Hristos împacă neamul omenesc cu Creatorul său

Iubitului nostru cler, cuvioșilor viețuitori ai sfintelor mănăstiri și tuturor dreptcredin­cio­șilor creștini din această de Dumnezeu păzită eparhie: har, milă, pace și întru toate bunăvoire, iar de la noi arhierești și părintești binecuvântări!

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Vestea care a adus multă bucurie în cer și pe pământ, însă l‑a tulburat pe Irod și „tot Ierusalimul împreună cu el” (Matei 2, 3) acum 2.000 de ani, aceea că astăzi S‑a născut Mesia, Cel mult așteptat, aduce și în inimile noastre multă pace și bucurie pentru că Dumnezeu Se mi­lostivește asupra noastră, iară și iară, născându‑Se și în peștera inimilor noastre. Astăzi nu este vremea doar pentru a povățui, ci și pentru a mulțumi, nu doar pentru a învăța, ci și pentru a ne împreună‑bucura de Nașterea Fiului Său pe pământ și noi slavoslovind împreună cu îngerii: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14).

Lucrarea pe care Domnul o săvârșește prin înomenirea Sa ne privește pe fiecare dintre noi în parte, pentru că El S‑a făcut om „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire” (Simbolul de credință). Înomenirea Mântuitorului Hristos aduce o nouă stare pentru fiecare dintre noi, punând începutul unei vieți noi: viețuirea întru Împărăția lui Dumnezeu ca prezență reală încă din această lume. Domnul a venit în această lume, dăruindu‑ne puterea de a birui păcatul, de a birui orice păcat şi chiar moartea, însă pentru aceasta trebuie să‑L primim pe Hristos în inima noastră; trebuie ca Hristos să Se nască la modul autentic în inima noastră, iar evenimentul istoric al Naşterii Domnului să se transforme pentru noi într‑un moment existenţial.

Mântuitorul Hristos, „chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura” (Coloseni 1, 15), deschide prin Nașterea Sa din Fecioara Maria posibilitatea ca omul cel zidit după chipul lui Dumnezeu să crească tot mai mult în asemănarea cu El, altfel spus deschide omului calea îndumnezeirii sale.

Întreaga teologie patristică dezvoltă aceste coordonate biblice despre întruparea Fiului lui Dumnezeu în istorie când vorbeș­te despre trei nașteri ale Acestuia, astfel: Mai întâi, nașterea Fiului lui Dumnezeu din veci din Tatăl. Aceasta este nașterea Fiului fără de timp din Tatăl, precum spune Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1, 1). Prin aceste cuvinte se arată că Fiul este mai înainte de orice timp, este veșnic, nu S‑a ivit în timp, așa cum ne spune Sfântul Chiril al Ierusalimului: „S‑a născut Fiu din veşnicie, printr‑o naştere cu neputinţă de cercetat şi înţeles” (Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, XI, 4, traducere din limba greacă și note de pr. prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003, p. 147). Domnul nostru Iisus Hrisos, izvorul iubirii, „numai ca Dumnezeu, sau ca Fiul lui Dumnezeu, de o ființă cu El, putea avea în Sine iubirea desă­vârșită pe care o cere tuturor să și‑o însușească din pilda și puterea Lui. Căci nu le cere ceea ce nu practică El Însuși” (pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, Editura Centrului Mitropolitan Sibiu, 1991, p. 44).

În cel de‑al doilea rând, naș­terea Fiului lui Dumnezeu ca Dumnezeu adevărat și om adevărat, întrupându‑Se de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria.Este cea pe care o prăznuim noi astăzi, când Fiul lui Dumnezeu ia trup omenesc din Fecioara Maria, ridicându‑ne pe noi din robia păcatului, împăcând întreg neamul omenesc cu Creatorul nostru. Sfântul Chiril al Ierusalimului referindu-se la Nașterea Fiului lui Dumnezeu, spune: „Când auzi că Evanghelia spune: „Cartea naşterii lui Iisus Histos, fiul lui David, fiul lui Avraam (Matei 1, 1), gândeşte‑te la naşterea Lui trupească. Este fiu al lui David la împlinirea timpului, iar Fiu al lui Dumnezeu, înainte de toţi vecii, fără început. Prin naşterea în trup a luat ceea ce nu avea. Iar ceea ce are, are din veşnicie, fiind născut din Tatăl […]. Naşterea Sa din David cade sub timp, este văditor, şi I se poate face genealogia; dar naşterea Lui după Dumnezeire nu cunoaşte nici timp, nici loc şi nici nu I se poate face genealogia” (Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, XI, 5, pp. 147‑148). (...)

