„Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu“

Astăzi, cu strămoşii împreună, prăznuim cu bucurie, în Duhul păcii, naşterea după trup a Cuvântului lui Dumnezeu înomenit, Cel născut, după firea Sa dumnezeiască, din veci, din Tatăl ceresc, fără de maică, deofiinţă cu Tatăl, iar la plinirea vremii, după firea Sa omenească, din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, fără de tată, spre minunarea îngerilor şi a oamenilor.

Într-unul din frumoasele colinde bătrâne, sau corinde, cum spunem noi, rotacizant, în străvechiul nostâ colţ de Ţară Românească, vestim, "cu strămoşii în cor", că "astăzi S-a născut Cel fărâ de ânceput, cum au spus proorocii". Arătăm, astfel, că naşterea din Fecioara a fost profeţită de profeţii Vechiului Testament, oameni sfinţi, inspiraţi, plini de Duhul lui Dumnezeu, la fel cum şi popoarele din afara Legii, "neamurile toate", au fost pregătite de providenţa divină, pe diferite căi, pentru miracolul întrupării, exemplul clasic fiind cel al celor trei magi de la Răsărit, amintiţi în referatul biblic al Noului Testament şi pe care îi putem admira chiar şi în costume traco-dacice, cu celebrele bonete frigiene care sunt căciulile de tarabostes, în friza în mozaic a Închinării Magilor, la Bazilica Sfântului Apolinarie cel Nou din Ravenna, de lângă palatul lui Teodoric. Lor, magilor, li se adaugă filosofii Antichităţii clasice şi sibilele, reprezentaţi în pictura în frescă de pe zidurile exterioare ale bisericilor mănăstireşti pictate din nordul Moldovei şi ale vechilor biserici din Oltenia sau chiar din Bucureşti ("biserica cu sibile"). (...)

Pentru strămoşii noştri, al căror geniu creator a izvodit preafrumoasele obiceiuri şi tradiţii populare de Crăciun şi îndeosebi extraordinar de bogatul şi variatul repertoriu de colinde şi cântece de stea, cu un puternic fond unitar, dar şi cu o panoplie fantastică de particularităţi locale şi regionale, magistral ilustrate şi pe meleagurile bihorene, cu specific aparte în toate subzonele folclorice, sursa de inspiraţie permanentă au constituit-o Scripturile Sfinte, dar şi cutume ancestrale preluate de la înaintaşii noştri daci şi daco-romani şi încreştinate apoi, îmbisericite, deodată cu plămada străbună, în amplul proces al etnogenezei româneşti, dublat de încreştinarea lentă, dar trainică a moşilor şi strămoşilor noştri. Iar trimiterea la spaţiul sacru al profeţiilor vetero-testamentare a constituit o referinţă permanentă în arealul tradiţiilor muzicale vechi româneşti, în lumea colindelor. (...)

"Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu"

Cea mai expresivă imagine profetică a întrupării Cuvântului lui Dumnezeu este, fără îndoială, cea a Profetului Isaia, din textul cuprins în versetul al paisprezecelea din capitolul al şaptelea al cărţii profetice: "Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel" (Isaia 7, 14). Nu întâmplător, regăsim icoana acestei proorocii într-unul din cele mai vechi lăcaşuri de cult paleocreştine romane, în Catacomba Sfintei Priscila, unde Profetul biblic o arată pe Fecioară cu Pruncul, scenă zugrăvită în jurul anului 250 d.Hr. şi considerată, de unii specialişti în arta paleocreştină, cea mai veche reprezentare iconografică a Născătoarei de Dumnezeu ţinându-L în braţe pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, a Cărui naştere din Pururea Fecioara Maria o serbăm astăzi.

