Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă In memoriam Părintele Jean Boboc, un om dăruit Ortodoxiei

Părintele Jean Boboc, un om dăruit Ortodoxiei

Un articol de: Diac. Ioan-Aurelian Marinescu - 14 Mai, 2019

Au trecut deja 40 de zile de la trecerea la Domnul a pă­rin­telui profesor Jean Boboc, cel dintâi decan al Centrului Ortodox de Studii și Cer­cetare „Dumitru Stăniloae” din Paris (CDS). Trecut la cele veș­nice în seara zilei de 4 aprilie 2019, la vârsta de 76 de ani, și în­­mormântat în 8 aprilie la Paris, părintele Jean Boboc ră­mâne un reper luminos în istoria contem­porană a învățământului teologic românesc.

Nepot al marelui George Enescu și discipol al lui Mircea Eliade, medic devenit preot la vârsta senectuții, veritabil luptător împotriva avortului și „avocat” ple­dant pentru demnitatea și sta­tutul embrionului uman, părintele Jean Boboc a avut un parcurs atipic, dar și-a legat întreaga existență de Catedrala ortodoxă română „Sfinții Arhangheli” din Paris, unde a fost botezat, cununat și mai apoi chiar hirotonit, la 10 mai 2009, fiind după aceea până la moarte unul dintre slujitorii acestui locaș de închinare al dias­porei românești.

Teolog pasionat de antropologie și bioetician de renume, ata­șat de duhul teologiei părintelui Dumitru Stăniloae și traducător al unor lucrări fundamentale din opera marelui teolog român, pă­rin­tele Jean Boboc și-a dorit în tinerețe să fie scriitor și pictor, considerând expresia artis­tică un real apofatism al oricărei ex­pri­mări orale. A urmat apoi însă o carieră medicală, după exemplul tatălui său, medic ro­mân pe teritoriul francez, pentru ca să fie în final câștig și al teologiei.

În diversele interviuri pe care le-a acordat în ultima perioadă a vieții sale jurnaliștilor din media francofonă, părintele Jean Boboc punea evoluția sa intelec­tuală pe seama întâlnirii de-a lun­gul vieții a mari scriitori, filo­sofi, artiști și mari oameni de cultură. Mărturisea că a fost mar­cat de opera lui Mircea Elia­de, a lui Emil Cioran, de cea a fe­no­menologului religiilor Gerard van der Leeuw, dar mai ales de cea a părintelui Dumitru Stăniloae, pe care l-a cunoscut doar prin intermediul imensei sale opere teologice.

Deși nu este cunoscut multora, părintele Jean Boboc a fost și unul dintre cei care s-au zbătut să-l elibereze pe părintele Gheor­ghe Calciu din chinurile detenției comuniste din România, trimi­țând diferite adrese scrise către Guvernul francez, către Vatican și către cardinalul François Marty, arhiepiscop romano-catolic al Parisului din acea vreme, toate solicitările rămânând însă fără un răspuns satisfăcător, după cum chiar el mărturisește într-un interviu.

Centrul Ortodox de Studii și Cercetare „Dumitru Stăniloae” fondat în capitala Franței era un vis mai vechi al părintelui, împlinit acum, și în continuă dezvoltare, multe dintre cursurile de teologie ținându-se chiar în sala Bibliotecii Catedralei „Sfinții Arhangheli” din Paris, unde pă­rin­tele Jean Boboc, acum aproxi­mativ 30 de ani, fondase Biblio­teca Română din Paris (BRP).