O a treia naștere a Mântuitorului Hristos este cea de care vorbește Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Galateni „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!” (Galateni IV, 19), și anume nașterea Cuvântului lui Dumnezeu în inima noastră. Nașterea duhovnicească a Mântuitorului Hristos în inima și sufletul nostru, rodind astfel, pentru fiecare dintre noi, nașterea Fiului lui Dumnezeu întru noi și nașterea noastră întru El. (...)

Dreptmăritori creștini,

Doar înomenirea Fiului lui Dumnezeu ne‑a adus posibilitatea urmării lui Hristos și a unirii omului cu El, așa cum mărturi­sește Sfântul Apostol Pavel: „v‑aţi făcut următori ai noştri şi ai Domnului, primind cuvântul cu bucuria Duhului Sfânt” (I Tesaloniceni I, 6). Dumnezeu Cel desăvârșit, făcându‑Se și Om desăvârșit, a descoperit oamenilor purtarea adevărată a celor ce se numesc fii ai lui Dumnezeu,  și anume, iubirea de Dumnezeu și împlinirea poruncilor Lui (1 Ioan 5, 2). Nimic nu îl apropie pe om mai mult de Dumnezeu, spune Sfântul Grigorie Teologul, decât asemănarea cu El întru iubire: „Fă‑te dumnezeu pentru cel lovit de nenorocire, prin imitarea milostivirii lui Dumnezeu. Nimic nu are omul mai asemenea cu Dumnezeu decât facerea de bine, chiar dacă Dumnezeu o dăruiește mai bogată, iar omul mai săracă, fiecare, cred eu, după puterea lui” (Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântarea a XIV‑a. Despre iubirea de săraci, 26‑27, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2006, p. 31). (...)

Dreptmăritori creștini,

Dacă privim în jurul nostru, vedem că astăzi, mai mult ca oricând, se încearcă ca Hristos, Cel născut în peștera Betleemului, să fie alungat din societatea noastră. Cu greu Hristos este primit în inima noastră și, une­ori, se face orice pentru ca nici cei de lângă noi să nu trăiască Nașterea Mântuitorului Hristos în inima lor ca un fapt existențial și soteriologic.

Tinerii noștri de astăzi sunt îndepărtați prin diferite momeli, care de care mai meșteșugite, de la adevărata trăire creștinească, pe care bunicii și părinții noștri o aveau. Bine‑venită în acest sens este hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca anul 2016 să fie An omagial al educației religioase a tineretului creștin, astfel împreună vom încerca să intensificăm misiunea noastră în rândul tinerilor. Părintele Nicolae Steinhardt susținea că învățătura creștină se întemeiază pe două fundamente: deplina libertate a persoanei umane și întreaga răspundere în ziua Judecății. „Este fiecare liber să creadă ce vrea, să meargă pe calea pe care‑l poartă inima și‑l îndeamnă conștiința, urmând, firește, a purta răspunderea alegerii făcute” (Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi, ediția a IV‑a, îngrijită de Ioan Pintea, Editura Dacia, Cluj‑Napoca, 2002, p. 271). A sădi Cuvântul lui Dumnezeu în inima copilului înseamnă a dărui acestuia libertatea primită de la Dumnezeu. (...)

Iubiți fii duhovnicești,

Astăzi, în această zi a Nașterii Domnului, zi plină de bucurie, pace și lumină, să ne hotărâm întru schimbarea vieții noastre. Dacă nu ne mai place lumea în care trăim, o lume a războiului, a egoismului și a izolării tot mai profunde a omului față de aproapele, atunci trebuie să facem ceva, și anume, să ne schimbăm pe noi înșine. Lumea nu o schimbăm prin revoluții, ci prin schimbarea duhovnicească a noastră și prin exemplul personal. Să ne rugăm ca Domnul să ia chip în noi, să Se nască în inimile noastre și așa pururea să trăim întru El. Să dovedim, prin viaţa noastră, că deşi nedorit de lume, Hristos tot Se naşte pentru noi și întru noi. Să ne întărească Dumnezeu pe toți, cuprinzându‑ne în iubirea, pacea și slava Sa cea veșnică, ca și noi împreună cu îngerii să aducem aceeași doxologie: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14).

Fie ca sărbătoarea Naşterii Domnului, a Noului An și a Botezului Domnului să vă aducă multă pace, sănătate, bucurie şi întărire spre împlinirea a toată fapta cea bună!

La mulţi ani întru mântuire! Un An Nou binecuvântat!

Al vostru al tuturor, de tot binele voitor şi către Hristos Domnul, Cel Născut în ieslea Betle­emului, rugător,

† Varsanufie
Arhiepiscopul Râmnicului