Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă In memoriam Părintele academician Mircea Păcurariu (1932-†2021)

Părintele academician Mircea Păcurariu (1932-†2021)

Galerie foto (2) Galerie foto (2) In memoriam
Un articol de: Paul Brusanowski - 13 Ian, 2021

Lumea academică sibiană este în doliu. În dimineața zilei de 13 ianuarie 2021 a trecut la cele veșnice părintele academician Mircea Păcurariu, membru titular al Academiei Române, cel mai important istoric al Bisericii Ortodoxe Române și magistrul a 52 de generații de absolvenți ai Facultății de Teologie Ortodoxă din Sibiu.

Părintele magistru Mircea Păcurariu a văzut lumina zilei la 30 iulie 1932 în sânul unei vechi familii de preoți de pe meleaguri hunedorene. Tatăl său, Ștefan Păcurariu (1904-1978), originar din Zlaști (azi cartier al municipiului Hunedoara), a îndeplinit timp de 37 de ani misiunea de preot paroh în comuna Ruși, cu filia Strei (județul Hunedoara), fiind a cincea generație de slujitori ai Bisericii.

Părintele a urmat cursurile școlii elementare din Orăștie (1939-1940) și din Deva (1940-1943), apoi pe cele ale Liceului de băieți (azi Colegiul „Decebal”) din Deva (1943-1951). În anul 1951 s-a înscris la Facultatea de Istorie din Cluj. Însă din cauza „originii sale nesănătoase”, a fost exmatriculat înainte de începutul anului II, în pofida rezultatelor deosebite la examene. În această situație, dar și datorită tradiției de familie, s-a îndreptat spre studiile teologice. În toamna aceluiași an s-a înscris la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu, pe care l-a absolvit în mod strălucit în anul 1956, cu teza de licență „Monografia Institutului Teologic Universitar din Sibiu (1811-1956)”. Între anii 1956 şi 1959 a urmat cursurile de magisteriu (doctorat) de la Institutul Teologic Universitar din București.

După ce a ocupat, timp de o lună și jumătate, funcția de bibliotecar la Eparhia Romanului, Mitropolitul Moldovei Iustin Moisescu l-a numit, la 15 octombrie 1959, profesor titular la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț. După mai bine de doi ani, la recomandarea consiliului profesoral de la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu și în pofida unor împotriviri din partea organelor politice, Mitropolitul Nicolae Colan al Ardealului l-a promovat în postul de asistent universitar pentru limbile greacă și latină. A ocupat această funcție timp de aproape un deceniu (1 decembrie 1961 - 1 octombrie 1970). În anul 1968, în ziua de 17 iunie, și-a susținut, în fața unei prestigioase comisii, teza de doctorat cu titlul „Legăturile Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Țara Românească și Moldova în secolele XVI-XVIII”. A obținut nota maximă (10 - zece). Mai mult decât atât, a fost de fapt cea dintâi decernare a unui titlu de doctor în teologie după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial (cel de-al doilea titlu de doctor în teologie fiind acordat părintelui Ioan Bria).

Profesor la Sibiu timp de 44 de ani

În aprilie 1970 a fost hirotonit diacon, iar un an mai târziu a fost hirotonit preot. În ace­lași timp, în toamna anului 1970 a fost promovat conferențiar universitar, iar un an mai târziu profesor universitar titular, la Catedra de Istoria Bisericii Ortodoxe Române. A activat în această funcție până în anul 2003 (cursurile de licență) și 2005 (cursurile de master), păstrând conducerea programelor de doctorat, la disciplina Istoria Bisericii Ortodoxe Române.

Așadar, părintele magistru Mircea Păcurariu a însumat 46 de ani de activitate didactică (dintre care 44 la Facultatea Teologică din Sibiu). Este un număr impresionant de ani de muncă și de formare a atâtor generații de preoți, fiind depășit, ca vechime, în istoria învățământului teologic sibian, doar de unul din profesorii institutului, Ioan Hannia (47 de ani de activitate). De asemenea, magistrul a îndeplinit funcția de decan al Facultății de Teologie „Andrei Șaguna” din cadrul Uni­versității „Lucian Blaga” din Sibiu timp de două mandate (1992-2000).

