Domnul Vladimir Beșleagă - un martor al răstignirii și învierii românismului în Basarabia

Preacucernici Părinți,

Îndurerată familie și întristată adunare,

Cu întristare am primit vestea trecerii din această viață a poetului, scriitorului, jurnalistului și omului de cultură Vladimir Beșleagă (1931‑2025), un vrednic fiu al neamului și un viu analist și cunoscător al realităților din Basarabia în ultimii 100 de ani, înscriind cu litere de aur pagini frumoase în istoria și literatura română din Basarabia.

Vladimir Beșleagă s‑a născut la data de 25 iulie 1931 în satul Mălăiești, din stânga Nistrului, fiind darul lui Dumnezeu pentru familia lui Vasile și Eugenia Beșleagă.

Încă de pe băncile școlii s‑a arătat un elev sârguincios și aplecat spre învățătură cu un viitor luminat, absolvind școala medie din satul de baștină, în anul 1950, cu medalie de aur.

În perioada 1950‑1955 a continuat studiile la Facultatea de Istorie și Filologie din cadrul Universității de Stat din Chișinău, iar mai apoi stagiul de doctorat, lucrare pe care nu a finalizat‑o din cauza contextului politic și dictaturii sovietice din acea vreme.

Viața sa a fost marcată de două momente: moartea mamei sale în anul 1964 și pierderea fiului la doar 23 de ani de viață.

Vladimir Beșleagă și‑a dedicat întreaga viață muncii jurnalistice, lucrând pentru publicații precum Chipăruș, Cultura Moldovei, Tinerimea Moldovei, Nistru/Basarabia, Destin Românesc, cât și altele.

A făcut parte din Uniunea Scriitorilor din Moldova, în perioada 1971‑1976 ocupând funcția de secretar al Comitetului de conducere al acesteia. În anul 1988 a ocupat funcția de director al Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”, iar în perioada 1990‑1994 a fost deputat în Parlament.

Opera literară a lui Vladimir Beșleagă cuprinde literatură pentru copii, câteva titluri fiind: Zbânțuilă (povestiri); Vacanța mea (povestiri pentru școala de șapte ani); Gălușca lui Ilușca (povestire pentru grădinița de copii și școala primară); Dirimaga (povestiri) etc; romane, precum: Zbor frânt (1966); Acasă, Isai (1976); Ignat și Ana, Durere (1979); Durere frântă (1981); Sânge pe zăpadă (primul roman din trilogia despre Miron Costin, 1985); Cumplite vremi (1990); Viața și moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoașterii de sine (1988); Nepotul (1993); Zbânțurile și zgâlțurile copilăriei mele (2022)¹, etc.

Perioada sovietică a fost una dintre cele mai dificile etape din istoria Basarabiei, un timp al oprimării Bisericii și al prigonirii slujitorilor ei, când credința strămoșească era considerată un pericol pentru regimul totalitar. În acest context de suprimare a valorilor naționale și religioase, scriitorii și poeții au devenit adevărați apostoli ai neamului, luând asupra lor misiunea de a păstra și transmite adevărurile identitare, culturale și spirituale către generațiile viitoare.

În această pleiadă de personalități marcante, alături de Grigore Vieru, Ion Ungureanu, Mircea Druc, Petru Cărare și Ion Aldea Teodorovici, se înscrie și domnul Vladimir Beșleagă, unul dintre cei mai reprezentativi scriitori basarabeni contemporani, care, prin talentul său literar, a reușit să redea drama poporului român supus procesului de rusificare și deznaționalizare.

Prin operele sale, el a fost mai mult decât un simplu scriitor - a fost un mărturisitor al suferinței unui neam încercat, un cronicar al realităților dure pe care le‑au trăit basarabenii sub regimul sovietic. Fără a se teme de consecințe, a abordat în scrierile sale problemele identității naționale și spirituale, reliefând impactul devastator al rusificării asupra comunităților locale.

Alături de lucrarea academică, publicistică, politică și jurnalistică, Vladimir Beșleagă s‑a arătat un apărător al valorilor identitare, culturale și spirituale românești din Basarabia, sprijinind demersurile clericilor și credincioșilor basarabeni de a reactiva Mitropoliei Basarabiei, mama spirituală a creștinilor dintre Prut și Nistru.

