Anul acesta s-au împlinit 200 de ani de la nașterea lui Avram Iancu, „pe vremea coacerii cireșelor” (1824), în Vidra de Sus, din părinții Alisandru și Maria. Parlamentul României, prin Legea 223/2023, a ded
Iuliana Conovici - un om dintre noi, cu viață sfântă
Mereu m-am întrebat cum arată sfinții în zilele noastre. Față de primele veacuri, de Evul Mediu, oamenii de azi cu viață sfântă merg alături de noi cu tramvaiul, se deplasează cu metroul sau cu troilebuzul. Numai de Dumnezeu știuți, purtând taina vieții lor în străfundurile inimii, sfințenia vieții lor se descoperă rareori, câteodată rămânând neștiută până la clipa trecerii în veșnicie.
Un om cu viață sfântă a fost Iuliana. Am cunoscut-o în urmă cu șapte ani. M-au fermecat noblețea sufletească și delicatețea spiritului, asemănătoare celor ale academicianului Florin Constantiniu. Pasionată de studiul istoriei Bisericii în contemporaneitate, în special după 1989, Iuliana a cercetat această pasiune a vieții ei cu o rigurozitate pe care mi-am dorit-o eu însumi întotdeauna. A scris, a vorbit despre situația și implicarea Bisericii Ortodoxe Române în societate. Cu un discurs elevat, echilibrat, și mai ales asumat în mod personal, cuvântul Iulianei era de natură să îi convingă până și pe cei mai plictisiți sau indiferenți.
Dincolo de inteligența sa sclipitoare, de cultura dialogului, de răbdarea unor discuții în contradictoriu, Iuliana a fost o credincioasă, care a înțeles natura darului său intelectual și datoria de a-l pune în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor. A fost greu încercată de boală, însă nu numai că nu s-a descurajat, ci această încercare i-a întărit credința. Și-a pus viața în mâinile Domnului încă din clipa diagnosticului și a înțeles atunci când a primit un semn că trebuie să se pregătească de plecare. A ales să dăruiască tot ce avea mai de preț: cărți, icoane, ceea ce era drag sufletului ei, să lase câteva cuvinte pentru cei dragi, scrise din inimă pentru a mângâia inimile celor care vor fi suferit după plecarea ei.
A plecat la cer în inima nopții, ca un simbol pentru pocăința pe care a arătat-o întotdeauna pentru propriile păcate și pentru binele pe care, poate, nu a avut timp să-l săvârșească. Odihnește-te în pace, dragă Iuliana! Exemplul sfințeniei vieții tale ne va marca fiecare clipă a existenței noastre.