Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă In memoriam Un boier din alte vremuri

Un boier din alte vremuri

Galerie foto (1) Galerie foto (1) In memoriam
Un articol de: Florin Bălănescu - 07 Mai, 2021

Vasile Isăcescu s-a născut la 5 februarie 1863, în Bo­to­şani, ca fiu al lui Ior­dache Isăcescu şi al Ecaterinei Mavroeni.

Provenea dintr-un neam vechi, care apare în documente încă din anul 1635, genealogia sa întinzându-se pe parcursul a 13 generaţii, până astăzi.

A fost o familie numeroasă, cu multe moşii în Moldova. Prin căsătoria, în anul 1891, cu Eugenia Gavrilaş, cu care a avut trei fii (Vasile, Alexandru Iordache şi Teodor), Vasile Isăcescu a devenit proprietarul moşiei din satul Ionă­şeni, comuna Şoldăneşti, plasa Miletin, judeţul Botoşani.

Aici, a contribuit la repararea bisericii de la curte (din livadă), cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, şi la construirea bisericii mari (din centru), cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”; de asemenea, a zidit cinci fântâni din piatră, dintre care una la fosta curte boierească, de unde sătenii iau apă şi astăzi.

A făcut câte două clase ale şcolii primare la institutele particulare Mi­ronescu şi Mărgineanu din Bo­to­­şani, apoi a urmat, timp de trei ani, cursurile Liceului August Treboniu Laurian din acelaşi oraş. 

În continuare, a terminat Liceul Institutele Unite din Iaşi, după care a studiat Dreptul la Dresda şi Bruxelles.

Revenit în ţară, s-a înscris în Par­tidul Conservator, al cărui mem­bru a fost până la scindarea lui, în anul 1908, când s-a alăturat grupului lui Take Ionescu; la moar­tea acestuia, în anul 1922, s-a retras din politică.

A fost şeful Poliţiei Botoşani (1890), subprefect al judeţului Boto­şani (1891), vicepreşedinte al Consiliului Comunal Botoşani/viceprimar (1899), primarul comunei Şol­dă­neşti, cu sediul la Viforeni (1904), primarul oraşului Botoşani (6 martie 1905-1906), timp în care a renovat clădirea primăriei şi l-a primit pe regele Carol I cu prilejul manevrelor militare, deputat în parlament (1906-1907; 1911) şi prefectul judeţului Botoşani (1912), în mandatul său fiind elaborate proiectele pentru ridicarea a trei spitale, construite sau refăcute 97 de poduri şi terminate clădirile mai multor şcoli.

Era cult, ponderat, cinstit şi amabil, cu un mare prestigiu. În Botoşani, a locuit lângă grădina publică, pe bulevardul Mihai Eminescu, la numărul 65.

A murit la 25 ianuarie 1942, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Botoşani.

Citeşte mai multe despre:   evocare