Comuniunea sfinţilor ne cheamă la sfinţirea vieţii

Anul acesta, bucuria duhovnicească a sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi este sporită de primirea la Catedrala Mitropolitană din capitala Moldovei a moaştelor Sfintei Mironosiţe şi întocmai cu Apostolii Maria Magdalena, aduse de la Mănăstirea Simonos Petras din Muntele Athos (Grecia), precum şi a moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur, aduse de la Reşedinţa Patriarhală din Bucureşti.

Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena este prima dintre femeile mironosiţe care a dat mărturie despre Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos (cf. Marcu 16, 1), deoarece L-a întâlnit personal chiar în dimineaţa Învierii Lui din morţi, primind în sufletul ei lumina, pacea şi bucuria dăruite de Hristos Cel Înviat. Aceeaşi lumină sfinţitoare a Învierii lui Hristos se vede şi în viaţa de rugăciune, post şi milostenie a Sfintei Cuvioase Parascheva, încât prin mijlocirile ei către Dumnezeu cei care se pocăiesc primesc puterea de a-şi schimba viaţa păcătoasă în viaţă virtuoasă, adică de-a trece de la moartea spirtuală a sufletului la bucuria învierii lui prin credinţa în Hristos Cel Răstignit şi Înviat. Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena şi Sfânta Cuvioasă Parascheva ne învaţă că prin credinţa în Iisus Hristos trăită în sfinţenie omul poate dobândi viaţa veşnică din Împărăţia iubirii Preasfintei Treimi.

Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care îl cinstim în mod deosebit în acest an (2015), declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române An comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii, vorbind despre credinţa, evlavia şi curajul femeilor mironosiţe, spune: „Femeile care suferiseră alături de El (de Iisus), care plânseseră pentru El… Uită-te cât de mare e stăruința lor! I-au urmat slujindu-L și au fost de față și în mijlocul primejdiilor. De aceea au și văzut totul: cum a strigat, cum Și-a dat sufletul, cum s-au despicat pietrele și pe toate celelalte. Și ele au fost cele dintâi care L-au văzut înviat; și neamul acesta femeiesc osândit, neamul acesta, el s-a bucurat cel dintâi de vederea bunătăților; neamul acesta femeiesc a arătat bărbăție; ucenicii au fugit, dar femeile au rămas”1.

Acelaşi Sfânt Părinte al Bisericii laudă, de asemenea, vrednicia şi valoarea deosebită a vieţii monahale ca fiind viaţă de rugăciune smerită, de pocăinţă şi de sfinţire a vieţii, el însuşi fiind un mare postitor şi dascăl al pocăinţei şi al iubirii milostive.

Prezenţa în România a moaştelor Sfintei Mironosiţe Maria Mag­dalena aduse la Iaşi de la Mănăstirea Simonos Petras din Muntele Athos, mănăstire restaurată cu ajutorul domnitorului muntean Mihai Viteazul, întăreşte legăturile de veacuri între Ţările Române şi locurile sfinte ale Ortodoxiei universale, între care mănăstirile athonite se bucură de multă cinstire. Ajutoarele dăruite în decursul veacurilor de către domnitorii şi boierii Ţărilor Române mănăstirilor atho­nite sunt dovada credinţei statornice şi a dărniciei românilor, care au sprijinit Ortodoxia, greu în­cer­cată de-a lungul istoriei, mai ales în timpul stăpânirii otomane.

În duh de rugăciune împreună cu mulţimea pelerinilor prezenţi la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi, transmitem Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, ierarhilor prezenţi, preoţilor, diaconilor, monahilor şi monahiilor şi tuturor credincioşilor dreptmăritori care participă la această sărbătoare binecuvântarea noastră părintească, rugându-ne lui Dumnezeu şi sfinţilor Săi să dăruiască tuturor sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, întărire în credinţă şi mult ajutor în toată fapta cea bună, spre slava Prea­sfintei Treimi, binele Bisericii şi al poporului român.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesaj transmis la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi (14 octombrie 2015).

Notă:

1 Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilia a LXXXVIII-a la Matei”, II, în: Scrieri III. Omilii la Matei, Colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (PSB - 23), trad. de pr. Dumitru Fecioru, Bucureşti, 1994, pp. 984-985.