În noaptea când S‑a născut Pruncul Iisus într‑o peșteră lângă Betleem, o ceată de îngeri cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Cântarea aceasta ne arată că Naşterea Domnului Iisus Hristos uneşte cerul şi pământul, îngerii şi păstorii, slava lui Dumnezeu şi smerenia Copilului nevinovat, darurile scumpe ale magilor şi sărăcia Mamei‑Fecioare.
„Hristos Se naşte, slăviţi-L!
Taină minunată şi preaslăvită! Cerul de unde S-a pogorât Fiul lui Dumnezeu acum este peştera din Bethleem; scaunul de Heruvimi pe care stă, în cer, Mântuitorul lumii acum este Fecioara Maria; Creatorul cerului şi al pământului, din nemărginita Sa iubire de oameni, S-a întrupat, S-a făcut om pentru mântuirea noastră, a celor care am greşit prin păcatul neascultării începând cu strămoşii noştri Adam şi Eva. Pentru aceasta suntem datori să-L slăvim clipă de clipă, în toate zilele vieţii noastre.
† PIMEN
din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Sucevei
şi Rădăuţilor
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor creştini din de Dumnezeu păzita noastră Arhiepiscopie, har, milă şi pace de la Dumnezeu - Tatăl, iar de la Noi, arhierească binecuvântare.
„Hristos Se naşte, slăviţi-L!
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!
Cântaţi Domnului tot pământul.
Lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit"
(Catavasie la Naşterea Domnului)
Iubiţi credincioşi,
Acestea sunt cuvintele pe care le auzim la slujba sărbătorii Intrarea Maicii Domnului în biserică; ele ne anunţă că se apropie marea sărbătoare a Naşterii cu trup a Domnului nostru Iisus Hristos, „Cel născut din sânurile Tatălui mai înainte de toţi vecii". Faptul Naşterii Fiului lui Dumnezeu cu trup este Taina cea mai presus de înţelegerea ei cu mintea; această Taină o înţelegem, în parte, prin credinţă, care este puterea şi darul lui Dumnezeu.
Taină minunată şi preaslăvită! Cerul de unde s-a pogorât Fiul lui Dumnezeu, acum este peştera din Bethleem; scaunul de Heruvimi pe care stă, în cer, Mântuitorul lumii, acum este Fecioara Maria; Creatorul cerului şi al pământului din nemărginita Sa iubire de oameni, S-a întrupat, S-a făcut om pentru mântuirea noastră, a celor care am greşit prin păcatul neascultării începând cu strămoşii noştri Adam şi Eva; Pentru aceasta suntem datori să-L slăvim clipă de clipă, în toate zilele vieţii noastre.
Dreptmăritori creştini,
Cuvintele „Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L" sunt un îndemn sfânt de a ne apropia sufleteşte de Cel ce „a venit la ale Sale", cum scrie Sfântul Ioan Evanghelistul (1, 11); El, Dumnezeu, care este „foc mistuitor" (Deut. 4, 24) arde orice păcat mărturisit la scaunul de spovedanie. Biserica, Mama noastră duhovnicească, ne cheamă să-L întâmpinăm pe Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele: „Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos", atunci când preotul, la Sfânta Liturghie, iese din Altar cu Evanghelia. Ne cheamă în noaptea Sfintelor Paşti prin cuvintele: „Veniţi de primiţi lumină", adică pe Cel care este „lumina lumii" (Ioan 8, 12).
Mântuitorul ne cheamă prin cuvintele Sfintei Evanghelii: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu Vă voi odihni pe voi; luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-Vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre" (Matei 11, 28-29).
Mântuitorul, prin glasul conştiinţei noastre, ne cheamă să-L întâmpinăm, cum mărturiseşte Fericitul Augustin în ale sale Confesiuni: „Neliniştit este sufletul nostru, Doamne, până ce se va odihni în Tine". „În ce chip doreşte cerbul isvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel Viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu", grăieşte Psalmistul David (Ps. 41, 1-2).