Personal, am avut ocazia să‑l cunosc pe domnul Vladimir Beșleagă la mai multe evenimente de importanță spirituală și culturală, fiecare întâlnire fiind o adevărată lecție de demnitate, credință și dragoste de neam. Deși anii săi erau înaintați, sufletul îi rămăsese tânăr, plin de speranță și entuziasm, oferind celor din jur un exemplu viu de statornicie și curaj. Nu doar că era un mărturisitor al valorilor noastre strămoșești, dar își asuma cu responsabilitate rolul de a‑i îndruma și încuraja pe cei mai tineri, insuflându‑le dorința de a rămâne fideli credinței ortodoxe și identității românești.

Îl caracteriza o înțelepciune aparte, o noblețe sufletească rar întâlnită, împletite cu smerenie și simplitate, ceea ce făcea ca fiecare dialog cu domnia-sa să fie o adevărată hrană pentru suflet. Îndemna mereu la perseverență și la mărturisirea adevărului, subliniind că fidelitatea față de moștenirea primită de la înaintași este o datorie sacră, de la care nu trebuie să ne abatem, indiferent de încercările vremurilor.

Un moment deosebit în care am avut bucuria de a‑l reîntâlni a fost sărbătorirea a 30 de ani de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Această aniversare, de mare însemnătate pentru viața spirituală și identitară a credincioșilor basarabeni, a fost un prilej de comuniune și recunoștință față de toți cei care, prin jertfa și munca lor, au contribuit la reafirmarea și consolidarea Bisericii noastre strămoșești.

Va rămâne în memoria noastră ca un om cult, smerit, jertfelnic și destoinic, care a înțeles că adevărata valoare a unei națiuni se păstrează prin credință, cultură și continuitate istorică. Într‑o lume tot mai marcată de provocări și de riscul pierderii reperelor, domnia-sa a fost un adevărat luptător pentru păstrarea, cultivarea și afirmarea valorilor, având convingerea că doar acestea ne pot conduce spre un viitor luminos, binecuvântat și pașnic.

Astăzi, moștenirea sa spirituală și intelectuală rămâne o făclie aprinsă, care ne îndeamnă să ducem mai departe idealurile pentru care a trăit și a luptat.

Iar verticalitatea, demnitatea și responsabilitatea pentru promovarea identității românești‑strămoșești l‑au așezat pe domnul Vladimir Beșleagă în istoria contemporană ca un adevărat slujitor al slovei și credinței, un reper moral și cultural pentru generațiile de azi și cele ce vor urma. Într‑o vreme în care valorile autentice sunt adesea contestate sau estompate, domnia-sa a rămas neclintit în convingerile sale, apărând cu tărie dreapta credință și identitatea neamului românesc.

Prin toată activitatea sa, s‑a impus ca un slujitor neobosit al slovei, un călăuzitor al celor ce caută adevărul și un apărător al credinței ortodoxe, oferind prin viața și opera sa un model de verticalitate morală și responsabilitate față de destinul neamului românesc. Astfel, numele său rămâne înscris nu doar în paginile cărților, ci și în inimile celor care l‑au cunoscut și l‑au prețuit ca pe un adevărat luminător al vremurilor noastre.

În aceste clipe de întristare și de vremelnică despărțire, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morții şi Domnul vieţii, Care ne învaţă că „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi!” (Ioan 11, 25), să așeze sufletul domnului Vladimir Beșleagă împreună cu drepții, în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi, „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit”.

Dumnezeu să odihnească sufletul lui în Împărăția cerurilor împreună cu drepții întru nădejdea învierii de obște!

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu arhierești binecuvântări,

† Veniamin

Episcopul Basarabiei de Sud

Mesaj de condoleanțe adresat familiei Beșleagă, prietenilor, colegilor și celor care l‑au prețuit pe domnul Vladimir Beșleagă, transmis cu ocazia înmormântării în data de 28 februarie 2025, la Chișinău.

Notă:

¹  wikipedia.org, accesat la 27 februarie 2025, ora 19:35