Mărturia unui vechi prieten și coleg

Printre cei care ne-au trimis mărturii în memoria părintelui Jean Boboc se numără protopresbiterul Marc-Antoine Costa de Beauregard, paroh al bisericii ortodoxe „Saint-Germain-et-saint-Cloud” (Louveciennes) din proximitatea Parisului, consilier în comunicare și media al Mitro­po­liei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale și profesor de teologie liturgică și dogmatică al Centrului „Dumi­tru Stăniloae” din Paris. Adre­sân­du-se direct părintelui trecut deja la Domnul, el afirmă: „Dragă mult iubit Părinte Jean, îți mulțumim cu lacrimi de doliu și de recunoștință pentru extraordinara mărturie de credință pe care ne-ați dat-o nouă și întregii lumi. Vă mulțumim, Părinte Jean, pentru înflăcă­ra­rea, intransigența, sinceritatea și lupta disperată a Sfinției Voastre pentru adevărul Credinței. În memoria mea rănită de plecarea dumneavoastră regăsesc amintiri luminoase legate de autoritatea cu care ne-ați vorbit despre mizele adevăratei credințe în fața provocărilor epocii noastre. Cu competență și profesio­nalism ne-ați învățat, ați dat alarma, pentru ca societatea să nu fie învinsă, aflându-se fără nici o apărare în fața amenințării dezumanizării. Traduceam îm­preună, amintiți-vă, paginile admirabile ale părintelui Dumitru Stăniloae, în care găseați fundamentul propriilor voastre convingeri și ale iubirii față de Hristos și de Biserica Sa. Sunteți medic, teolog, polemist, apologet ortodox, însă înainte de toate sunteți preot, și în această calitate, părinte duhovnicesc. Nenumă­rate persoane, și mai ales stu­den­ții Centrului «Dumitru Stăni­loae» vă datorează viața sufletului, a minții și a inimii. Permi­teți-mi, părinte Jean, să evoc aici, cu un surâs plin de lacrimi, cu durere și nostalgie, și cu o bucurie care nu va face decât să crească pe parcursul doliului meu zâmbetul Sfinției Voastre! Frumosul și inteligentul dum­nea­voastră chip de român, luminat de umor, de bunătate. Chipul dumneavoastră, icoană a frumosului vostru suflet ortodox, surâde plin de o lumină serenă”. Cunoscându-i mai îndeaproape lunga-i suferință îndurată cu îndelungă răbdare și diferitele persecuții la care a fost supus de-a lungul vieții pentru afirma­țiile tranșante pe care le făcea în domeniul bioeticii și al dogmaticii ortodoxe, părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard nu ezită în finalul mărturiei sale să-l numere pe părintele Jean Boboc chiar printre martirii și mărturisitorii acestui veac.

Cuvintele unui academician

O altă mărturie valoroasă despre personalitatea părintelui Jean Boboc, deja prezentă în spațiul online, este aceea a academicianului Basarab Nicolescu. În omagiul său adus părintelui trecut la Domnul, acesta afirmă printre altele: „Părintele Jean Boboc era una dintre figurile cele mai eminente ale dialogului dintre știință și religie din Franța. El a demonstrat într-o lucrare substanțială, pasionantă și bine argumentată că transumanismul pune în pericol religiile existente, eliminând orice urmă de transcendență. Îndrăzneala sa teologică a constat în legarea perspectivei apofatice de cea transdisciplinară, demostrând perti­nen­ța pe plan teologic a logicii ter­țului inclus al lui Stéphane Lupasco și a noțiunii de niveluri de realitate. Cheia de boltă a antropologiei sale este prezența permanentă a terțului ascuns, care permite stabilirea relației din­tre rațiune și taină. Catastro­fa dualistă, care ame­nință însăși existența speciei umane, poate fi evitată prin adop­tarea antropologiei tripartite, duhovnicești și escatologice. Părintele Jean Boboc era consilier în «Science and Orthodoxy around the World» (SOW) (Știință și Ortodoxie în întreaga lume). A prezentat o puternică și strălucită conferință pe subiectul care îl pasiona, pericolul transumanismului, în cadrul Congresului «Creștinismul Ortodox și Reevaluarea Cunoaș­terii Științifice», ținut la Atena în 9-10 februarie 2018. Cu câteva luni înaintea morții sale a susţinut o altă conferință importantă în cadrul Colocviului «Teologie ortodoxă și știință», care a avut loc în 8 octombrie 2018 la catedrala ortodoxă românească din Paris, după puțin timp fiind spitalizat și trecând la Domnul, după o lungă suferință, la 4 aprilie 2019. Personalitate puternică, amestec de rigoare, umor și căldură umană, părintele Jean Boboc va rămâne viu pentru totdeauna în inimile noastre.”