Lumea academică ieșeană și-a luat rămas-bun de la profesorul Stelian Dumistrăcel

La sfârșitul săptămânii trecute a plecat dintre noi, discret și luminos, așa cum a fost o viață, profesorul și lingvistul ieșean Stelian Dumistrăcel. Cercetător de vocație și dascăl cu o rară devoțiune, acesta și-a împărțit viața profesională între Institutul de Filologie Română „A. Philippide” al Academiei Române, filiala Iași, și Departamentul de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC). În amintirea sa, în 21 martie, cele două instituții au organizat un moment comemorativ, la care au participat colegii de institut, universitari și studenți din promoțiile pe care le-a îndrumat.

O mare pierdere. Este sintagma care a însumat, în aceste zile, părerile de rău ale tuturor celor care l-au cunoscut. Dar mai ales tristețea a zeci de studenți din promoții diferite care, în perioada 1997-2019, cât timp Stelian Dumistrăcel a fost parte din corpul profesoral al specializării Jurnalism și Științe ale Comunicării de la UAIC, s-au format sub îndrumarea sa. A predat aici vreme de 22 de ani cursuri de limbă română, stilistică şi retorică, fundamentale în pregătirea viitorilor jurnaliști. A fost parte din osatura acestei școli universitare, alături de o mână de dascăli dedicați, împreună încercând să așeze în cadre teoretice și să întărească spiritul celebrei școli de presă de la Iași, conturată încă din interbelic. Și a devenit unul dintre cei mai iubiți profesori universitari din Iași. „Noi ni l-am asumat pe domnul profesor Dumistrăcel ca fiind parte a Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării. El a fost un fondator de școală, al școlii noastre. A rămas în memoria noastră imaginea solară a unui om mereu disponibil, care și-a asumat, venind din terenul aspru al unei științe destul de riguroase, o meserie care are și o componentă practică. A devenit unul ­dintre cei mai prețioși sfătuitori ai studenților. Cred că omagiul cel mai profund pentru dumnealui vine din faptul că zilele acestea m-au sunat studenți din toate generațiile și mi-au spus cât de important a fost domnul profesor Dumistrăcel în viața și în formarea lor și cum, când aveau nevoie de o îndrumare, îl sunau”, l-a evocat, în cadrul momentului comemorativ, profesorul Daniel Condurache, mentor și el, ca și profesorul Dumistrăcel, al atâtor generații de studenți la Jurnalism.

Profesor cu har, deopotrivă aspru și blând, se considera nu un apărător al limbii române, ci un iubitor al acesteia. Nu era un propovă­dui­tor, ci mai degrabă un învățător, statut pentru care era înzestrat cu un simț pedagogic rarisim. Iubindu-și profesorul - așa au învățat studenții ieșeni de la Jurnalism să prețuiască limba română. „Îndemnurile profesorului Dumistrăcel când ne luam rămas-bun de la studenți la cursurile festive erau mereu aceleași: «Uitați-vă în spate, în drumul pe care-l parcurgeți, și-o să vedeți ochii noștri privindu-vă. Și, de veți avea vreodată nevoie de noi, spuneți-ne și noi vom fi acolo»”, a amintit și bunul său prieten, universitarul Dan Stoica, profesor la Departamentul de Jurnalism.

De altfel, disponibilitatea și generozitatea de a împărtăși cunoaștere sunt calități cu care și-a bucurat, în decursul vieții, nu doar studenții, ci și colegii de institut sau colegii și prietenii din mediul universitar. Avea „apetit pentru dialog și un simț al umorului special”, așa cum l-a caracterizat profesorul Bogdan Crețu, directorul Institutului de Filologie Română „A. Philippide”. „Era realmente un savant. A fost un coleg desăvârșit, care a lucrat până în ultima clipă, ceea ce spune foarte multe despre pasiunea sa. Dincolo de asta, el a ieșit din biroul cercetătorului. În primul rând, prin ceea ce a făcut în cadrul Departamentului de Jurnalism, apoi prin rubricile pe care le ținea în presă, căci avea firescul de a-și transmite enorma erudiție în toate formele de accesibilitate posibile. Și aceste rubrici porneau din acea vocație pedagogică pe care a avut-o”, a mai spus profesorul Crețu.