De altfel, Biserica Ortodoxă are şi o foarte frumoasă icoană muzicală a profeţiei sus-amintite, şi anume troparul "Isaie, dănţuieşte", care se cântă la hirotonia în fiecare din cele trei trepte ale clerului superior, în ordine crescătoare - diacon, preot şi arhiereu, la a treia înconjurare a Sfintei Mese din Sfântul Altar, precum şi la Taina Cununiei, la cea dintâi înconjurare a mesei nupţiale, simbolizând nunta mistică a celui hirotonit cu Biserica, după tiparul hristic, respectiv Taina Nunţii după acelaşi model mistic al nunţii dintre Hristos Mirele Bisericii şi Biserica Sa, sau, mai mult, după cum înţelegem din înseşi cuvintele troparului, unirea dintre Dumnezeu şi Om, în Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu, întru Care, potrivit definiţiei dogmatice calcedoniene, cele două firi, divină şi umană, sunt unite în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit în unicul ipostas al Cuvântului lui Dumnezeu întrupat, Dumnezeu-Omul.

"Isaie, dănţuieşte! Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emanuil, pe Dumnezeu şi Omul. Răsăritul este numele Lui, pe Care mărindu-L, pe Fecioara o fericim". De asemenea, Cel născut sub vremi din Fecioara este numit, în troparul sărbătorii, "Răsăritul cel de sus" şi "Soarele dreptăţii", numiri prin care se face trimitere la naşterea din veci, din Tatăl ceresc, a "Celui fără de început" "cum au spus proorocii": "Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că, întru dânsa, cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie". Sau, în condacul sărbătorii, unde "Dumnezeu cel mai-nainte de veci" Se naşte pentru noi "Prunc tânăr": "Fecioara, astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte…". (...)

"Duhovniceşte prăznuind şi pe cei săraci neuitându-i"

În această sfântă atmosferă de sărbătoare mare a creştinătăţii şi fericită aducere-aminte şi aleasă preţuire a memoriei bunului nostru Părinte şi împreună-slujitor cu noi de la Liturghia cea de Sus, Vasile, Episcopul Oradiei, iubit popor al lui Dumnezeu din bătrânul Bihor, de pe întinsele plaiuri din munţi şi până la câmpie, din Carpaţii Occidentali şi până în Panonia Orientală, de-a lungul Crişului Repede şi al celui Negru, ne pregătim, cântând, Celui în Treime închinat şi preamărit, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, imne de preamărire, cântări sfinte şi colindul sfânt şi bun, să intrăm, duhovniceşte prăznuind şi pe cei săraci neuitându-i, în Anul Domnului 2013, Anul Jubiliar al Sfinţilor Împăraţi cei de Dumnezeu-încununaţi şi Întocmai cu Apostolii, Constantin cel Mare şi mama sa Elena, în cuprinsul Patriarhiei Române, la împlinirea a 1700 de ani de la Edictul din 313 d.Hr. de la Mediolanum. (...)

Cu aceste gânduri şi cu nobile simţăminte, vă dorim, preacuvioşi şi preacucernici părinţi, preacuvioase şi cuvioase maici şi surori, iubiţi fii şi fiice duhovniceşti din tot întinsul Sfintei şi de Dumnezeu păzitei Eparhii dreptmăritoare româneşti a Oradiei, să aveţi parte de sărbători sfinte şi binecuvântate, cu multă sănătate şi alese împliniri, cu bucurii negrăite şi multă şi înnoită nădejde la mântuire! Fie ca tot ce trăiţi în clipele fericite de sărbătoare să vă înalţe sufleteşte şi să dăinuie, în nesfârşite curgeri ale harului dumnezeiesc necreat, în veci! Şi cu toţii, împreună, să prăznuim şi să-I mulţumim Domnului pentru toate darurile Sale cele bogate, revărsate cu asupra de măsură peste toţi iubitorii de praznice, peste toţi fiii şi fiicele Bisericii strămoşeşti Ortodoxe Române! "Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărţirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toţi!" Amin.

† Sofronie, Episcopul Oradiei