Mântuitorul ne cheamă la El spunându-ne că, dacă vrem să-L urmăm, atunci, trebuie să ne lepădăm de sine, adică de egoism, şi să ne luăm Crucea, povara nevoinţelor duhovniceşti, povara necazurilor, a încercărilor şi a ispitelor. (Mat. 16, 24)
Mântuitorul ne cheamă nu numai să-L întâmpinăm şi să-L urmăm, ci să ne şi împărtăşim cu „Preasfântul Său Trup şi Sânge"; ne cheamă prin cuvintele rostite de slujitorii Sfintelor Taine: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă!". Bucuria întâmpinării Mântuitorului la sărbătoarea Naşterii Sale cu trup este pe măsura pregătirii noastre sufleteşti prin post, rugăciune, faptele de milostenie şi, nu în ultimul rând, prin curăţirea sufletului de păcate în Sfânta Taină a Pocăinţei.
Cuvintele „Hristos pe pământ, înălţaţi-vă" înseamnă că, dacă El S-a pogorât din ceruri venind la noi, atunci şi noi suntem datori să ne înălţăm la El sufleteşte. Ne înălţăm când privim cu toată luarea-aminte Creaţia lui Dumnezeu, pe om şi natura înconjurătoare, înţelegând puterea şi purtarea de grijă ale lui Dumnezeu, aşa cum mărturiseşte Psalmistul David: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria" (Ps. 18, 1).
„Ce este omul că-Ţi aduci aminte de el? Micşoratu-L-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu slavă şi cu cinste L-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui" (Ps. 8, 4-6).
Ne înălţăm cu mintea şi cu sufletul la cer, la Dumnezeu, în rugăciunile noastre de fiecare zi, rostite cu toată luarea aminte, în casele noastre şi, mai ales, în sfânta biserică în zilele de sărbătoare. „În biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare", este mărturisirea creştinilor care cercetează biserica la sfintele slujbe cu regularitate, aşa cum citim în cartea Faptele Apostolilor: „...în fiecare zi şcreştinii n.n.ţ stăruiau într-un cuget în templu şi frângând pâinea... lăudând pe Dumnezeu" (Fapte 2, 46-47).
Iubiţi credincioşi,
Dumnezeu S-a făcut om ca să facă pe om dumnezeu, după har, spun Sfinţii Părinţi ai Bisericii; purtători de Dumnezeu, adică, omul să fie călăuzit permanent în trăirea vieţii sale de „gândul lui Hristos" (Filip. 2, 5).
Cei care nu mai au gândul la Hristos uită şi nesocotesc legile şi rânduielile date de Dumnezeu oamenilor dintru începutul creării lor, privind, între altele, familia, căsătoria constituită din uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie. Mântuitorul a spus limpede fariseilor care veniseră „să-L ispitească întrebându-L dacă se cuvine omului să-şi lase femeia sa şsă se despartă n.n.ţ pentru orice pricină. Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă" (Mat. 19, 3-6). Aceasta este deci familia, căsătoria rânduită de Dumnezeu: un bărbat cu o femeie şi nu un bărbat cu alt bărbat care înseamnă sodomie, păcat pedepsit de Dumnezeu cu ploaie de pucioasă şi foc, în cetatea Sodomei (Fac. 19, 24).
Din fericire, bunii noştri creştini au mărturisit, anul acesta, şi în scris, hotărârea sfântă, cerând ca în Constituţia ţării noastre să se înscrie: „Familia este constituită din uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie".
În încheierea acestui cuvânt pastoral, vă îndemn să nu daţi uitării învăţăturile apostoleşti: „Fiţi, dar, următori ai lui Hristos ca nişte fii iubiţi, şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă" (Ef. 5, 1-2). „Nu ştiţi oare că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu" (I Cor. 6, 9-10). „Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt." (Ef. 5, 15-16)
„Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit" (Rom. 12, 1-2).
Rog pe Bunul Dumnezeu ca sfintele sărbători ale Naşterii şi Botezului Domnului să le trăiţi cu pace, întru bucuria mântuirii. Anul Nou să fie binecuvântat de Dumnezeu cu belşugul muncii cinstite spre folosul personal şi cel de obşte.
Al vostru de tot binele voitor şi către Domnul pururi rugător,
† PIMEN
Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor