Bucuria Învierii şi reînnoirea ei prin Împărtășanie

„Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată, Iisus le-a întâmpinat, ­zicând: Bucurați-vă!”
(Matei 28, 9)

Acesta este îndemnul cu care Domnul nostru Iisus Hristos le-a întâmpinat pe femeile mironosițe în ziua în care El a înviat din morți. Pentru a împlini rânduiala Legii Vechi, de a unge cu miresme trupul mort, aceste femei au mers dis-de-dimineață la mormântul Domnului. Sufletele lor erau cuprinse de durere. Suferiseră mult văzându-L pe Iisus Hristos prins, batjocorit, pălmuit, lovit cu biciul, apoi răstignit pe Cruce. Pierduseră pe Acela Care adusese lumii întregi răscumpărarea. Pășeau totuși cu dorință fierbine și cu multă dragoste pentru îndeplinirea unei datorii sfinte, deși în inimile lor erau cuprinse de grijă și neliniște fiindcă nu știau cum vor putea prăvăli piatra mare așezată pe ușa mormântului. Cu dragoste și recunoştinţă Îl urmaseră pe Iisus Hristos peste tot, inclusiv la mormânt, unde văzuseră și piatra grea şi peceţile şi straja rânduită cu grijă de teamă ca ucenicii să nu fure trupul lui Iisus. [...]

Sărbătoarea Învierii Domnului este pentru tot creștinul o sărbătoare a bucuriei, a împlinirii, fiindcă prin credința în Hristos Domnul, Cel înviat a treia zi din morți, creștinii pot avea parte de viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu. Această sărbătoare a bucuriei sau sărbătoarea sărbătorilor, cum am auzit și vom mai auzi la Sfintele Slujbe, a fost prevestită prin cuvintele: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim întru ea” (Psalmi 117, 24), prorocie făcută de psalmistul David. Și Prorocul Isaia prevestea că venirea pe pământ a Domnului Hristos și Învierea Sa din morți „va fi pricină de uimire pentru multe popoare” (Isaia 52, 15).

Bucuria Învierii Domnului a fost elogiată în diferite cântări ce se psalmodiază în aceste zile ale marelui praznic: „Saltă acum și te bucură Sioane! Iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, vese­lește-te întru Învierea Celui născut al tău”, sau „Ziua Învierii! Și să ne luminăm cu prăznuirea și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să zicem fraților și celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”, sau „Că, iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea”.
De această bucurie a Învierii îi încredinţează Iisus Hristos pe Sfinții Apostoli înainte de pătimirile Sale: „Deci şi voi acum sunteți triști, dar iarăși vă voi vedea și se va bucura inima voastră și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan 16, 22).

În scrierile lor, Sfinții Părinți ai Bisericii noastre s-au referit la această mare bucurie prilejuită de Învierea din morți a Domnului nostru Iisus Hristos. Astfel, Sfântul Chiril al Alexandriei spunea: „Bucuria de El e deci stabilă, şi pe drept cuvânt, căci dacă ne-am întristat de moartea Lui, cine ne va lua bucuria, odată ce ştim că e viu şi rămâne veşnic, ca Dătătorul şi Susţinătorul bunătăţilor noastre duhovniceşti? Dar s-a luat îndată bucuria de la cei ce L-au pironit pe cruce, pentru că, încetând pătimirea de care socoteau că se pot bucura, le vine celor ce se bucurau de ea întristarea dintr-o necesitate de neînlăturat”. Interpretând aceste cuvinte ale cunoscutului părinte alexandrin, părintele Dumitru Stăniloae precizează: „Te bucuri de persoana dragă cât trăieşte, dar, ştiind că nu va trăi în veac, bucuria aceasta e întreruptă de umbre de întristare. Însă când ştim că Hristos, Care ne iubeşte ca nimeni altul, va fi viu în veci şi ne va da şi nouă viaţa în veci, cum nu ne-am bucura de Învierea Lui cu o bucurie mai mare ca oricare alta?”

De asemenea, cu privire la falsa bucurie pe care au trăit-o cei ce L-au răstignit pe Domnul Hristos, tot părintele Dumitru Stăniloae precizează: „Bucuria celor ce L-au răstignit a fost o falsă bucurie, o bucurie a răutăţii, ea n-a putut dura decât puţin. În general, bucuria de răul ce-l facem ­cuiva nu durează mult, pentru că Dumnezeu restabileşte cumpăna dreptăţii”.

Înviind din morți, Hristos Domnul ne aduce garanția și bucuria deplină că și noi vom învia la sfârșitul veacurilor, când „Domnul întru poruncă, la glasul arhanghelului, Se va pogorî din cer (I Tesaloniceni 4, 15). Aşadar, la înviere, îngerii vor aduna pe cei drepţi şi, adunaţi fiind, vor fi răpiţi în nori, iar acest lucru se va face într-o clipă. Dar la ce slujesc trâmbiţele şi sunetele? Spre deşteptare, spre arătare de bucurie, dar şi spre arătarea durerii celor osân­diți”.

Învierea tuturor „se va petrece într-o cirtă și în clipeala ochiului”. Sfântul Ioan Gură de Aur precizează că „învierea va fi pentru toţi deopotrivă, păcătoşi şi drepţi, şi pentru toţi va sta Hristos de față judecând”. „Învierea va fi obșteas­că, a tuturor oamenilor, şi a celor credincioşi şi a celor necredin­cioși”. Sfântul Ioan Gură de Aur ne asigură că: „Noi vom învia în mod sigur, fiindcă Iisus Hristos a înviat în mod sigur; Învierea Lui o presupune pe a noastră, sau mai curând a noastră este cuprinsă în a Lui”. [...]

S-a observat că mulți credin­cioși, fii ai Bisericii noastre, din neștiință sau necunoaștere, nu se împărtășesc cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului în cadrul Sfintei Liturghii, care este izvorul vieții veșnice și garanția mântuirii noastre. Un mare părinte din Biserica Rusă, Sfântul Ioan de Kronstadt, spunea că „Dumnezeiasca Liturghie este o minune neîncetată și măreață în Împărăția harică a lui Dumnezeu”. Sfântul Ioan Gură de Aur constată că, în vremea sa, majoritatea credincio­șilor se împărtășeau cu Sfintele Taine ale lui Hristos o singură dată pe an, iar alții de câteva ori pe an. Acestora, Sfântul Ioan Gură de Aur le spunea: „Ascultați ceea ce zice Iisus Hristos: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Mai înainte ­evreii au zis că aceea era imposibil; Divinul Mântuitor le arată că nu numai că aceea nu este imposibil, ci şi că este foarte necesar. Pentru aceasta adaugă: Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în Ziua cea de Apoi. Cum zicea: Dacă cineva mănâncă din pâinea aceasta, nu va muri în veac, era vizibil că ei s-au smintit la fel ca mai înainte, atunci când a făcut să se arate sminteala lor prin aceste cuvinte: Avraam a murit, de asemenea, şi prorocii; şi Tu zici: (...) nu va gusta moartea în veac (Ioan 8, 52). El le prezintă învierea, prin care rezolvă dificultatea şi îi face să vadă că cel ce mănâncă din această pâine nu va muri niciodată”. În acelaşi sens, Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol precizează: „Dar nimic nu ne ajută şi nu contribuie aşa de mult la curăţirea sufletului şi la luminarea minţii, şi la sfinţirea trupului, şi la prefacerea amândurora spre o stare mai dumnezeiască şi la nemurire, ba şi la biruirea patimilor şi a demonilor, sau mai potrivit spus, la unirea cu Dumnezeu cea mai presus de fire, ca împărtăşirea şi cuminecarea (cuminecătura) continuă, cu inimă şi simţire curată pe cât e cu putinţă omului, cu preacuratele şi nemuritoarele şi de viaţă făcătoarele Taine, cu însuşi cinstitul Trup şi Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.

Primirea cu nevrednicie sau amânarea primirii Sfintei Împăr­tășanii arată îndreptarea persoanei spre rău și spre moarte veș­nică. [...]

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Din adâncul inimii mele de arhipăstor, vă doresc tuturor ca bucuria prilejuită de Învierea Domnului să o păstrați în fiinţa dumneavoastră și, după trecerea acestor sfinte sărbători, această bucurie să o înnoiţi prin împărtă­șirea mai deasă cu Sfintele Taine. Pentru a ne putea împărtăşi cu toţii cât mai des, este necesară o pregătire care constă în următoarele condiţii: spovedania, adică mărturisirea păcatelor şi primirea dezlegării, după împlinirea canonului rânduit de duhovnic; împăcarea şi trăirea în dragoste şi armonie cu toţi oamenii; înfrânarea de la orice poftă şi necurăţie trupească cel puţin două zile înainte de cuminecare; împlinirea pravilei zilnice de rugăciune, precum şi canonul Sfintei Împărtăşanii cu cele 12 rugăciuni. Cu 3-4 luni înainte de a naşte, viitoarele mame este absolut necesar să se împărtă­şească cu Trupul şi Sângele Domnului în fiecare duminică, orice oprire canonică ar avea. În fiecare duminică şi sărbătoare, aduceţi pruncii în faţa Sfântului Altar şi împărtăşiţi-i. Iisus Cel înviat din morți a spus: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu” (Ioan 6, 51).

Aşezând la inimile fiecăruia dintre dumneavoastră aceste învăţături şi îndemnuri ale Sfintei noastre Biserici, vă doresc multă sănătate, linişte sufletească, mult ajutor de la Bunul Dumnezeu şi vă întâmpin prin cuvintele spuse de îngerul Domnului:

Hristos a înviat!

Vă îmbrăţişează cu dragoste părintească al dumneavoastră părinte duhovnicesc,

† Nicodim
Episcopul Severinului şi Strehaiei