O profesoară universitară de vocație, Lucreția Vasilescu

După anul 1990, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, împreună cu celelalte facultăți de teologie din țară, și-a deschis porțile celor care au dorit să urmeze cursurile, nu doar băieți ca până atunci, ci și fete, atât la specializarea Teologie Pastorală, cât mai ales la celelalte specializări. Printre cele care s-au înscris la facultatea noastră, în anul 1991, s-a numărat și doamna Lucreția Vasilescu, asistent asociat la Catedra de limba și literatura franceză a Facultății de Limbi Străine a Universității din București.

Cu o foarte bună pregătire în domeniul umanistic (în anul 1987 își susținuse doctoratul în filologie cu teza „Metode computaționale în lingvistică”), dânsa a dorit să-și lărgească orizontul cu­noașterii prin accesul la tezaurul teologiei orto­doxe, ca mulți alți intelectuali români din acea perioadă. Mai târziu avea să mărturisească studenților cât de mult a fost impresionată de frumusețile teologiei dogmatice, audiind ­cursurile părintelui profesor Dumitru Popescu, decanul de atunci al facultății. Pe linia specializării în teologie a urmat, după licență, și cursurile Institutului Ecumenic Bossey-Geneva, în anul 1996, ulterior participând la întru­niri intercreștine internaționale, în cadrul cărora s-a făcut mesagerul Ortodoxiei românești.

Odată cu înființarea specializării „Teologie-Filologie” (astăzi „Teologie didactică”), în 1991, a fost solicitată să predea Limba și literatura franceză celor care se pregăteau să predea disciplina Religie, readusă în învățământul românesc după anul 1990. A parcurs toate gradele didactice, devenind profesor universitar în anul 2006 și desfășurând o activitate didac­tică și de cercetare meritorie.

În semn de apreciere pentru pregătirea de specialitate, limba franceză, dar și pentru cea de-a doua specializare, teologia ortodoxă, a avut statutul de „profesor invitat” la Centre de Formation Pédagogique privé d’Aquitaine, Franţa (2009, 2010, 2011), la Universitatea „Aristotel”, Facultatea de Teologie Ortodoxă-Salonic, Grecia (2010 și 2014) și la VIA University College, Viborg, Danemarca (2012). A organizat și coordonat conferințe pe teme actuale, precum: „Educaţia religioasă şi instrucţia şcolară” (1998); „Statutul religiei şi instrucţia şcolară” (2008); „Timp şi spaţiu, o abordare din perspectiva ştiinţelor umaniste” (2005). Pasiunea pentru predarea orei de religie a determinat-o să accepte conducerea unor lucrări de gradul I în învăță­mântul religios preuniversitar, făcând o puternică impresie asupra profesoarelor de religie, care au descoperit în persoana dânsei un model de dascăl de vocație, în mod similar studenților de la teologie. În acest context voi menționa unul din multele proiecte de cercetare, cu caracter internațional, pe care l-a organizat în anul 2011, și anume „Proiectul privind predarea religiei şi educaţia religioasă în şcoli”, în colaborare cu Universitatea „Aristotel”, Facultatea de Teologie Ortodoxă-Salonic, Grecia, și Facultatea de Teologie din Freiburg, Germania (în cadrul mobilităţilor Erasmus), 2011.

Dintre responsabilitățile pe care le-a îndeplinit cu rigurozitate și discernământ în cadrul facultății noastre a fost și cea de coordonator al programului Erasmus, prin intermediul căruia numeroși studenți, dar și cadre didactice au avut posibilitatea să studieze în afară, respectiv să susțină cursuri. Ca urmare a interesului pentru cercetarea teologică, a participat la numeroase conferințe în țară și în străinătate, susținând comunicări și publicând studii valoroase.

Dintre numeroasele colaborări didactice și științifice pe care le-am avut cu doamna profesoară Lucreția Vasilescu voi aminti acum doar două, și anume: cotutela în conducerea unor teze de licență, cu conținut dogmatic, dar redactate în limba franceză de absolvente ale specializării Teologie didactică și colaborarea dânsei ca traducătoare de limba franceză la simpozioane internaționale ale Asociației Internaționale a dogmatiștilor ortodocși, desfășurate în țară și peste hotare. De fiecare dată și-a îndeplinit misiunea nu doar cu deplină competență și acrivie științifică, ci în mod egal și cu multă dăruire și responsabilitate pentru actul cunoașterii și pentru cel didactic.

Sunt multe alte realizări didactice, de cercetare și publicistice, de care au beneficiat și vor beneficia și în viitor cei care au fost stu­denți ai doamnei profesoare sau colegi de catedră și care pot depune mărturie despre devotamentul și zelul neobosit pe care le-a manifestat în cariera sa didactică de peste trei decenii. Nu voi încheia însă fără să afirm că a fost deopotrivă o soție și o mamă devotată, având multă grijă și de iubita sa mamă; iar toate acestea se explică și prin faptul că și-a dedicat întreaga viață pentru ajutorul celor din jur, pe care Dumnezeu i-a încre­din­țat spre slujire, având și mărturisind o credință puternică în ajutorul Celui Preaînalt, Cel care i-a călăuzit pașii și eforturile de-a lungul întregii sale vieți.

Pentru profesorii și studenții Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București plecarea doamnei profesoare Lucreția Vasilescu reprezintă o dureroasă despărțire, care provoacă deopotrivă la păstrarea în suflete a imaginii luminoase a acestui dascăl de vocație, dar și la pomenirea cu recunoștință în rugăciunile tuturor celor care au cunoscut-o și au apreciat-o.

Dumnezeu s-o odihnească cu drepții în Împărăția Sa!