Părintele Galeriu, cuvinte pe înțelesul și spre folosul tuturor

August 2023, odată cu alte semni­fi­cații importante, reprezintă pentru mulți dintre noi luna pomenirii părintelui profesor Constantin Galeriu la sorocul celor 20 de ani de la trecerea în veșnicie. Avem prilejul, astfel, să ne exprimăm sim­ță­min­tele de prețuire și de recu­noș­tință manifestate în tot atâtea forme câte binefaceri, sfaturi și învățături am primit fiecare de la preacucernicia sa.

În cele ce urmează, ne-am propus evocarea câtorva dintre învățăturile pe care părintele ni le-a întipărit în suflet, auzite atât la Biserica „Sfântul Silvestru”, la predici, în convorbiri particulare, la spovedanie etc., cât și la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, la cursurile de licență și doctorat. Așa se explică asocierea noastră, ca autori, pentru așternerea acestor rânduri, cu gândul de a valorifica învățături din ambele locuri în care părintele a slujit cu dăruire exemplară. Posibil ca multe dintre ele să fi fost preluate din cărți, ori de la foștii dascăli și duhovnici, dar noi le notăm aici pentru că de la preacucernicia sa le-am auzit întâia dată. Unele dintre învățături și sfaturi vor fi înso­țite de mici comentarii, altele nu, în funcție de gradul acce­sibi­lității:

Nimic întâmplător, totul proniator!;

Nu mă supăr decât pe propriile mele păcate! (spunea atunci când cineva își cerea iertare că-l „supără” cu deranjul, cu timpul răpit etc.);

Să privim lumea cu ochii lui Dum­nezeu! (plecând de la Avacum 1, 13: „Ochii Tăi sunt prea curați ca să vadă răul...”). Apoi, adăuga: Omul cu adevărat credincios vede lumea așa cum o vede Dumnezeu!;

Să avem credința lui Dumnezeu!  - atrăgându-ne atenția că locul din Marcu 11, 22: „Aveți cre­dință în Dumnezeu”, nu este bine tradus în ultimele ediții românești. În textele clasice, greacă și latină, este vorba de genitiv: „...habete fidem Dei”. De reținut și faptul că Biblia noastră de la 1688 traduce cu genitivul: „...aveți credința lui Dumnezeu”, la fel ca în Noul Testament de la Bălgrad - 1648. Iar părintele preciza, apoi: Traducerea cu genitivul ne îndeamnă să luăm model credința lui Dumnezeu, desă­vârșită, fidel întotdeauna făgăduin­țelor Sale, nu a oa­menilor, relativă și atât de oscilantă uneori...;

Când trecem pe lângă un șir de cerșetori, să nu sărim nici unul. Știu că unii risipesc bănuții pe ce nu trebuie, puțini poate își cumpără mâncare sau haine. Dar eu nu-i cunosc! Mi-e teamă să nu-l sar tocmai pe cel sincer și corect! În principiu, să nu lăsăm fără mângâiere pe nici unul, de am da fiecăruia cât de puțin...;

Studenților care jucau cărți în internat, în pauzele dintre cursuri și... chiar la unele cursuri, le spunea: Dragii mei, din cărțile astea n-o să învățați nimic niciodată!;

În predici și în cateheze să dezvol­tați subiecte pozitive, cum sunt virtu­țile, de pildă, care întăresc nădejdea ascultătorilor. Nu vorbiți despre cele negative, nu despicați în amănunt păcatele, ca să nu-i demoralizați pe bieții creștini, apăsați, și așa, de atâtea griji, păcate și angoase. Vine bietul om la biserică amărât, de multe ori, de ce să plece cum a venit, ori mai rău? Nu ignorăm păcatele, de­sigur, le pomenim doar ca să le combatem, să știm a le evita și să venim, apoi, cu învățăturile tonifiante ale Ortodoxiei...;

În redactarea și rostirea predicilor, evitați unele cuvinte și expresii nepotrivite, ușor vulgare, ca, de exem­plu: necesități, indispensabili, putem, căci, fundamentele credinței, atingerea scopului…;

În același sens, trebuie să știm că anumite cuvinte nu fac parte din vocabularul ortodox: noroc, destin, soartă... „Dar cum să spunem, părinte profesor, în loc de noroc, de pildă?” - am întrebat odată. „Har sau pronie!” - a răspuns;

Chiar în vorbirea obișnuită e bine să evităm cuvinte precum „plăcere, poftă...”, care sunt prea trupești. Să nu zicem, de pildă, „poftă bună!”, ci „masă binecuvântată!” ;

Am publicat puțin, comparativ cu alți colegi profesori... Și știți de ce? Pentru că dau foarte greu drumul unui cuvânt, unei fraze! Bat cu ciocanul mult până modelez o propoziție sau o frază! Și mai spunea: Nici un cuvânt să nu fie opreliște pentru adevăr! (Ne amintim, în acest context, că avea tot timpul pe birou un Dicționar mare de sinonime);

Așteptând la rând pentru spovedanie, una, două sau chiar trei ore, un fiu duhovnicesc mi-a mărturisit, cerându-și iertare pentru îndrăznire, că acord prea multe minute unor persoane care-mi spun banalități… (unii vorbeau tare și se auzea, n.n.). Am răspuns: Așa este! Și pentru mine uneori par a fi banalități, dar pentru cei care mi le spun, în acele momente, sunt cele mai importante lucruri din lume! Așa că-i ascult, gândindu-mă că poate nimeni nu are răbdare să-i asculte…;

Cunosc un suflet smerit care niciodată nu a alergat după onoruri; dimpotrivă, onorurile au alergat însă după el!;

Zgomotul face puțin bine; binele face puțin zgomot!;

Pot să renunț, dar nu pot să refuz! (Părintele era de multe ori în situația de a renunța la timpul și proiectele proprii, ca să poată fi de folos altora...);

Pe om nu îl odihnește patul, somnul sau perna, ci harul lui Dumnezeu;

Dumnezeu revarsă harul Sau asupra creației, așa cum își revarsă izvorul muntelui șuvoiul apei: și dacă bea cineva, și dacă nu bea, izvorul curge!;

Harul pătrunde în sufletul omului atunci când sufletul este curat și deschis. Așa cum, dimineața, pentru a aerisi camera nu trebuie să iei aerul viciat și să-l dai afară cu mătura, ci este nevoie doar să deschizi fereastra și atunci aerul curat pătrunde în cameră determinând ieșirea celui viciat, tot așa şi harul lui Dumnezeu, odată ce a pătruns în suflet, luminează toate umbrele sufletului...;

În lumea spirituală este altfel decât în cea materială: dacă am o cutie de bomboane și o împart celor din jur, pot să rămân fără; dacă am, însă, în suflet pace, bucurie, iubire și dăruiesc celor din jur, acestea se înmulțesc, îi îmbogățesc pe cei din jur, dar sigur ele se înmulțesc și în sufletul meu...;

Este bine să ai principii în viață, să ții la ele, să le respecți, dar atunci când te întâlnești cu persoana, prioritară este persoana!;

Cea mai mare taină din lumea aceasta este sufletul unui om!;

Tot ce scrii în cărţi poate să dispară într-o zi, dar ce ai pus într-un suflet durează o veșnicie!;

A iubi înseamnă a trăi viața celuilalt: când îi spui cuiva te iubesc, îi spui, de fapt, pentru mine tu nu vei muri niciodată!