În noaptea când S-a născut Pruncul Iisus într-o peșteră lângă Betleem, o ceată de îngeri cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Cântarea aceasta ne arată că Naşterea Domnului Iisus Hristos uneşte cerul şi pământul, îngerii şi păstorii, slava lui Dumnezeu şi smerenia Copilului nevinovat, darurile scumpe ale magilor şi sărăcia Mamei-Fecioare.
Îngeri şi oameni cântă împreună Nașterea Domnului
Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, binecuvântare, bucurie şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.
„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14)
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul Hristos,
Cei dintâi misionari şi propovăduitori ai Cuvântului Întrupat, binevestitori ai lui Mesia Cel prezis de profeți, au fost îngerii din cer, care, lăudând pe Dumnezeu, s-au arătat păstorilor din Betleem, iar aceștia, văzându-L pe Pruncul Iisus, „au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil” (Luca 2, 17).
Pe de altă parte, magii de la Răsărit, călăuziți de o stea, au ajuns în Casa Pâinii, în orașul lui David, „şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă” (Matei 2, 11).
Păstorii îndemnați de îngeri şi magii călăuziți de o stea au devenit primii colindători ai neamului omenesc, care l-au vestit şi propovăduit pe Mesia: Cerul şi pământul în cântări răsună, îngeri şi oameni cântă împreună. Cu adevărat, acest colind ne descrie icoana Naşterii Domnului Hristos şi ne relatează sintetic atmosfera şi bucuria ce a cuprins cerul şi pământul la Nașterea Mântuitorului.
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Iisus Hristos este în misiune permanentă pe pământ pentru a ne invita şi pe noi la misiune şi propovăduire, astfel încât, în misiunea pe care o desfăşurăm aici, să aflăm odihnă şi mântuire sufletelor noastre în Împărăţia cerurilor. Atât preoţii, cât şi credincioşii sunt în această viaţă în misiune, căci viaţa noastră întreagă, de la botez la mormânt, este o bogată şi intensă misiune. Ne-am angajat în această lucrare când ne-am unit cu Hristos şi ne-am botezat în numele Preasfintei Treimi. Pruncul Iisus Hristos este trimis de Dumnezeu-Tatăl în misiune pe pământ să se nască, să crească şi să ne mântuiască. De aceea, în Prologul Evangheliei sale, Sfântul Apostol Ioan ne spune: „Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14).
Aşadar, Hristos - Misionarul prin excelenţă, trimis de Tatăl ceresc pe pământ pentru împlinirea unei Misiuni Absolute - mântuirea neamului omenesc - se naşte, iar noi să-L slăvim, ascultând cu multă luare aminte Cuvântul Evangheliei şi împlinindu-l în viaţa noastră de zi cu zi şi meditând la faptul că Mântuitorul doreşte să se nască în cămara din inima noastră, din lăuntrul nostru.
Văzând toate aceste mărturii evanghelice, îndemnați şi noi de sfinții îngeri şi de toți sfinții, dar şi călăuziți de Duhul cel Preasfânt, să învăţăm de la păstorii din Betleem şi magii de la Răsărit să-L colindăm pe Domnul cel Preabun, să ne rugăm Lui, să ne închinăm şi daruri să-I aducem: inima noastră, viaţa noastră toată, dragostea noastră şi faptele cele bune care împodobesc sufletul curat şi neprihănit.
Iubiţi fii duhovniceşti,
În această societate, din ce în ce mai confuză şi dezorientată, noi, creştinii dreptmăritori, suntem chemaţi la misiune permanentă şi propovăduire continuă, prin cuvânt şi faptă, avându-i ca exemple pe îngerii, păstorii şi magii, care într-adevăr au fost cei dintâi misionari ai Cuvântului Întrupat. Să alergăm şi noi la sfânta Biserică, dar şi la semenii noştri aflaţi în nevoi şi suferinţă, aşa cum păstorii şi magii au alergat la Betleem. Să devenim şi noi misionari ai Cuvântului Întrupat şi martori ai Naşterii lui Mesia. Numai aşa vom dovedi că suntem născuţi „din apă şi din Duh” (Ioan 3, 5), dacă Îl vom propovădui pe Mântuitorul şi vom spune că duhovniceşte am fost şi noi la Betleem şi ne-am închinat Pruncului Divin. În acest fel, inima noastră toată s-a pregătit şi primenit pentru ca Iisus să se nască şi înlăuntrul nostru şi să devenim hristofori, adică purtători de Hristos, primind Sfânta Euharistie cu vrednicie şi multă iubire.
Să ne întoarcem cu faţa spre Dumnezeu, chiar dacă perioada prin care trecem este foarte grea pentru întreaga societate românească, cuprinsă de frământări diverse şi de greutăţi materiale, care au dus la suferinţă şi chiar la intoleranţă şi necinste între oameni. Să luptăm cu toţii mai mult pentru ieşirea din criza morală şi spirituală în care ne aflăm, iar la praznicul Crăciunului din Anul omagial al misiunii să mărturisim că darul făcut oamenilor de Dumnezeu-Tatăl prin naşterea Fiului Său în trup se arată ca o iubire nesfârşită pentru întreaga creaţie, iubire ce ne dă putere şi speranţă că vom birui toate ispitele vieţii.
Aşadar, cu nădejde că suntem sau vom deveni şi noi misionari ai Cuvântului Întrupat, să ne bucurăm şi să ne veselim duhovniceşte, căci „S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Luca 2, 11).
Să-L slăvim la Betleem pe Fiul, pe Omul,
Să-L slăvim la Betleem pe Robul şi Domnul,
Să-L rugăm de sănătate,
Doar de bine să avem parte,
Anul Nou cu spor în toate!
Vă binecuvântăm şi dorim să aveţi sărbători fericite, cu pace, linişte, sănătate deplină, întru toate bună sporire, iar Naşterea lui Hristos să ne fie de folos. Amin!
Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor,
† Lucian Episcopul Caransebeşului