Un sfat actual al părintelui Constantin Galeriu: dezvoltaţi subiecte pozitive!

În preajma sărbătorii Intrării în biserică a Maicii Domnului, ne amintim întotdeauna şi de părintele Constantin Galeriu, întrucât 21 noiembrie (1918) este ziua de naştere a preacucerniciei sale. Unele surse indică greşit ca zi de naştere 23 noiembrie, întrucât iau ca reper data în care pruncul „Costachi Galeri” (cu numele din acte) a fost înscris în evidenţele Primăriei din comuna Horgeşti - Bacău, de care aparţinea satul natal, Răcătău-Răzeşi. Peste ani, însuşi părintele Galeriu povestea cu umor acest amănunt: „Bunul meu tată, Neculai, m-a declarat la primărie cu două zile mai târziu. Şi în loc să se consemneze ziua în care am fost născut, s-a trecut în registru ziua în care am fost declarat… S-a întâmplat aşa cu mai mulţi prunci din sat în vremurile acelea!”

Ca un modest omagiu adus acum, în pragul zilei sale de naştere, reamintim cu recunoştinţă un sfat al părintelui primit în vremea studenţiei noastre, pe care, sub o formă sau alta, l-am reamintit la orele de omiletică, dar câteodată şi în scris: în predici, cateheze, articole, conferinţe, discuţii particulare etc. să dezvoltăm subiecte pozitive. Desigur, sfatul era destinat preoţilor şi viitorilor preoţi, cu prioritate, dar poate fi de folos oricărui vorbitor în public. Şi ne gândim mai ales la cei care au impact major în mass-media zilelor noastre.

Pentru slujitorii Bisericii, sfatul suna cam aşa (citez din memorie): „În predici să dezvoltați subiecte pozitive, cum sunt virtuțile, de pildă, care întăresc nădejdea ascultătorilor. Nu vorbiți despre cele negative, nu despicați în amănunt păcatele, ca să nu-i demoralizați pe bieții creștini, apăsați, și așa, de atâtea griji, păcate și angoase. Vine bietul om la biserică amărât, de multe ori, de ce să plece cum a venit, ori mai rău? Nu ignorăm păcatele, desigur, le pomenim doar ca să le combatem și să venim, apoi, cu învățăturile tonifiante ale Ortodoxiei”.

Având privilegiul să-l cunosc destul de bine, de-a lungul multor ani, cred că în acelaşi mod s-ar adresa şi laicilor, formatori de opinie: „Dragii mei, vorbiţi şi scrieţi încurajator, mai ales în aceste vremuri atât de tulburi! Alimentaţi optimismul semenilor, atât de firav acum! Nu vă cantonaţi doar în cele negative, criticând fără încetare, chiar dacă aveţi dreptate într-un subiect sau altul!...”

Cu smerenia lui exemplară, dar şi cu experienţă pastorală unică, credem că ar spune, apoi, tuturor, clerici şi laici: „Primească dragostea voastră acest îndemn! Scoateţi în evidenţă binele, fie cât de mic, nu răul care, din păcate, pare a fi tot mai prezent. Vorbiţi despre adevăr, nu despre minciună; despre lumină, nu despre întuneric; despre bucurie, nu despre tristeţe; despre credinţă, nădejde şi dragoste, nu despre ateism, deprimare şi ură; despre înţelepciune, dreptate, curaj şi cumpătare, nu despre nebunie, injustiţie, frică şi desfrâu; despre smerenie şi empatie, nu despre orgoliu şi indiferentism; în sfârşit, despre bunătatea care izvorăşte din sânul Preasfintei Treimi, nu despre răutatea care vine de la vrăjmaşul…”

Toate acestea şi altele asemenea sunt, de fapt, îndemnuri care pot cultiva preocuparea noastră, a tuturor, pentru gânduri, cuvinte şi acţiuni frumoase, izvorâte din inimi sincere şi bune, care-L caută pe Dumnezeu şi dreptatea Lui cea veşnică, nu dreptatea omenească, atât de egoistă şi efemeră. În acest mod, vorbitul şi scrisul devin expresii ale bunătăţii, empatiei şi dragostei, calităţi care trebuie să-i fie proprii oricărui creştin. Să ne amintim, în acest sens, de avertismentul Mântuitorului: „Omul bun din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune, pe când omul cel rău din ­vistieria cea rea a inimii lui scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui” (Luca 6, 45).

Ne-am amintit de îndemnul părintelui Galeriu, atât de actual, observând că în ultima vreme, poate şi din cauza greutăţilor cauzate de pandemia de COVID-19, criticile şi acuzaţiile curg reciproc, din toate părţile. Televiziunile, radioul, presa, Facebook-ul etc. vădesc un uriaş apetit pentru subiecte „negative”, de care nu ducem lipsă, desigur, pentru un rating cinic bine remunerat, pe pielea şi sănătatea sărmanilor cona­ţi­onali cu mai puţin discernământ civic. Fraţii preoţi înşişi pot lesne intra în acest joc nepedagogic, mai ales când nu sesizează corect graniţa dintre temele teologice morale şi cele „moralizatoare” ce duc, inevitabil, la o „dirigenţie” ieftină şi o critică bolnăvicioasă de care bieţii noştri creştini sunt sătui până peste cap. Cu deosebire, slujitorii amvonului nu trebuie să cadă în ispita de a răspunde provocărilor viclene, tot mai dese şi agresive în ultima vreme, în special la marile sărbători din cursul anului bisericesc. Aici, îndemnul părintelui Galeriu se întâlneşte cu o regulă predicatorială de aur, promovată de părintele Dumitru Belu, fost profesor de omiletică la Sibiu: „La praznice împărăteşti nu se ţin predici morale!” Atenţie, nici măcar „morale” - binevenite, de altfel, în anumite duminici, necum „moralizatoare”…

Evocând îndemnul părintelui Galeriu, nu înseamnă că adoptăm o atitudine triumfalistă, amăgindu-ne că totul e „roz”, „în regulă”, „pozitiv”. Nu vom închide ochii, desigur, la derapajele cauzatoare de suferinţe, pagube şi pilde rele, indiferent din ce parte vin. Dar a vorbi prioritar despre derapaje şi toate relele din ţară (şi din lume!) indică dovada unei gândiri toxice, care influenţează negativ graiul şi scrisul celui „setat” pe critici, judecăţi şi înfierări. În schimb, a urma „reţeta” părintelui Galeriu reprezintă garanţia unei viziuni sănătoase şi tonifiante, izvor de speranţă, mângâiere şi curaj, de care semenii noştri au atâta nevoie.