A ținut multe rubrici de specialitate mai ales în presa locală și în revistele culturale din Iași în care, cu harul său special, împrietenea publicul larg cu limba română corectă. Din 2007 și până 2011 a semnat și în Ziarul Lumina rubrica „Lumea cuvântului”, textele sale fiind, prin substanță și mesaj, la fel de actuale și astăzi.

O autoritate în domeniul lingvisticii

Considerat unul dintre cei mai de seamă lingviști români, Stelian Dumistrăcel era o autoritate a acestui domeniu. Cărturar de școală veche, cu vederi enciclopedice, cu un orizont al explorărilor mereu deschis către varii domenii, a fost apreciat nu doar în țară, ci și în spațiul european. „Era unul dintre puținii lingviști români cunoscuți în străinătate. Era cunoscut destul de bine în lumea germană, cred că și în Italia. Faptul că a fost cooptat în Atlas Linguarum Europae arată foarte clar despre ce este vorba, fiindcă numai două personalități au fost cooptate în această lucrare monumentală - profesorul Dumistrăcel și Vasile Arvinte (important lingvist român, n.r.). De asemenea, se bucura de prețuire din partea lui Eugen Coșeriu (unul dintre cei mai importanți lingviști ai secolului XX, n.r.). El este printre cei care au aplicat în România teoriile lui Coșeriu într-un mod realmente creator”, a subliniat prof. univ. dr. Eugen Munteanu, coordonatorul Centrului de Studii Biblico‑Filologice „Monumenta Linguae Dacoromanorum” al UAIC.

Cercetătoarele Luminița Botoșineanu și Gabriela Haja, de la Institutul de Filologie Română „ A. Philippide”, dar și conf. univ. dr. Oana Cenac, de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, au completat în poate cele mai potrivite cuvinte portretul cercetătorului mereu entuziast care a fost Stelian Dumistrăcel. „Mereu aproape de noi, lipsit de complexe inhibitoare, deşi aflat în contradicţie cu mediocritatea, nu părea niciodată a ţinti transformarea mai tinerilor săi colegi în performeri ai ştiinţei reci, ci în primul rând sensibilizarea noastră la viaţa limbii, dorinţa de a ne transmite emoţia, fascinaţia pe care o trăia la observarea fenomenelor acesteia. Neobosit cercetător al faptului de limbă, îl extrăgea din aparenţa de banalitate şi îl scotea la lumina ştiinţei. Îl vedea pe teren sau îi simțea potenţialul în urma unor insistente şi zilnice lecturi, cu care îşi hrănea continuu excepționala curiozitate intelectuală”, a subliniat Luminița Botoșineanu, colaboratoare apropiată.

Peste șase decenii dedicate cercetării

Născut la Zvoriștea, în județul Suceava, în 19 august 1937, Stelian Traian Dumistrăcel a absolvit Școala Normală de la Șendriceni-Dorohoi, din județul Botoșani, școală de tradiție, în care s-au format numeroase personalități ale Moldovei, printre care și istoricii Alexandru Zub și Ioan Caproșu. A urmat apoi studii universitare de filologie, la Iași, devenind cercetător la Institutul de Filologie Română chiar de la absolvirea facultății, în 1958. A activat aici peste șase decenii, domeniile sale de interes fiind dialectologia, fonetica, lexicologia și lexicografia, terminologia, etimologia, romanistica, istoria limbii literare și a ideilor culturale.

A coordonat echipa de cercetători care a realizat Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni. Moldova și Bucovina - opt volume (1967-2017), proiect fundamental al Academiei Române, și a fost membru în comitetul național român pentru Atlas Linguarum Europae și colaborator la Atlas lingvistique roman, proiecte europene de mare anvergură. Două dintre distincțiile cu care a fost răsplătit - Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române și Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al Academiei Române - vorbesc de la sine despre meritele sale profesionale.

A fost profesor și conducător de doctorat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, profesor invitat la universităţile din Jena (1995, 1996) şi Heidelberg (1996), profesor titular la Facultatea de Litere a Universității „Dunărea de Jos” din Galaţi și a predat la Universitatea „Alecu Russo” din Bălți, Republica Moldova. S-a stins pe 18 martie 2022, la București, la vârsta de 85 de ani.