Ochii plânși de prunc însingurat...

Spre sfârșitul slujbei de înmormântare a roabei lui Dumnezeu Elena Aioanei, am adus și din partea celor ce suntem de acasă un cuvânt de mângâiere și încredințare de susținere sufletească pentru cei de față, îndeosebi pentru Preasfințitul Părinte Episcop Timotei, pentru rudele și prietenii apropiați, ca și pentru toți cei care au cunoscut-o. Am așezat câteva slove în numele Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, al ostenitorilor Centrului eparhial Suceava, al slujitorilor din parohiile din zonă și nu numai, al viețuitorilor Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”, parte dintre ei prezenți, cunoscuți ai Preasfințitului Părinte Timotei din vremea împreună-slujirii la Catedrala Mitropolitană din Iași.

Parcursul vieții, în popasurile ei cele mai importante, atât cât pot fi ele cunoscute, căci cele de taină numai la Dumnezeu sunt învistierite, a fost creionat de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Mesaje de suflet au fost transmise și de părinții arhierei, mulți dintre ei fiind găzduiți în casa roabei lui Dumnezeu Elena Aioanei, sau cunoscuți și într-un fel îndatorați de suflet Prea­sfințitului Părinte Timotei, care n-a pregetat a jertfi timp și dragoste atunci când frați de slujire se aflau și ei în momente de durere în familie.

În duhul slujbei de prohodire, rămânem la gândul că ceea ce are nevoie acum cel mai mult cea care pleacă să se înfățișeze înaintea Judecătorului celui drept este jertfa de rugăciune, smerită, curată, izvorâtă din dragoste, din partea noastră. Ne rugăm lui Dumnezeu ca să caute - spre ce să caute? Să caute El, cu iubirea-I de Părinte, spre ochii plânși de prunc însingurat ai Ele­nei Ancuța, care și-a trăit copilăria fără de afecțiunea tatălui Grigore, plecat pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial, de unde nu i s-a mai întors decât numele pe o depeșă care-i anunța dispariția. Jertfa de aducere aminte i-a adus-o, ani la rând, de Ispas, ori de sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi, fiica Elena dimpreună cu mama îndurerată Irina și ceilalți copii rămași, la pomenirea săvârșită de preoții Rădășenilor.

Să primească Dumnezeu și tristețile elevei care, oricât de bine se străduia a învăța la școală, nu a primit încuviințarea tatălui vitreg de a continua rostul la învățătură, oricât s-a străduit a-l îndupleca profesorul de matematică. Acum, când sunt judecate toate, sufletul roabei lui Dumnezeu Elena să-i fie spălat de cele pe care, ca orice om trecător prin viață, le-a făcut, prin toată osteneala de soție devotată pe altarul căsniciei de aproape 50 de ani dimpreună cu soțul Miron. Jertfă bineprimită la ceasul de cântărire să-i fie și lacrimile despărțirii de fiul cel mai mic, Dănuț, trecut în Împărăția luminii când părinții încă așteptau să se bucure de creșterea lui, așa cum s-au bucurat de sporirea și lucrarea de atunci și de mai târziu a lui Cristian Gabriel, viitorul Părinte Episcop Timotei.

Dumnezeu Cel bun și milostiv, Care răsplătește bunătatea și milostivirea, să caute la toate facerile de bine, izvodite din mărinimia de suflet a roabei sale Elena, pe care le-a împlinit în ogorul Societății Femeilor Ortodoxe Române din zona Fălticenilor. Iar dacă, după cuvântul Sfântului Apostol Petru, dragostea acoperă mulțime de păcate (1 Petru 4, 8), să vină ca martori înaintea Judecății gurile cele flămânde și însetate ostoite prin osteneala ei de 30 de ani, nu de puține ori neînțeleasă ori chiar disprețuită; să dea mărturie pentru aceasta parohiile și căminele de bătrâni ajutate; chipurile înseninate ale celor mai înainte singuri să aducă lumină pentru binefăcătoarea lor. Așijderea, să vină înainte, cei peste 30 de fini, ca martori ai dragostei și dăruirii ei și a soțului ei Miron, care i-au îndrumat duhovnicește pe calea cea către Dumnezeu. Tot astfel, cuvântul Domnului că cel ce va da un pahar de apă în numele Meu nu-și va pierde plata Sa (Matei 10, 42) să fie semn de nădejde că deschiderea de suflet și ospitalitatea caldă de care s-au bucurat atâția oameni care i-au trecut pragul casei - ierarhi și preoți, scriitori și profesori, monahi și monahii, studenți și elevi - vor fi răsplătite de Cel ce niciodată nu rămâne dator față de cei ce-I ascultă și plinesc, cu credință, porunca iubirii.