Cel mai mare istoric al Bisericii noastre

Activitatea de dascăl a fost împletită cu o muncă de cercetare științifică de excepție. Părintele magistru Păcurariu este autorul a 29 de lucrări în volum. În fruntea importanței se află, desigur, monumentala sinteză privind Istoria Bisericii Ortodoxe Române, redactată în trei volume, însumând peste 1.900 de pagini și publicată în două ediții. Este cea mai amplă sinteză de istorie bisericească românească, mult mai completă decât celelalte două sinteze apărute în secolul trecut (avându-i ca autori pe Nicolae Iorga și pe părinții profesori G. I. Moisescu, Șt. Lupșa și Alexandru Filipașcu). Ea a fost precedată de apariția unei alte Istorii a Bisericii Ortodoxe Române, un manual pentru seminariile teologice, tipărit până azi în șase ediții și tradus și în limba greacă. Un compendiu al monumentalei sinteze a fost tipărit la Chișinău (1993) și Sibiu, în 2007, fiind tradus, cu unele completări, în limba germană (singura lucrare pe această temă tipărită în spațiul german).
O altă lucrare de sinteză a pr. prof. dr. Mircea Păcurariu privește istoricul Bisericii ardelene („Istoria Bisericii românești din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș până în 1918”, Cluj-Napoca, 1992). De asemenea, a publicat și alte lucrări cu subiecte din istoria Bisericii ardelene: „Începuturile Mitropoliei Transilvaniei” (1980); „Politica Statului ungar față de Biserica românească din Transilvania în perioada dualismului, 1867-1918” (1986), lucrare documentată, tradusă în limbile engleză, franceză și maghiară; „Istoria mănăstirii Prislop” (1986), prima monografie a acestui lo­caș monahal; „Două sute de ani de învă­țământ teologic la Sibiu, 1786-1986” (1987); „Revoluția românească din Transilvania și Banat în anii 1848-1849. Contribuția Bisericii” (1995); „Cărturari sibieni de altădată” (lucrare însumând peste 700 de pagini, cuprinzând biografiile a 130 de oameni de cultură sibieni; ea se află sub tipar la Editura Dacia din Cluj-Napoca).

Alte lucrări în volum ale părintelui Mircea Păcurariu sunt: „Basarabia. Aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc” (1993); „Sfinți daco-romani și români” (în două ediții, 1994 și 2000). O carte de căpătâi pentru toți cei doritori să cunoască istoria Bisericii noastre este „Dicționarul Teologilor români” (1996, 501 pp.), retipărită apoi într-o a treia ediție, cu 724 pp., singura lucrare de acest gen din limba română. Iar o carte de suflet, reflectând expe­riența pastorală a peste trei decenii, este „Predici la duminici și sărbători, la praznicele împărătești și ale Maicii Domnului, ale Sfin­ților și la Sfinți români; predici ocazionale și la înmormântări” (2000, peste 600 de pagini).

Pe lângă aceste lucrări, părintele magistru Mircea Păcurariu este și autorul a peste 100 de studii de specialitate, tipărite în reviste și lucrări românești din țară și străinătate, a peste 400 de articole și a aproximativ 100 de recenzii. Întreaga activitate științifică a magistrului nostru însumează peste 700 de titluri cu peste 13.000 de pagini tipărite.

Distincții și aprecieri

A primit distincția „Doctor Honoris Causa” la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, la Universitatea „Vasile Goldiș” din Arad, la Universitatea din Oradea și la Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. A fost membru activ în Asociaţia culturală pentru literatura şi cultura poporului român din Transilvania (ASTRA) din 1990 şi membru de onoare în diferite asociaţii culturale româneşti, cu diplome de apreciere din partea lor.

Pentru remarcabila activitate bisericească, didactică și culturală, părintele Mircea Păcurariu a fost ales, la 24 octombrie 1997, membru corespondent al Academiei Române, fiind al 16-lea profesor al Școlii teologice sibiene care s-a bucurat de această aleasă onoare. La 26 noiembrie 2015 a devenit membru titular al Academiei Române. Totodată, a fost cinstit cu diferite distincții bisericești și laice: iconom stavrofor (1976), „Crucea Patriarhală” (primită de la Patriarhul Iustin Moisescu, în 1979, de la Patriarhul Teoctist Arăpașu, în 2001, și de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în 2009); Ordinul „Steaua României” în grad de ofițer (distincție oferită de fostul președinte al României, Emil Constantinescu); apoi peste zece medalii din partea Patriarhiei Române, a unor eparhii din țară, a Patriarhiei Moscovei și a Patriarhiei Bulgare și, nu în ultimul rând, „Crucea Şaguniană”, înmânată la 12 octombrie 2007 de către Înaltpreasfințitul Părinte Lau­rențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, fost student și apoi coleg la catedră al părintelui Păcurariu.

Dumnezeu să-l odihnească în pace împreună cu cei drepți! Condoleanțe familiei îndure­rate!

 

Citeşte mai multe despre:   Pr. Prof. Mircea Pacurariu