat la diferite evenimente desfășurate în capitala Moldovei. Sunt sigur că aș fi învățat mai mult și aș fi primit răspunsuri ziditoare și lămuritoare la unele teme de teologie, istorie și viață. Păstrez, ca un bun de mare preț, amintirea acelor slujitori, cu ranguri diferite, veniți din diverse locuri ale lumii, dar care manifestau, în esență, aceeași dragoste specială față de slujirea Mântuitorului. În această perspectivă îl privesc și pe Mitropolitul Kallistos Ware, fost păstor al Eparhiei de Diokleia, scriitor și teolog de renume, cunoscut și apreciat misionar al Bisericii Ortodoxe Universale, pildă pentru slujitorii mai tineri, pentru mulți intelectuali și oameni care caută adevărul în lumea de astăzi.

Viața și misiunea Mitropolitului Kallistos au fascinat deopotrivă Occidentul și Orientul, prin darurile sale, prin numeroasele vizite în diverse zone ale mapamondului și prin dedicarea sa față de propovăduirea Evangheliei, remarcându‑se ca un bun prieten al tinerilor, pe mulți atrăgându‑i la Ortodoxie prin cuvântările sale.

A fost apreciat ca scriitor, predicator, slujitor și duhovnic, reușind să‑i scoată pe mulți din întunericul care creștea în ei, pentru a‑i crește ca un părinte în lumina lui Hristos. Activitatea și opera lui au fost deosebit de prețuite, fiind la înălțimea exigențelor creștinilor de astăzi şi dovedind o fidelitate autentică față de cuvintele Sfintei Evanghelii și de scrierile Sfinților Părinți.

Kallistos Ware s‑a numit la botez Timotei (Timothy) și s‑a întâlnit în tinerețea sa cu taina Bisericii Ortodoxe la o vecernie, într‑o biserică ortodoxă rusă din Anglia. Deși era neobișnuit cu semiîntunericul din interior, cu cântările înălțătoare, totuși străine de spiritul anglican, s‑a simțit atras asemenea unei chemări, iar „drumul Damascului” i s‑a deschis într‑o astfel de biserică.

A descoperit scrierile ortodoxe, dintre care unele i‑au fost recomandate, iar pe altele le‑a căutat singur. A întâlnit teologi de faimă și, astfel, a devenit creștin ortodox, după cum mărturisește în prima sa carte, intitulată Ortodoxia, Biserica celor șapte Sinoade Ecumenice și învățătura ei de credință.

Sub jurisdicția Patriarhiei Constantinopolului, a fost hirotonit diacon în 1965, iar ieromonah în anul următor, după ce s‑a închinoviat la Mănăstirea „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Patmos, unde, de‑a lungul vieții, a revenit în fiecare an, pentru un anumit timp, păstrând o deosebită prietenie și ascultare față de starețul său, arhimandritul Amfilohie Makris, pe care l‑a așezat în rândul marilor bărbați ai Bisericii. La sfatul lui și ascultând de un imbold personal remarcabil, Kallistos a început misiunea creștină. A scris, a predicat, a tradus Triodul și Mineiele în limba engleză și, de asemenea, a reușit să publice cea mai mare parte a Filocaliei, continuând astfel misiunea începută la Veneția, în 1783, de Macarie al Corintului și Nicodim Aghioritul, după cum el însuși mărturisea.

Filocalia a însemnat pentru el, dar și pentru mulți alții, o schimbare a vieții, experimentată mai întâi de el și oferită și altora ca model. Acest lucru reiese și din lucrarea Ortodoxia: Calea dreptei credințe, care a fost publicată la Iași, în anul 1993, în care i‑a îndemnat pe mulți dintre occidentali să privească către acest fel de viețuire.

Kallistos Ware a abordat cele mai importante și controversate teme ale lumii de astăzi, fiind foarte ancorat în realitate, răspunzând întrebărilor și provocărilor, dar păstrând legătura cu Tradiția Bisericii, de care nu s‑a despărțit niciodată.

Invitat deseori la conferințe, la simpozioane, la momente importante din viața Bisericii, mai ales după hirotonia sa întru arhiereu, în anul 1982, Kallistos Ware a căutat să pătrundă, cu mintea și inima, marile taine ascunse celor mulți. Din cuvintele Sfinților Părinți ai Bisericii a desprins învățături fascinante, pe care le‑a transpus în cuvântările și lucrările sale, dar pe care le‑a și împlinit, arătând că importantă nu este cunoașterea „pe dinafară” a temeiurilor credinței creștine, ci cunoașterea acestora „din interior”, împlinind cuvântul Evangheliei care vede în cunoaștere rod al iubirii lucrătoare: Cel ce nu iubește n‑a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire (Ioan 4, 8). Iubirea dumnezeiască nu este iubire de sine, ci iubire reciprocă sau împărtășită. Dumnezeu nu este autosuficient, izolat, iubindu‑se pe Sine. Dumnezeu este Treime, Tată, Fiu și Duh Sfânt, care Se iubesc unul pe altul, uniți unul cu altul într‑o mișcare neîncetată de sălășluire reciprocă sau perihoreză. Sfânta Treime este, așa cum afirma părintele Dumitru Stăniloae, „structura supremei iubiri”.

Apreciat în mediile academice, după studii de teologie la Universitatea din Oxford, a susținut un doctorat despre istoria monahismului şi Sfântul Marcu Monahul.

Îndată după hirotonia întru preot a înființat Comunitatea Ortodoxă „Sfânta Treime” la Oxford și a făcut misiune până către sfârșitul vieții, păstrând oficiul de îndrumător al credincioșilor. După hirotonia întru arhiereu, mai ales, a fost invitat să conferențieze în întreaga lume, din România până în Statele Unite ale Americii, în Atena și în Anglia. A primit titluri doctor honoris causa și aprecieri deosebite, așa cum s‑a întâmplat la Universitatea Babeș‑Bolyai din Cluj‑Napoca, Universitatea din Wisconsin (SUA), Academia Rusă de Științe din Moscova, Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Belgrad (Serbia), Institutul Teologic Ortodox „Saint‑Serge” din Paris, Universitatea din Atena, Universitatea „Aristotel” din Salonic etc. A predat la Universitatea din Princeton, Universitatea Gregoriană din Roma, apoi la Universitatea din Oxford, atât filosofie clasică bizantină, cât și teologie ortodoxă.

Ierarh teolog, misionar fervent, scriitor și gânditor ortodox prolific, Kallistos Ware rămâne o lumină a dreptei credințe, un model de slujire și dăruire, într‑o lume asaltată tot mai mult de potrivnicii și confuzie. De asemenea, modelul acestui ierarh constituie un prețios îndemn adresat lumii moderne: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să‑Mi urmeze” (Marcu 8, 34), adică al urmării lui Hristos și propovăduirii Evangheliei în orice loc și timp, după cum au făcut‑o altădată Apostolii.