În același duh de rugăciune și de încredere în milostivirea lui Dumnezeu, ne rugăm Lui să primească și pașii roabei Sale Elena îndreptați fie spre biserica parohiei unde s-a statornicit după căsătorie, a Fălticenilor Vechi, fie spre mănăstirile din ținuturile moldave și nu numai, fie în pelerinajele din diferite locuri sfinte. Îndeosebi căile bătătorite de mai multe ori ale Țării Sfinte și ale Ierusalimului, dimpreună cu părintele Petre Irimescu, să îi fie pregătire pentru cale nesmintită și de îngeri ocrotită, astăzi, când nădăjduim că sufletul ei se îndreaptă spre Ierusalimul cel ceresc, pentru a dobândi atât de dorita pace, după frământata viață.

Și, așa cum vedem în icoana numită Deisis, zugrăvită în absida din dreapta a sfintelor biserici, chemăm acum, ca rugătoare și mijlocitoare pentru sufletul ei, pe Maica Domnului. Maica Domnului, înaintea icoanei căreia la Rădășeni, Portărița, de multe ori și-a plecat genunchii, în cerere de ajutor pentru ea, pentru fiul ei, pentru soțul Mi­ron care se odihnește, cu trupul, alături, aștep­tând-o astăzi și pe iubita lui soție, după 14 ani de văduvie. Căci cum să nu-și amintească Maica Domnului de ei, care deseori, aproape nelipsiți, la sărbătoarea Acoperământului ei, poposeau în chinovia Pocrovului, ori la Bunavestire, în „Poiana Liniștii” Vovideniei. Și nu singuri, ci aduceau dimpreună cu ei și pe alți oameni, care-și vor fi găsit acolo alinare, iertare, curățire, sprijin sub omoforul Preacuratei. Și dacă, după cuvântul ne­mincinos al Scripturii că cel ce va întoarce pe ci­neva de la rătăcirea căii lui își va acoperi mul­țime de păcate (cf. Iacov 5, 20), cum să nu avem nădejdea că astăzi primește Domnul toată lucra­rea aceasta nu numai pentru ea împlinită, ci, iată, și pentru sufletele atâtor oameni care se vor fi folosit de viața ei, de cumințenia acestei fa­milii, de pilda ei de nelipsire de la sfintele sluj­be, de chipul ei rugător, alinător de suferinți, îndemnător la răbdare și luminător de rosturi?

Acestea toate și alte multe câte mai sunt de scris în cartea vieții din Ceruri să fie azi puse îna­intea Judecății celei drepte, dar și mult milos­tive a lui Dumnezeu. Primește, Doamne, ca jertfă de bună mireasmă (Filipeni 4, 18) cele bune, frumoase și luminoase ale roabei Tale, mult ostenitoare, Elena Aioanei. Caută cu ochi iertător spre cele nedesăvârșite care s-au așezat pe haina sufletului ei, pentru rugăciunile, dinaintea Sfântului Jertfelnic, ale slujitorului Tău, Părintele Episcop Timotei, a cărui fărâmă de prescură se va așeza de acum, spre cinstire și pomenire, în ceata celor adormiți, pe Discul Proscomidiei. Vezi, Iubitorule de oameni, dragostea celor ce sunt și au fost aici, a celor ce se roagă pentru roaba Elena - pentru maica Elena -, și spune sufletului ei: Vino, prunc însingurat, să te întâlnești aici cu tatăl! Vino, so­ție și mamă jertfelnică, să fii dimpreună cu so­țul tău Miron, și cu pruncul tău Dănuț, de acum pentru totdeauna! Vino, suflet împlinitor al dragostei față de cei sărmani, de moștenește Împă­ră­ția cea gătită ție și celor ca tine încă de la înte­meierea lumii (cf. Matei 25, 34), căci în frații Mei prea mici (cf. Matei 25, 40), Eu Însumi am primit! Vino, mult iubitoare de rugăciune și de adăstare în biserici sfinte, să te odihnești în lăcașurile Mele cele veșnice, în cântare de îngeri și în lumină neînserată!